Localnicii din Bălcăuţi, pregătiţi să primească refugiaţii ucraineni. Amintiri dureroase cu soldaţii ruşi, din 1945

La o aruncătură de băţ de Ucraina, în Bălcăuţi, Suceava, sătenii se pregătesc să primească refugiaţi din ţara vecină. Mulţi dintre ei, etnici ucraineni sau cu familiile stabilite în Ucraina, aşteaptă tensionaţi orice veste despre invazia ruşilor. Speră ca fraţii lor de dincolo de graniţă să nu trăiască groaza de a-şi pierde casele, însă sunt gata să le întindă o mână la greu. Istoria nu a fost blândă nici cu ei. 

• Detalii neştiute despre Metrorex. Cum funcţionează metrourile şi ce incidente au întâlnit, de-a lungul timpului, angajaţii: "Responsabilitatea este foarte mare"

Amintirile unui alt război îi aduc de fiecare dată lacrimi în ochi lui nea Ilie. Izbucneşte în plâns când îşi aminteşte că şi-a pierdut tatăl în cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi, aproape la fel de dureros, a fost evacuat forţat din casa lui pe când avea doar cinci ani. "Ţin minte cum a venit rusul. M-a luat din căruţă, o vrut să mă împuşte, o femeie s-a pus în faţa mea să nu mă împuşte. Doamne fereşte să păţească şi oamenii ăştia din Ucraina! Că-s fraţii noştri", povesteşte Haureș Ilie.

Ce au îndurat localnicii din Bălcăuţi în Al Doilea Război Mondial

A îndurat frig şi foamete în căruţe, şuri şi grajduri până când s-a putut întoarce acasă. "Ne duceam şi scoroiam cu băţul cartofi şi ne păzeam ca să nu vină ruşii peste noi să ne împuşte. Vai de mine şi de mine când am ajuns! Totul era distrus de ăştia, de ruşi. Tot au luat, cai, căruţe, ce au putut", povesteşte el.

Amintiri dureroase. Familii separate, la graniţa de nord a României

Ilie Haureş e etnic ucrainean, ca majoritatea localnicilor din Bălcăuţi. Până la 14 ani nu a vorbit limba română. A învăţat-o pentru că şi-a dorit. Copiii lui au crescut cu tradiţii româneşti. Asta nu înseamnă că le va întoarce spatele fraţilor ucraineni, dacă vor fi goniţi din casele lor. "Uite, asta-i camera, da' Doamne ferește să nu se întâmple treaba asta", ne arată bătrânul. 

"Nimeni să nu treacă prin sentimentele alea, nimeni, nimeni, vai şi amar. Dar ce să facem cu derbedeul ăsta de Putin?", ridică din umeri, revoltat, Ilie Haureş. Tot la Vladimir Putin şi la Ucraina se gândeşte din ce în ce mai des şi Livia Grigoraş: "Doneţk şi Luhanks vor trece de partea Rusiei că acolo sunt foarte mulţi pro-ruşi, dar nu înţeleg dacă le place Rusia aşa de mult de ce nu pleacă acolo şi să lase teritoriul Ucrainei că Ucraina a fost foarte încercată." 

Din 2004, fiul ei locuieşte într-un mic oraş ucrainean, aflat la graniţa cu Polonia. A plecat la studii, şi-a cunoscut soţia şi acum îşi cresc copiii acolo. Sunt departe de conflict, iar asta o mai linişteşte puţin pe doamna Livia. Întrebată dacă îşi sună băiatul de cum se trezeşte, Livia Grigoraş răspunde: "Vă daţi seama, acum mă sună el pe mine primul să nu mă mai țină în tensiune. Seara, iar vorbim". 

Sucevenii sunt gata să-i primească pe refugiaţii din Ucraina

Toată comuna e pregătită să îi ajute pe ucraineni, dacă vor căuta refugiu în România. Dincolo de legătura de sânge, simt că e datoria lor de oameni să-şi ajute aproapele. "O să-i primim. Cu orice, fiecare cu ce poate. Sunt și ei oameni, ca și noi", susţine un localnic. "Eu una am să ajut. De cazat n-am cum, anul trecut mi-a ars casa şi nu am loc. Dar cu mâncare ...", spune o vecină. "Am o cumătră care mi-a botezat copiii. Dacă o sa fie cazul, nu o să o lăsăm pe drumuri", e convins un alt localnic.

La nevoie, căminele culturale pot fi transformate în tabere pentru refugiaţi. "Dacă va fi nevoie, cu siguranță vom ajuta, cu tot ce vom putea: saltele, paturi, ce vom avea. Apă este, centrală, condiții sunt", declară Iulian Chideșa, viceprimarul comunei Bălcăuți. În Suceava, autorităţile s-au pregătit să acorde asistenţă medicală, psihologică și spirituală.