Antena Meniu Search
x

Curs valutar

Video Expert, despre remanierea guvernamentală de la Kiev şi incursiunea din Kursk: ucrainenii s-au mirat chiar că au avansat destul de uşor

Cel puţin şapte oameni au murit, iar alţi peste 60 au fost răniţi, într-un bombardament lansat de Rusia în oraşul Liov din vestul Ucrainei. Localitatea se află în apropiere de graniţa cu Polonia, motiv pentru care autorităţile din Varşovia au ridicat avioanele de luptă, pentru a treia oară în ultima săptămână. Totul în timp ce în ce în Ucraina se petrece o uriaşă remaniere guvernamentală, iar noi am analizat întreaga situaţie cu Armand Goşu, istoric şi specialist în spaţiul ex-sovietic.

de Redactia Observator

la 05.09.2024 , 15:48

Trupele Moscovei au atacat, din nou, cu rachete, şi capitala Kiev, dar nu au "uitat" nici de Krivoi Rog, oraşul natal al lui Volodimir Zelenski, unde au fost rănite cinci persoane. În total, Rusia a lansat asupra Ucrainei 13 rachete şi 29 de drone Shahed. Cea mai mare parte a acestora au fost doborâte de Forţele Aeriene ucrainene. 

Ministerul rus al Apărării a dat explicaţii şi asupra atacului din oraşul Poltava, unde militarii lui Putin au omorât zeci de persoane şi au rănit peste o sută. Kremlinul susţine că bombardamentul a avut drept scop anihilarea soldaţilor ucraineni şi instructorilor străini implicaţi în bombardamente asupra unor ţinte civile din regiunea Kursk. 

Deşi se prezintă de pe o poziţie dominantă, Moscova este îngrijorată de discuţiile dintre Ucraina şi Statele Unite pe marginea livrării unor rachete de croazieră. Ministrul rus de Externe a atras atenţia Washingtonului că nu este cazul să ia în glumă liniile roşii fixate de Rusia. 

Vezi și

Între timp, în Ucraina se petrece o uriaşă remaniere guvernamentală. Şase membri ai cabinetului din Kiev şi-au prezentat demisiile, printre care şi ministrul de Externe Dmitro Kuleba. Opoziţia îl acuză pe Volodimir Zelenschi de faptul că a început să-i elimine pe toţi cei care au păreri diferite faţă de ale sale.

Noi am analizat întreaga situaţie cu Armand Goşu, istoric şi specialist în spaţiul ex-sovietic. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de Armand Goşu:

- Remanierea din Ucraina e ceva pregătit, anunţat cu şase luni mai devreme. Aşteptările erau chiar mai mari. Presa de la Kiev relata că pe lista remaniabililor ar fi chiar prim-ministrul. Numele menţionate până la urmă erau foarte previzibile. Sunt vizaţi oameni care erau de mult timp în funcţii. Mă gândesc la Kuleba, care este cel mai vechi în funcţie. Cred că este ministru din martie 2020, dacă nu greşesc, deci de patru ani şi jumătate. Patru ani şi jumătate de mandat în fruntea diplomaţiei ucrainene, într-o perioadă foarte tulbure. Irina Vereshchuk, dacă vă amintiţi, în primele patru luni de război apărea mereu la televizor. Era cea care organiza transferul refugiaţilor din zonele de conflict spre zonele mai de vest, zonele securizate ale Ucrainei. De asemenea, o persoană foarte cunoscută la Bucureşti, unde vine de câteva ori pe an, fie la negocieri, fie recent şi la Ziua Diplomaţiei Române a fost Olga Stefanishyna, care a fost vicepremier pentru Integrare Europeană și Euro-Atlantică al Ucrainei.

- Deci au fost vizaţi oameni care au dat rezultate foarte bune, într-o situaţie foarte stresantă, şi care unii sigur vor fi schimbaţi din funcţie pentru că sunt obosiţi, deja unii nu mai pot oferi soluţii noi şi, într-adevăr, aici este nevoie de o abordare nouă şi aici nu fac decât să-l citez pe preşedintele Zelenski, care spunea că este nevoie de ceva nou, de o abordare mai fresh.

