Reportaj Observator din oraşul pe care ruşii se chinuie de 6 zile să îl cucerească. "Luptăm cu tot ce avem"

De şase zile, unul dintre cele mai mari oraşe din Ucraina, Nikolaev, rezistă în faţa armatei ruse. O cetate strategică, o ultimă baricadă în cucerirea Odessei. Oraşul-port este acum o fantomă. Mulţi au plecat la primele bombardamente, iar cei care au rămas ridică baricade pentru a frâna avansul trupelor ruseşti. Echipa Observator a fost azi pe străzile din Nikolaev şi a vorbit cu soldaţi şi localnici. Cu toţii sunt decişi să-şi apere familiile şi libertatea.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Suntem într-un check-point aproape de Odessa. Soldaţii ne-au spus să ieşim din maşini şi să ne punem la pământ. Nu ştim exact ce se întâmplă. S-au auzit câteva focuri de armă. O să aşteptăm să vedem până când ne dă următorul ordin.

E o luptă continuă pentru supravieţuire zilele acestea în Nikolaev, ca de altfel în toate oraşele mari ale Ucrainei. Zgomotul sirenelor este asurzitor. Iar fiecare alarmă poate însemna ce e mai rău.

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Soldaţii ne-au adus cu ei, suntem undeva în tranşee.

Nikolaev este unul dintre cele mai mari oraşe din Ucraina şi al treilea port comercial ca mărime după Sankt Petersburg și Odessa. Cu peste un milion de locuitori, oraşul este una dintre legăturile terestre cu Odessa. O ultimă baricadă. O cetate pe care armata Rusiei se chinuie de şase zile să o cucerească.

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Ca un oraş fantomă arată Nikolaev. Un oraş împărţit între baricade ridicate de către localnici şi militari. Blindate puse pe străzi. Din când în când se mai aud focuri de armă.

Străzile sunt goale, magazinele au obloanele trase, iar oamenii nu îndrăznesc să iasă pe străzi. Frica e în aer. Localnicii trăiesc cu spaima că oricând pot deveni ţinţa împuşcăturilor ori a rachetelor.

Localnici: La ora 5 dimineaţa m-am trezit. A fost absolut îngrozitor. A fost neaşteptat. Iniţial, m-am gândit că a a fost vreo explozie înt-o casă. Li s-a întâmplat chiar vecinilor, când a explodat coloana de gaz. Nu m-am gândit că ar putea fi război. 

Echipa Observator a fost martoră zi de zi la curajul ucrainenilor în faţa invadatorilor

Localnicii se protejează cum pot. Încearcă să oprească avansul trupelor ruseşti cu baricade din ciment, mormane de cauciuri şi saci cu nisip, ori cocktail-uri molotov.

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Nikolaev este genul de oraş care încearcă să se apere de unul singur. Trupele nu sunt foarte consistente, armata ucraineană. Dar oamenii sprijină ofensiva împotriva trupelor ruseşti care vin spre acest oraş. Cei care au mai rămas în Nikolaev încearcă să se gospodărească aşa cum pot. Mulţi dintre ei îşi scot banii de card şi îşi fac provizii. Spun că nu vor părăsi această urbe.

Pe frontul de luptă l-am întâlnit şi pe Alexei. Soldat ucrainean, născut la Chişinău. De 15 ani este în armata Ucrainei. A luptat şi în 2014, la anexarea Crimeei. Ştie exact cu cine are de-a face. De şase zile ţine piept armatei ruse.

Alexei, soldat: Mergem înainte. Câte 2-3 nopţi nu dormim. E foarte rău! Stăm în baricade pentru oamenii care trăiesc şi stau aici. Pentru poporul nostru. Mergem înainte. Nu dăm înapoi!

E obosit, speriat de fiecare străin pe care-l întâlneşte şi care ar putea fi duşman.

Alexei, soldat: Ne ducem înainte. Am luptat în Herson, i-am dat jos.

Reporter: I-aţi dat jos din Herson?

Alexei, soldat: Da, i-am scos. Am pus steagul nostru la loc!

Reporter: Cu ce vă atacă?

Alexei, soldat: Şi cu tancuri, şi cu avioane!

Reporter: Cu ce răspundeţi?

Alexei, soldat: Cu tot ce avem. Avem şi gaiviţe şi tancuri.

Şi cu mâinile goale dacă e nevoie.