Medicul Radu Ţincu, despre efectele drogurilor asupra tinerilor: Orice substanţă te poate ucide; utilizarea marijuanei modifică dezvoltarea creierului

Consumul de droguri din unităţile de învăţământ pare să devină o problemă la nivel naţional, iar pentru a desluşi iţele acestei situaţii, Marius Pancu a stat de vorbă cu Radu Ţincu, medic primar Toxicologie, care a vorbit inclusiv despre efectele substanţelor stupefiante.

• ANIMAŢIE. Imagini apocaliptice chiar în ziua de Paşte: Natura s-a dezlănţuit cu furie şi a măturat totul în cale în mai multe localităţi din ţară

Mai multe persoane au fost deja arestate, într-un dosar instrumentat de procurorii DIICOT, pentru trafic de droguri în diferite unităţi de învăţământ din Bucureşti, inclusiv Colegiul Naţional "I.L. Caragiale".

Culmea, există cadre şcolare care susţin că ştiau de consumul de droguri din liceele din Bucureşti şi care ar fi tras semnale de alarmă în acest sens, dar care spun şi că s-au confruntat cu reacţii violente şi agresive din partea părinţilor.

Radu Ţincu, medic primar Toxicologie, a analizat situaţia şi a prezentat inclusiv efectele substanţelor psihoactive.

Iată mai jos câteva dintre cele mai interesante declaraţii făcute de către medicul Radu Ţincu:

- Discutăm de două tipuri de dependenţă. Dependenţa psihică, cea care apare destul de repede, pentru că ne dorim să retrăim o stare de bine pe care aceste substanţe o induc şi atunci, a doua zi, a treia zi, vrem să reajungem în stare respectivă. Dependenţa fizică se instalează mai greu, variabil în funcţie de tipul substanţei, de cantitatea consumată, de perioada de timp. Însă, ceea ce trebuie să ştim este că ceea ce fac aceşti tineri creează depedenţa psihică. Ei au nevoie să retrăiască acele senzaţii tari pe care le experimentează cu aceste amestecuri de substanţe şi sigur că, în momentul în care se întâlnesc în acelaşi anturaj, ajung în acelaşi anturaj, ajung să refolosească substanţele respective.

- Problema majoră este că, în momentul în care începem să folosim substanţele, organismul se obişnuieşte. Apare un fenomen numit toleranţă şi este nevoie de creşterea progresivă a dozelor pentru a putea obţine acelaşi efect. La un moment dat, indiferent de cât de mult ai creşte doza, nu mai poţi obţine efectul dorit şi atunci ei diversifică, fac cocktailuri şi amestecuri de substanţe care să le creeze stările respective. Problema majoră a acestor amestecuri este determinată de creşterea toxicităţii şi vorbim de o toxicitate care afectează cu precădere sistemul nervos central. 

- Să ştiţi că este o greşeală. Mulţi părinţi le spun copiilor că drogurile le dau o stare proastă. Este fals. Drogurile dau o stare bună. Tocmai de aceea le consumă. Deci trebuie să le spunem că cel mai corect este să le spună într-adevăr adevărul şi cred că este mai bine să le explice care sunt efectele negative pe termen lung. După o singură utilizare, în care ne simţim bine, ne deconectăm, socializăm mai bine, nu mai avem niciun fel de inhibiţie, aceşti tineri doresc să retrăiască, peste o zi sau peste două, aceeaşi senzaţie de bine. Deci dependenţa psihică apare destul de repede.

- Orice substanţă te poate ucide, dacă este introdusă într-o cantitate suficient de mare. Să ştiţi că am văzut pacienţi care s-au spitalizat cu supradoze de marijuana, în care aveau tulburări de ritm cardiac, unii au făcut crize convulsive, unii au avut tulburări de comportament şi episoade psihotice, cu halucinaţii, deci depinde foarte mult de cantitatea pe care o folosim. Într-adevăr, sigur că unele au o toxicitate mai mare, iar altele o toxicitate mai redusă, însă totul depinde de doză şi depinde şi de vulnerabilitatea pe care o are respectivul pacient.

- Cred că ar trebui să privim cu mai multă responsabilitate chiar şi această aşa-zisă banală marijuana, pentru că, pe termen lung, toate studiile ne arată că utilizarea marijuanei începând din perioada adolescenţei modifică dezvoltarea creierului. Toţi aceşti tineri vor avea tulburări de comportament, vor avea deficit de atenţie, deficit de memorie. Sunt chiar studii care ne spun că întreaga capacitate intelectuală este afectată de utilizarea, pe termen lung, a cannabisului.

- Ce e de făcut în aceste condiţii, în momentul în care ne dăm seama că avem o problemă? În primul rând trebuie să ne dăm seama că avem o problemă. Şi acest lucru ţine foarte mult de autorităţi, dar ţine şi de familie. Să ştiţi că de foarte multe ori familia neagă. Am avut pacienţi pe care i-am internat şi familia m-a rugat să repet testul toxicologic pentru că nu le venea să creadă că este pozitiv pentru o substanţă psihoactivă de abuz. Deci primul lucru este acceptarea. 

- Tulburările de comportament se instalează destul de rapid. Agresivitatea poate fi un prim element, sau retragerea, absenteismul şcolar, incapacitatea de concentrare, de atenţie, scăderea capacităţilor intelectuale reprezintă, pentru profesori, un indiciu. Pentru familie, la fel, absenteismul şcolar sau necesitatea de sume de bani din ce în ce mai mari, izolarea copilului sau lipsa de acasă sunt primele semne care ne pot duce cu gândul la astfel de obiceiuri. 

- Se poate face screening la început de an şcolar pentru că, după cum ştiţi, multe dintre aceste substanţe persistă o perioadă lungă de timp şi atunci pot fi prinse în examenul toxicologic. Se poate face screening şi în mod inopinat. Nu trebuie să privim acest lucru ca având un caracter de pedepsire a copilului. Rămâne la şcoală, nu este exmatriculat, însă se transmite familiei acest avertisment. Este extrem de important.

- Eu cred că orice părinte normal, când primeşte un examen toxicologic pozitiv pentru cocaină, cannabis, amfetamine, sigur ar trebui să ia nişte măsuri care să îi salveze viaţa propriului copil.

- Pedepsirea dependenţilor nu rezolvă problema adicţiei. Aceşti oameni, dacă or să fie amendaţi sau dacă or să meargă la închisoare, nu înseamnă că or să se vindece de dependenţă. Este clar că este nevoie mai bine să investim în programe de reintegrare socială, programe de dezintoxicare, mai multe centre de dezintoxicare. O mare problemă a sistemului sanitar românesc este că, după ce îi vindecăm de intoxicaţia acută sau îi internăm într-un spital de psihiatrie, ei nu au acele programe de suport ulterior, iar rata de recădere este foarte mare. Am avut pacienţi pe care, într-un an de zile, i-am internat de opt sau de 10 ori cu intoxicaţie acută, ceea ce arată că nu există suficientă investiţie în programele acestea de reintegrare socială.