"Am aflat că suntem pe cont propriu". La opt ani de la tragedia din Colectiv, sute de şcoli şi spitale nu au încă autorizaţie de incendiu

Au trecut opt ani de la tragedia din clubul Colectiv în care şi-au pierdut viaţa 65 de tineri şi pare că nu s-a schimbat nimic. Sute de localuri, şcoli şi chiar spitale nu au încă autorizaţie de siguranţă la incendiu. Iar marii arşi îi trimitem în continuare la tratament în străinătate. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

30 octombrie 2015, ora 22 şi 32 de minute. Ultimul concert al trupei Goodbye to Gravity şi ultimele clipe din viaţă a zeci de tineri. Din cauza unor artificii care au aprins scena principală, clubul Colectiv în care erau peste 400 de persoane a fost cuprins de flăcări. 

Familiile victimelor s-au adunat din nou la locul tragediei

Mihaela, Colectiv: Nu cred că s-a schimbat nimic, din păcate! Dumnezeu să îi odihnească!  

Adi Albu, supravieţuitor: Cum avem acum de toate, aveam şi atunci. Nu s-a schimbat nimic. 

De opt ani, această zi a devenit simbolul durerii pentru părinţii care nu mai au copii şi pentru supravieţuitorii care poartă pe corp urmele infernului. Astăzi s-au adunat din nou în faţa clubului să le păstreze vie amintirea celor care nu mai sunt printre noi. 

Adi Albu, supravieţuitor: Peste jumătate din oamenii de aici puteau fi salvaţi şi nu au fost salvaţi. Am aflat că suntem pe cont propriu. O bună parte din ei au scăpat de grija asta.

Cristina Filip, reporter Observator: Familiile celor care şi-au pierdut viaţa în incendiul de la Colectiv nu uită, dar mai ales nu-i iartă pe cei care puteau să prevină şi să-i salveze şi nu au făcut-o. În primul dosar deschis, instanţa i-a condamnat pe cei care au garantat cu semnătura la 60 de ani de închisoare cu executare, 60 de ani pentru 65 de vieţi pierdute.

În faţa pozei alb negru, o mamă îşi plânge fiica. Şi pentru ea, durerea nu a trecut odată cu timpul.

"Un sunet de ambulanţă, ai impresia că ţie îţi ia foc casa"

Mama unei victime: Regret că nu o mai am, că nu şi-a trăit viaţa şi că nu mai pot să mă bucur de ea. 

Alex Plîngu a fost acolo în noaptea în care a văzut iadul în faţa ochilor. Pentru el, fiecare zi din ultimii opt ani a fost o luptă. 

Alex Plîngu, supravieţuitor: Am perioade în care mă ridic, continui, cad. E un dans ridicol aş putea spune, dar căderile sunt din ce în ce mai rare pentru că am muncit prin terapie. Am rezolvat partea de gânduri, dar vin anumite stări de frică, un sunet de ambulanţă, ai impresia că ţie îţi ia foc casa sau ţi se întâmplă ceva.

După incendiul din Colectiv, autorităţile din România au promis că vom avea spitale speciale în care să tratăm victimele incendiilor. După opt ani, cu o mică excepţie, planurile sunt tot pe hârtie.