- E puţin probabil să fi fost un conflict între Zelenski şi cei vizaţi de remanierea guvernamentală. De ce? Pentru că după începerea războiului, după februarie 2022, practic viaţa politică din Ucraina a îngheţat, în ciuda faptului că ea pare foarte robustă, ai o presă de Opoziţie, ai deputaţi ai Opoziţiei care merg în Parlament şi critică preşedintele, critică Guvernul, totuşi există o înţelegere la nivelul clasei politice că nu este un moment de răfuială politică şi că în aceste momente, foarte de cumpănă pentru ţară, toţi trebuie, practic, să accepte deciziile şefului statului. De aceea, într-un fel, practic e mai important un consilier prezidenţial sau şeful Administraţiei Prezidenţiale este mai important decât primul ministru, pentru că deciziile importante se iau în Administraţia Prezidenţială şi de cele mai multe ori, ca să nu spun de fiecare dată, miniştrii sunt doar cei care sunt instrumentele preşedintelui cu care operaţionalizează aceste decizii. Asta, apropo, se vede foarte bine în cazul ministrului de Externe, Kuleba, în cazul căruia nu a fost, totuşi, demisia lui. Acolo a fost, totuşi, o decizie destul de stranie. Demisiile se dau nu preşedintelui, ci se dau la Parlament şi Parlamentul aprobă sau respinge aceste demisii.

- În cazul demisiei lui Kuleba nu a fost nici măcar discutată, nu a fost supusă la vot. Sunt tensiuni între grupuri, între aceste comisii parlamentare şi de resort, pentru că sunt chestii istorice. El a fost invitat o dată la comisii, n-a venit, n-a răspuns, şi-a trimis un subaltern. Sunt lucruri şi de orgoliu acolo.

- În cazul lui Kuleba se spune că va fi numit în fruntea diplomaţiei Sebiha, care este de la Administraţia Prezidenţială venit. El a fost ambasador în Turcia, a lucrat direct cu Zelenski mai mulţi ani şi, de câteva luni, este trimis la Ministerul de Externe, unde a fost prim-adjunct al lui Kuleba. Deci într-un fel îşi întăreşte amprenta preşedintele asupra acestor instituţii.

- Să nu uităm că totuşi în cazul Ucrainei nu avem cadre foarte multe şi foarte bine pregătite, de aceea astăzi, peste câteva ore, pe la prânz, o să vedem că o parte din miniştrii care pleacă o să-i regăsim fie în Administraţia Prezidenţială, în funcţii de consilieri prezidenţiali, cum se zvoneşte deja, sau e posibil ca alţi miniştri să plece în alte funcţii, nu ştiu, de Kuleba se zvoneşte că pleacă ambasador peste câteva luni.

- Alţi miniştri e posibil să fie implicaţi într-un fel de rotire a cadrelor. De ce? Pentru că este o mare problemă în Ucraina, ca şi în toată Europa Centrală şi de Est, oameni bine pregătiţi pentru funcţii dintr-astea de răspundere nu sunt foarte mulţi. Deci rezerva de cadre a statului este destul de limitată.

- Sunt foarte multe mize vizavi de incursiunea în Kursk. Sunt mize politice, sunt mize tactice, sunt mize strategice. Acuma, nu sunt foarte vorbăreţi ucrainenii în legătură cu operaţiunile în curs de derulare, de asta nu ştim foarte multe. Preşedintele Zelenski ne-a spus că săptămâna viitoare o să aflăm mai multe şi, probabil, o să ne lămurim cu adevărat asupra mizei în momentul în care preşedintele Zelenski va prezenta la Washington, atât lui Biden, cât şi lui Trump şi celorlalţi planul lui cu care a zis că vine, un plan de soluţionare a acestui război care, sigur, e un demers mai degrabă politic, decât un demers propriu-zis. Să nu ne închipuim că Putin o să zică da, domne, uite ce plan frumos are Zelenski la Washington, hai să-l achiesez şi eu. Probabil o să aflăm mai multe despre miza acestei operaţiuni din Kursk.

- Dincolo, la Pokrovsk, lucrurile au îngheţat, în mod ciudat. Părea că ofensiva în direcţia respectivă dădea rezultate foarte bune, avansau, avansau. Ieri, de pildă, a fost în sud, în Zaporoje, dar a fost o încercare de ofensivă rusească pentru că au prins acolo un teren mai moale şi ce observăm de fapt, nu de ieri, de azi, ci de luni de zile este că frontul, chiar dacă este foarte lung, vreo 1.000 de kilometri, tactica rusească este să încerce să muşte din diverse locuri în acest front şi unde găseşte că-i mai moale şi poate să-şi înfigă dinţii, armata rusă îşi înfige dinţii şi muşcă cât mai mult. Asta a fost şi în cazul Pokrovskului, care este un punct important, dar nu este un punct esenţial. Dacă pică Pokrovskul nu înseamnă că se predă Ucraina, dar este un punct strategic important, logistic mai ales important. E un oraş mare, a avut 60.000 de locuitori, acum probabil mai are vreo 20.000 şi vedem de două săptămâni că autorităţile ucrainene nu fac altceva decât să evacueze populaţia de acolo, ceea ce ar indica faptul că s-a luat decizia apărării Pokrovskului prin lupte de stradă. Deci vom asista la un asediu care poate să dureze săptămâni sau luni de zile.

