Analist, despre viitorul Siriei după căderea regimului al-Assad: Nu ne dorim un scenariu de tip libian

Israelul a profitat de căderea regimului al-Assad pentru a intra în zona demilitarizată de pe teritoriul Siriei. Prezenţa trupelor israeliene ar trebui să fie, potrivit declaraţiilor lui Beniamin Netanyahu, limitată şi temporară, dar este necesară din motive de securitate, a motivat ministrul de Externe al Israelului, iar noi am analizat întreaga situaţie cu analistul de politică externă Ştefan Popescu. 

• Ciclonul mediteranean a adus fenomene extreme în toată ţara. Meteorologii au extins codurile de ninsori şi ploi

Soldaţii israelieni mai sunt prezenţi şi în alte puncte de apărare necesare pentru a garanta securitatea locuitorilor de pe Înălţimile Golan. Israelul precizează că nu intenţionează să se amestece în evenimentele din Siria, dar vrea să ţină departe de graniţă forţele rebele siriene, islamiste şi pro-turce.

Israelienii nu au ezitat, însă, să atace aerian un complex de securitate şi un centru de cercetare al guvernului, aflat în Damasc. Israelul afirmă că erau folosite de Iran pentru a dezvolta rachete. O altă lovitură a fost dată asupra unui depozit de armament, despre care susţine că era folosit pentru aprovizionarea grupării Hezbollah. 

Iată câteva dintre cele mai importante declaraţii făcute de Ştefan Popescu, analist de politică externă

- Aparent, modificarea echilibrului de forţe în Orientul Mijlociu ca urmare a operaţiunilor israeliene, care au afectat capacitatea de proiecţie regională a Iranului şi a Hezbollah. Iran şi Hezbollah, aşa cum ştiţi, aveau trupe la sol în Siria, acestea nu au mai putut fi susţinute. Hezbollah abia îşi duce o existenţă de gherilă în sudul Libanului.

- Pe de altă parte, cred că trebuie să contextualizăm şi aici avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Războiul din Siria, care era un conflict îngheţat din 2017 până acum, a izbucnit într-un moment în care ne aflăm în pragul unori negocieri ruso-americane privin Ucraina, iar acest lucru este semnificativ. Este drept că ruşii şi-au repatriat în ultimii ani o parte din materialul militar pentru că aveau nevoie pe frontul din Ucraina, dar totodată ne putem întreba de ce au stat ruşii cu arma la picior, aveau totuşi mijloace aeriene prin care  poate nu puteau stopa, dar puteau îngreuna avansul trupelor rebele spre capitala Damasc. Ori Rusia nu a făcut absolut nimic.

- Mai constatăm încă ceva care ne ridică semne de întrebare. Slăbirea axei Iran-Rusia ştiind faptul, şi Rusia cred că este conştientă de acest lucru, că Iranul va constitui o prioritate a viitoarei administraţii americane cu care se va negocia viitorul din Ucraina şi poate şi o regiune mai largă, regiunea extinsă a Mării Negre şi poate chiar Mediterana de Est. Dar, atenţie, interesant că rebelii au spus că vor proteja bazele militare ruseşti, Rusia nu va putea renunţa la ele, pentru că bazele din Siria sunt huburile prin care Federaţia Rusă îşi proiectează prezenţa către tot nordul Africii şi Africa Subsahariană. (...)

- Îmi pun şi eu întrebarea dacă nu are legătură cu poziţionările care se fac pe tema conflictului din Ucraina şi care cu siguranţă vor fi mai ample, vor merge din Ucraina până în Mediterana de Est, dar este foarte ciudat că ruşii nu au făcut absolut nimic să împiedice avansul trupelor opoziţiei siriene. Mă gândesc la scenariul armeano-azerbaijan, când Rusia avea baze militare în Armenia, acord de securitate cu Armenia, dar a mizat pe o carte mult mai ofertantă reprezentată de Azerbaijan şi i-au abandonat pe armeni.

