A angajat 30 de muncitori din Sri Lanka şi Nepal, care i-au ţinut afacerea în viaţă. După câteva luni le-a oferit alte salarii

Se anunţă un sezon estival cu adevărat exotic la Marea Neagră. Mai ales că peste jumătate dintre angajaţii din turism sunt din Nepal, Sri Lanka si Bangladesh. E noul val de muncitori care vine să rezolve, de fapt, cea mai mare criză a forţei de muncă din România. Iar, pentru ei, noi suntem speranţa unei vieţi mai bune. E un fenomen imens, cu implicaţii şi pentru ei, dar şi pentru noi. O echipă Observator a plecat în Asia şi a refăcut traseul unei migraţii cum n-a mai fost vreodată în ţara noastră. Începe o nouă serie Străini în visul românesc.  

• Procesul lui Vlad Pascu. Judecătoarea Popoviciu, cinism fără margini. Mai multe la Observator 17:00, la Antena 1
• Ciolacu vrea măsuri anti-shrinkflație ca în Franţa. Ce vor fi obligaţi producătorii să pună pe ambalajele produselor cu gramaj redus, dar preţ la fel

E încă un răsărit de soare, la Marea Neagră, pentru 30 de asiatici sosiţi pe pământ românesc. Vin din Nepal și Sri Lanka. Şi sunt salvarea unui patron care n-ar fi avut cum să facă faţă valului de turişti dacă nu erau ei. Sunt peste tot - la bar, în bucătărie, în restaurant. Cu zâmbet şi accent românesc, Ayomi invită oamenii la mese. 

Ayomi Darshani, recepționistă: Chiar am vrut să vin aici pentru că logodnicul meu este aici așa că această companie m-a ajutat. El lucrează aici.

Şi ea, şi iubitul sunt din Sri Lanka. El e in Romania de 4 ani. Ea, de 2. Suficient cât să înţeleagă că ţara noastră e locul ideal în care să muncească şi să trăiască mai mult decât decent. 

Wanchen Newton, ospătar: Am vrut să îmi iau cetățenie, să încerc să îmi fac o afacere aici. Când eu venit aici puțin greu, acum eu înțeleg ce spune clientul și aproape nu știu să răspund toate o dată.

Jumătate din angajații de pe litoral sunt din Sri Lanka, Bangladesh sau Nepal

Sunt fețe noi cu care trebuie să ne obișnuim. Aproape jumătate din personalul care ne va întâmpina anul acesta, pe litoral, vine din Sri Lanka, Bangladesh sau Nepal. De la curry picant la sarmale și chiftele a fost doar un pas, iar Uday l-a trecut cu succes, din prima săptămână.

Uday Dissanayake, camerist: După patru zile, șefa noastră a făcut sarmale și am ajutat-o.

Claudia Parasache, bucătar: A învățat repede să facă și salată de cartofi, fasole știe să facă, ciorbele românești, tocmai acum a pregătit o supă de pui cu găluște.

Uday și Tharindu sunt oameni de bază şi angajaţi model într-un hotel din Mamaia. Unul la bucătărie, celălalt la volan. 

Tharindu Edirisinghs, șofer: Primul meu job a fost să am grijă de casă, după șeful meu m-a pus să conduc. Acum conduc.

Nicolae Bucovală, proprietar hoteluri: După câteva luni nu am putut să-i ținem pe salariul pe care au negociat ei în țara de unde vin și i-am adus practic la nivel de salarizare cu personalul din România. Per total pe toate hotelurile avem peste 100 de străini.

Hotelurile de pe litoral, "acasă" pentru asiaticii veniți să-și facă o viață în România

Iar hotelurile au devenit, la propriu, acasă, pentru ei. Aşa că Yogaraja nu are cum să întârzie la serviciu niciodată. Deschide uşa camerei în care locuieşte şi se apucă de lucru. 

Yogaraja Atharshan, camerist: Îmi place jobul meu, îmi place să fac curățenie și mă face fericit să știu clienii fericiți.

El chiar e fericit. Face o meserie de care e mândru, primeşte un salariu bun şi e de mare ajutor familiei. Aici nu plăteşte nimic pentru cazare şi masă. Aşa că mare parte din salariu îl trimite acasă. În Asia nu există pensii, bătrâneţea e grea iar pentru vârstnici, singurul sprijin sunt copiii plecaţi printre străini. 

Yogaraja Atharshan, camerist: După 25 de ani trebuie să avem grijă de părinții noștri. Nu ajutor, trebuie să avem grijă de ei.

Doar dorul de ei e mare. Se mai văd aşa, prin ecrane mici de telefon şi povestesc de parcă ar fi împreună. Așa se termină de multe ori întâlnirile online cu familia. În lacrimi. Şi ca să mai uite de dor, când prinde puţin timp liber, Yogaraja se plimbă cu prietenii la malul mării. 

Jitu Lama, bucătar nepalez: Fetița mea are 10 ani, băiatul are 6 ani. Le trimit bani în fiecare lună. 

Acum 20 de ani, românii, în căutare de locuri de muncă mai bune, cucereau Vestul. Roata s-a întors

Care îi primea cu braţele deschise. Acum, istoria se repetă la noi. E lipsă mare de forţă de muncă. În aproape orice domeniu.  

Răzvan Chițan, manager plajă: Să facă curățenie, să ducă o salteluță pe un șezlong. Beach boy, ajutor de barman.

Paul Marin, proprietar restaurant: Îmi doresc să vină vină și să începem treaba, am nevoie de mult personal.

Acum noi îi aşteptăm pe asiatici cu braţele deschise. Problema e că durează uneori şi 6 luni până ajung în România. 

Nicolae Bucovală, proprietar hoteluri: Noi am cerut de foarte multe ori să le acorde vizele cel puțin de turism în regim de urgență. Pentru că noi avem nevoie de ei undeva în luna aprilie, să aranjăm hotelurile, să le deschidem. Am reușit săptămâna trecută să aducem în jur de 20. Mai așteptăm acum un transport de vreo 10-12 persoane.

Un milion de nepalezi pleacă anual la muncă în străinătate

Iar aici, o lume cu totul nouă îi așteaptă. Ca să înțelegem cine sunt, de unde vin și cu ce așteptări ajung la noi, am plecat în Nepal și India.

Din țări în care nu se vede cerul de poluare și praf, unde nu există apă caldă și electricitate, semafoare sau drumuri, oamenii privesc timid şi cu speranţă spre Vest. 

Stau cu miile, la cozi imense, în așteptare după vize și permise de muncă. Se împrumută și fac sacrificii pentru un singur vis. Visul românesc. Pornim în călătorie în Nepal miercurea viitoare, la Observator.