- Asistăm la nişte procese care, odată începute, se acumulează, cresc în intensitate, iar rezultatul lor îl vedem peste câteva săptămâni sau peste câteva luni. Nu ştim ce se va întâmpla pentru că, în primul rând, ucrainenii nu şi-au propus să avanseze foarte mult în teritoriul rus. Presupunerea mea e că ei s-au mirat chiar că au avansat destul de uşor un număr de kilometri. Ei au acolo un număr limitat de trupe. Pe de altă parte, preşedintele Zelenski a spus, chiar ieri, în problema acestui teritoriu, că ei vor rămâne pe acest teritoriu şi vor încerca să-l controleze, adică să-l ţină ocupat, până la negocierile de pace. Este clar că acest teritoriu reprezintă un fel de as în mânecă sau ceva de genul, pe care să-l utilizeze Zelenski sau delegaţia ucraineană în cazul viitoarelor negocieri de pace.

- Nu cred că, în această problemă, se pune în discuţie ceva dramatic, gen că ruşii se retrag sau că avansează Ucraina. Nu. Ucrainenii nu au trupe ca să avanseze mai mult de atât. Nu îi interesează să avanseze, se vede clar, iar pe fotografii se poate identifica faptul că ei încep să-şi construiască fortificaţii în regiunile respective, deci aşteaptă o acumulare de trupe ruseşti şi un atac rusesc acolo, iar ei îşi pregătesc poziţii de apărare.

- Există argumente care arată că Donald Trump, dacă este reales, ar putea să sprijine în continuare Ucraina. Să nu uităm că Donald Trump este cel care a dat ordinul de atac asupra mercenarilor Wagner în Siria. El este cel care a livrat Ucrainei rachete cu rază scurtă care au fost foarte importante în primele luni de război, în respingerea atacului coloanelor de blindate ruseşti. Deci sunt argumente în favoarea lui Trump şi a sprijinului pe care Trump îl poate oferi. Deci Trump spune multe, dar de multe ori nu face ce spune şi Trump este interesant pentru Putin nu atât din poziţia lui haotică faţă de Ucraina, cât mai degrabă el este văzut drept un agent al haosului. 

- Pe Putin îl interesează în primul şi în primul rând să arunce în aer, să instaureze haos în Occident, ca lumea să se certe, să nu se înţeleagă unii cu alţii şi Occidentul să fie incapabil de a imagina şi a coordona politici publice sau politici pe apărare, pe securitate, politici coerente în regiunea Europei Centrale şi de Est şi politici de susţinere, evident, a Ucrainei, pentru că în momentul acesta asta este miza cea mai mare, ca Ucraina să fie susţinută astfel încât să reziste în faţa tăvălugului rusesc.

- Suntem în preziua începerii campaniei electorale în Republica Moldova, iar această decizia, ca cei de la Tiraspol să-i ameninţe pe cei care utilizează numele de Transnistria, mă îngrijorează. Ea, din păcate, infirmă aşteptările multora că relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol pentru această perioadă a războiului cât de cât vor fi conservate şi se va menţine o linie calmă. În acelaşi timp, eu presupun şi că este o presiune enormă din partea Moscovei asupra regimului de la Tiraspol, ca să forţeze Transnistria să declanşeze conflicte diplomatice retorice împotriva Chişinăului. De asta şi văd Chişinăul foarte rezervat în a răspunde şi de a se implica în astfel de scandaluri, de bătălii retorice cu Tiraspolul. Şi cred că este mai bine aşa, pentru că este nevoie de calm, mai ales în lunile astea, în săptămânile astea în care s-a intrat în campania electorală pentru referendum, dar şi pentru alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, alegeri care au o miză enormă pentru viitorul Republicii Moldova. 

Redactia Observator Like

Observator  - Despre oameni, știrile așa cum trebuie să fie.

Întrebarea zilei
Putea fi evitată tragedia provocată de inundațiile din Galați?
Observator » Interviurile lui Marius Pancu » Expert, despre remanierea guvernamentală de la Kiev şi incursiunea din Kursk: ucrainenii s-au mirat chiar că au avansat destul de uşor