Cât de mare este riscul unui război generalizat în Orientul Mijlociu după asasinarea liderilor Hamas şi Hezbollah. Analiza expertei Ioana Bercean

The New York Times, care citează trei surse diferite din rândul oficialilor iranieni, scrie că Ayatollahul a dat ordin ca Israelul să fie lovit direct, după asasinarea unor lideri Hamas şi Hezbollah. Asasinate despre care alţi experţi internaţionali scriu că prăbuşesc speranţele unui acord de încetare a focului în Fâşia Gaza şi înăbușă orice progres pentru detensionarea conflictului dintre Israel și inamicii săi susținuți de Iran.

Noi am analizat întreaga situaţie din Orientul Mijlociu cu Ioana Bercean, cercetătoare ştiinţifică la Academia Română şi expertă în tot ceea ce ţine de Orientul Mijlociu. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii făcute de Ioana Bercean:

- Atunci când te ocupi de Orientul Mijlociu nu rămăi niciodată şomer, din păcate. Făcând o comparaţie cu limbile ceasului acela atomic despre care noi am tot discutat, noi spunem că acum suntem la 90 de secunde de miezul nopţii, adică de un potenţial război nuclear pornit la scară globală şi, desigur, în sens metaforic.

Vezi și

- Cred că şi în Orientul Mijlociu limbile ceasului s-au dat puţin peste cap, pentru că vorbeam aseară sau acum două seri, tot cu dumneavoastră, şi spuneam atunci, şi într-o oarecare măsură îmi menţin evaluarea că un război generalizat în Orientul Mijlociu este puţin probabil să se întâmple pe termen scurt şi pe termen mediu. Dar trebuie să ne uităm puţin şi la contextul mai larg. Să ne uităm la ce îşi doreşte prim-ministrul Netanyahu, la ceea ce a făcut premierul Netanyahu în ultimele săptămâni, în ultimele zile, chiar, şi în momentul acesta a ales pentru eliminarea liderului politic Hamas, Ismail Haniyeh. Sigur, acolo între liderii politici şi liderii militari a existat o cooperare strânsă, nu era o foarte mare diferenţă ideologică, de fapt.

- Premierul Netanyahu a ales acest moment sau s-a ales acest moment pentru eliminarea lui Ismail Haniyeh, lucru care, de fapt, era pe lista Israelului de făcut încă după atacul din 7 octombrie. S-a ales acest moment când Ismail Haniyeh a ieşit din Qatar, pe teritoriu iranian, şi nu în orice zi ci în ziua învestirii noului preşedinte iranian. Iar acesta, desigur, este aproape un afront adus guvernului de la Teheran, serviciilor de securitate de la Teheran, pentru că toate aceste lucruri s-au întâmplat exact în grădina lor şi sub ochii lor. Iar acest lucru ridică semne de întrebare privind securitatea iraniană şi este o ofensă adusă conducerii iraniene.

- De ce nu s-a întâmplat în Qatar? Putem să ne întrebăm asta, pentru că toată lumea ştia unde se află Ismail Haniyeh. Nu s-a întâmplat în Qatar pentru că acest mic regat din Golf este unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai Statelor Unite, în afara statelor membre NATO. Deci statul non-NATO foarte apropiat de Statele Unite. Este statul în care, în urma celui mai recent summit de la Washington, s-a deschis un birou de legătură între lumea arabă şi statele NATO. Deci acolo lucrurile ar fi ridicat anumite semne de întrebare şi anumite nelinişti la Washington.

- Deci asasinarea s-a întâmplat în momentul în care Ismail Haniyeh a ieşit din Qatar, a plecat din Doha, în ziua investirii acestui nou preşedinte şi, mai mult decât atât, un preşedinte iranian despre care se spune şi se ştie, de altfel, că este moderat, care a criticat inclusiv represiunile acelea foarte dure împotriva protestele şi protestatarilor din 2022, ca urmare a morţii tinerei Mahsa Amini, şi aşa mai departe.

- Ministrul de externe pe care noul preşedinte al Iranului şi-l alesese să-i fie parte din noul cabinet era tot un moderat care a făcut parte din cabinetul guvernului care a negociat acordul nuclear. Există o întreagă listă de politicieni dintr-aceştia aduşi în noua administraţie prezidenţială. Mai există un personaj moderat care a servit în mandatul lui Mohammad Khatami, probabil cel mai moderat sau cel mai reformist preşedinte iranian de după revoluţie. 

- Lucrurile nu sunt întâmplătoare. Premierul Netanyahu vine după acel discurs din Congresul american unde ne amintim că, chiar dacă nu a fost la fel de puternic precum cel din 2015, s-a repetat mereu această sintagmă - "Iranul ne atacă pe noi, deci implicit vă atacă şi pe voi, americanii". A fost, mai degrabă, un discurs adresat republicanilor şi populaţiei americane pentru a reconştientiza sau pentru a readuce în atenţia publicului american acest pericol din Orientul Mijlociu numit Iran. Pentru că Iranul este, de fapt, variabila principală în tot acest discurs. Nu este nicio noutate. Premierul Netanyahu întotdeauna şi-a dorit, sună foarte cinic, dar în relaţiile internaţionale, dacă fugim puţin de pudibonderii şi nu ne ascundem ideologic în spatele unui discurs, aceasta este realitatea. 

