Diviziuni între membrii NATO înainte de summitul istoric de la Madrid. Unele ţări nu se mai tem aşa tare de armata lui Putin

În ciuda frontului comun pe care l-au prezentat statele NATO din momentul în care Rusia a trimis trupe la granița cu Ucraina și mai ales de la începutul invaziei, membrii alianței sunt divizați de un subiect important: prezența militară de pe flancul estic, notează The Washington Post.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

De la începutul războiului din Ucraina, multe dintre statele NATO s-au angajat să își crească cheltuielile pentru apărare și să asigure o prezență militară a alianței pe flancul estic, o precauție împotriva unui atac al Federației Ruse. Cu toate acestea, succesul limitat al rușilor pe teren ucrainean ridică întrebări legate de pericolul care îl mai pot reprezenta.

Statele baltice și Polonia cer o prezență militară semnificativă pe teritoriul lor și noi capabilități de luptă, cum ar fi apărarea antiaeriană, care ar îngreuna orice tentativă a Rusiei de a invada. În contrast, liderii din Europa de Vest, inclusiv din cei din Franța și Italia, își exprimă scepticismul față de pericolul pe care armata lui Vladimir Putin îl reprezintă în acest moment.

Decizii cruciale la summitul istoric de la Madrid

Liderii NATO urmează să se întâlnească în iunie la Madrid pentru a discuta despre întărirea flancului estic. În plus, în cadrul acestui summit urmează să fie discutată și aderarea Finlandei și a Suediei, asta în cazul în care Turcia renunță la obiecțiile sale. Extinderea alianței va duce la extinderea graniței cu Federația Rusă. "Agresiunea militară directă a Rusiei împotriva aliaților NATO nu poate fi exclusă", arată o propunere care ar urma să fie înaintată de statele baltice și care a fost obținută de Washington Post.

"Rusia poate aduna rapid forțele militare la granița estică a NATO și să amenințe Alianța cu un război de scurtă durată", se mai arată în documentul prin care se cere formarea unui contingent de 20.000 de soldați care să fie pregătiți să intervină într-un astfel de scenariu.

În contrast, unele țări din NATO sunt mai reticente în ceea ce privește creșterea prezenței militare în Europa de Est. Argumentele aduse vizează costurile ridicate, dar și posibilitatea ca în acest fel alte flancuri ale alianței să nu aibă parte de o protecție adecvată.

"Vom avea o pace de construit mâine, să nu uităm niciodată asta", a declarat președintele francez Emmanuel Macron reporterilor săptămâna trecută. El a mai subliniat că unele decizii pe care le vor lua liderii NATO ar putea duce la o situație în care Federația Rusă nu ar mai fi dispusă să colaboreze în stabilirea unui nou context de securitate.

"Va trebui să facem acest lucru cu Ucraina și Rusia în jurul mesei (n.r pacea). Sfârșitul discuției și negocierea vor fi stabilite de Ucraina și Rusia. Dar aceasta nu se va face nici în negare, nici prin excluderea reciprocă, nici prin umilință"

Dată fiind experiența agresiunilor rusești asupra Georgiei din 2008 și Ucrainei în 2014 prin anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, liderii est europeni susțin o creștere a prezenței militare care să transmită mesajul că acțiuni similare împotriva flancului estic nu vor rămâne nesancționate.

Prezența trupelor a fost unul dintre subiectele întâlnirii de la Berlin a miniștrilor de externe din NATO, care au fost de acord să continue negocierile înainte de summitul de la Madrid.

Un oficial din Europa de Est a declarat, sub protecția anonimatului, că este de părere că statele vestice își doresc o revenire la situația de dinaintea războiului. Acesta a mai subliniat că nu este de acord cu o astfel de evoluție și asta deoarece războiul din Ucraina a reprezentat o schimbare fundamentală în arhitectura de securitate care nu poate fi trecută cu vederea.

Cum ar putea arăta o prezență accentuată a NATO în Europa de Est?

Țările din Europa de Est, statele baltice și Polonia își doresc detașamente mari de trupe NATO, inclusiv zeci de mii de soldaţi și unități care ar asigura apărare aeriană. Propunerea țărilor baltice pune accentul pe pregătirea echipamentului și infrastructurii de care au nevoie trupele NATO în cazul unui conflict și mai puțin pe o prezență militară constantă. În schimb, militarii țărilor aliate ar trebui să fie pregătiți să intervină în scurt timp.

Oficialii americani spun că există un acord larg în cadrul NATO că națiunile din flancul estic nu ar trebui să fie puse în situația în care trebuie să facă față singure unei invazii până când întăririle pot sosi. Cu toate acestea, ei argumentează că staționarea permanentă a unui număr mare de trupe în est este costisitoare și greoaie, preferând în schimb să stabilească condiții - inclusiv poziționarea echipamentului în avans, preselecția unităților navale și o nouă structură de comandă.

Generalul Mark A. Milley, președintele șefilor de stat Major, a declarat luna trecută în fața Congresului că își dorește stabilirea unor baze permanente cu trupe temporar dislocate în Europa de Est, "astfel încât să obțineți efectul permanenței", fără a fi nevoie ca SUA să acopere costurile relocării familiilor ca parte a unor misiuni mai lungi.