- De unde nu ştim că relaţia cu Turcia, poate viitoarea relaţie cu Statele Unite ale Americii era mult mai ofertantă, decât să mizeze pe un regim care era foarte putred, care nu avea nici o şansă să reziste şi bineînţeles şi nici pe Iran, cu atât mai puţin, care cred că are lunile numărate după instalarea administraţiei lui Donald Trump la Washington. 

- Imaginile seamănă cu cele din Libia după înlăturarea colonelului Muammar al-Gaddafi. Toată lumea se bucura, toată lumea spunea că va fi democraţie. Atenţie, aici nu avem o constelaţie reprezentată de Organizaţia de Eliberare a Levantului, HTS, pe care aţi menţionat-o. Şi aceasta este o constelaţie, acolo găsim inclusiv grupări islamiste cum e Partidul Islamist din Turkestan.

- Dincolo de faptul că liderul acesteia, Mohammad al-Julani, este un combatant jihadist cu state vechi. El spune că a renuţat la agenda jihadistă globală şi are agendă islamistă radicală locală. pe de altă parte, avem Armata Naţională Siriană de eliberare, care este susţinută de Turcia şi de cealaltă parte, rebelii kurzi, susţinuţi de Statele Unite ale Americii şi de Franţa.

- Ori, nu se ştie dacă Siria, care are şi o tradiţie tribală şi un peisaj etnic destul de mozaicat, nu va cunoaşte un scenariu similar celui din Libia. Cu alte cuvinte, o împărţire a ţării în zone de influenţă. De asta depinde nu numai jocul actorilor locali, dar şi jocul puterilor regionale, Turcia, Arabia Saudită, Qatar, Israel şi bineînţeles Rusia şi SUA. 

- Turcia devine un aliat foarte important, adică îşi măreşte valoarea de întrebuinţare pentru SUA, poate controla zona kurdă probabil, va crea o zonă tampon perenă la frontierele sale din sud, are o lunga frontieră cu Siria, 900 de km, şi va putea repatria din refugiaţii sirieni care o jenează foarte, foarte mult şi care constituie şi o problemă de securitate pentru Turcia, dincolo de problemele economice, pentru că ea trebuie să plătească chiar dacă mai primeşte fonduri din Uniunea Europeană, dar nu sunt suficiente.

- Deci, Turcia câştigă foarte mult de pe urma slăbirii Siriei şi plecării regimului al-Assad, care dorea şi insista pe orice normalizare a dialogului cu Turcia, insista pe nevoia reconstituirii integrităţii teritoriale a Siriei.

- Depinde de dezordinea care va fi în Siria. Dacă va fi un scenariu de tip libian, atunci fără îndoială că fenomenul migratoriu de va intensifica, îşi va relua intensitatea. Dacă lucrurile se liniştesc, vom putea constata chiar un flux invers. Adică, sirieni care se află acum în Germania, în Franţa şi în alte ţări europene şi care cunosc probleme de integrare, să se repatrieze în Siria. Dar, atenţie, Siria este o ţară distrusă.

- Din 2011 a izbucnit războiul, are infrastructuri distruse, reţele de apă, de energie, care sunt nefuncţionale, un patrimoniu locati, care este în mare parte afectat. Este foarte greu să se întoarcă imediat şi să se normalizeze situaţia acolo.

- Dar v-am spus, depinde pentru că trebuie să fim precauţi, să mai aşteptăm câteva luni, pentru că e foarte posibil ca această fărâmiţare a Siriei să prevaleze şi să avem un scenariu libian. Nu ne dorim asta pentru că atenţie, şi noi ne aflăm în proximitatea Siriei, Siria o putem considera în vecinătatea noastră extinsă. Există o legătură între ce se întâmplă în Marea Neagră, zona Balcanică, Grecia şi situaţia din Siria şi Orientul Apropiat.

Interviul integral poate fi urmărit în materialul video de mai sus.