- Mai mult decât atât, noi mai avem acel număr de ostatici care sunt în prizonierat, în custodia Hamas, dacă vreţi, a căror eliberare s-a amânat cu cel puţin câteva luni, pentru că Ismail Haniyeh era unul dintre negociatorii principali. Ne place sau nu ne place, terorist, neterorist, făcea parte din acel grup de dialog, de discuţii, de diplomaţie, alături de Qatar, alături de partea americană, alături de Turcia, alături de Israel, în urma căruia s-a eliberat un număr important de prizonieri. Sigur, foarte puţini în comparaţie cu câţi mai sunt, probabil, în viaţă, dar acest lucru deocamdată este suspendat. 

- Vedem o adevărată coalizare a lumii nu doar arabe ci pan-musulmane, pentru că am observat, din nou, implicarea Turciei în această discuţie. Turcia care are, din nou, un discurs destul de contondent la adresa Israelului.

- Tot ceea ce se întâmplă acum nu duce deloc spre dezescaladare sau spre un posibil armistiţiu, în condiţiile în care noi avem deja 40.000, conform cifrelor oferite de Hamas, desigur, de civili ucişi în Gaza. Plus că, iată, avem victime şi în Înălţimile Golan şi vor fi multe alte zeci de mii de victime, dacă un război va începe între Israel şi Liban sau Hezbollah.

- Opţiunile de răspuns ale Iranului au fost sau sunt cele pe care le-aţi menţionat şi dumneavoastră. M-am uitat şi eu puţin peste presa de limbă persană şi, într-adevăr, sunt preluate nişte declaraţii ale liderului suprem, Ali Khamenei, care, într-adevăr, ameninţă şi promite o răzbunare. Noi nu avem suficient timp la dispoziţie să dezbatem toate problemele, pentru că tot ce se întâmplă, nu se întâmplă datorită sau din cauza a ceea ce s-a întâmplat exclusiv în timpul atacului din 7 octombrie. Problemele dintre Iran şi comunitatea occidentală încep din 1923, iar problemele dintre Iran şi Israel, în mod particular, cam de la începutul anilor 2000.

- Iranul şi Israelul au avut, inclusiv post revoluţionar Iran, au avut momente în care au colaborat, inclusiv recent, dar asta este deja cu totul o altă discuţie.

- Aici este o problemă despre ceea ce îşi doreşte premierul Netanyahu şi de felul în care vor reacţiona iranienii. Iranienii ştiu un lucru, că dacă vor ataca într-un alt fel decât cum au făcut-o acum câteva luni Israelul, adică fără anunţuri dintr-acelea în prealabil, în care toate misiunile diplomatice au fost anunţate cu trei zile înainte, precum cronica unei morţi anunţate, deci dacă vor face acest lucru, dacă vor ataca Israelul într-un alt fel, iar în urma acestui potenţial atac avem victime civile cu cetăţenie israeliană, pentru că acele victime din Înălţimile Golan erau cetăţeni sirieni, dar dacă vor fi victime cu cetăţenie israeliană, cetăţeni israelieni din Tel Aviv sau alte localităţi, atunci sigur că Israelul se va simţi şi va avea această datorie politică, morală, până la urmă, să retalieze la fel, sub o altă formă decât a făcut-o la acel atac iranian.

- Problema pentru Israel este, în acest moment, că este deja angajat într-un front, într-un război, în Fâşia Gaza. Are, deja, aceste fricţiuni mai consistente decât până acum cu gruparea Hezbollah, iar un nou război sau un nou front deschis cu Iranul cred că ar costa sau ar întinde dincolo de ceea ce ar putea gestiona în acest moment Israelul. 

- Problema nu este doar pentru Orientul Mijlociu, pentru că ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu, ne place sau nu ne place, influenţează în mod direct alegerile americane. Dacă începe un război în Orientul Mijlociu, cred că toate sondajele se duc în favoarea lui Donald Trump. Pentru că, la fel, ne place sau nu ne place, dar societatea americană nu va vota preşedinte o femeie care să o conducă în vreme de război. Pentru că Statele Unite în mod sigur se implică într-un eventual război.

- Până şi Al Qaeda a mai renăscut, după eliminarea lui Bin Laden. La nivelul acesta nimeni nu este de neînlocuit. La rândul lui inclusiv Ismail Haniyeh a înlocuit alţi lideri care, la rândul lor, au fost eliminaţi tot de armata israeliană sau de grupările acestea speciale militare secrete ale Israelului. Nimeni nu este de neînlocuit. Problema este cine va dori să îşi asume acest rol până la urmă şi cât va dura până când acest nou venit sau acest înlocuitor îşi va construi această reţea de informaţii diplomatice şi aşa mai departe. 

- Aici mai este un lucru de subliniat. Nu este nici în interesul Iranului să înceapă un război, dar nici al Israelului. Iar ceea ce se întâmplă acum în Fâşia Gaza este de fapt sub conducerea lui Sinouar, care el este, de fapt, capul operaţiunii militare. Iar câtă vreme Sinouar este în viaţă, acel război va continua. Eliminarea lui Ismail Haniyeh a fost un obiectiv atins, dar acest lucru a dus doar la amânarea eliberării ostaticilor. 

- Da, probabil că această grupare politică Hamas va avea nevoie de două, trei luni pentru a se regrupa, dar să nu uităm că acum câteva zile sau o săptămână Hamas şi cealaltă grupare politică palestiniană, Fatah, s-au întâlnit la Beijing pentru a încerca o viitoare coaliţie politică pentru palestinieni.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