Dobromir, comuna în întregime asistată social, din Constanța
Ajutoarele acordate de stat reprezintă singura sursă de venit pentru cei trei mii de locuitori ai unei comune din Constanţa. Pe lângă copii şi pensionari, 600 de adulţi apţi de muncă beneficiază de ajutor social.
De Redactia Observator la 12.02.2019, 21:59
Ajutoarele acordate de stat reprezintă singura sursă de venit pentru cei trei mii de locuitori ai unei comune din Constanţa. Pe lângă copii şi pensionari, 600 de adulţi apţi de muncă beneficiază de ajutor social. Se plâng că nu au unde să muncească ori nu le permite sănătatea. Cu toate acestea, barul din comună este plin, un paradox întâlnit în multe localităţi din România.
Este ora prânzului. Adunaţi, ca în fiecare zi, la birt, tinerii din Dobromir îşi omoară timpul la o masă ponosită de biliard.
"De plictiseală jucăm. N-avem ce să facem. Muncă n-avem, femei n-avem... Statul nu dă...", spune un localnic.
Acest tânăr se pregăteşte să plece în Germania în căutarea unei ocupaţii. Până atunci, trăieşte din cei 680 de lei primiţi de mama sa sub formă de ajutor social.
În Dobromir şi în celelalte cinci sate de jur împrejur trăiesc peste 3.000 de suflete. Pe lângă pensionari şi copii, alte 600 de persoane primesc ajutor social de la stat pentru că nu au un loc de muncă. Autorităţile locale susţin că 25 la sută dintre oamenii care locuiesc aici au ales să plece în străinătate. Fie că şi-au găsit sau nu o slujbă acolo.
Munca la vie este singura opţiune pentru locuitorii din Dobromir. O podgorie din apropiere caută zilieri, însă oferta nu este pe placul localnicilor.
(Reporter): Ai munci?
(Localnic): Nu!
(Reporter): De ce?
(Localnic): Dacă nu e de muncă... Nu e de muncă.
"Unde să muncesc? Sunt şi bolnav... Îmi dă 250 de lei ajutor social. Femeia e cu diabet", spune un alt localnic.
250 de mii de persoane din România beneficiază de ajutor social. Pentru a primi aceşti bani, trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii. Nu toţi se obsesc, însă.
IUSEIN VISEL, primar Dobromir: Sunt mai puţini, dar sunt şi din ăştia, cum să vă spun... Şi când ajungi tot timpul la ei şi noi, în general, dacă avem nevoie în curte să facem curăţenie şi te duci la el, zice: astăzi am treabă. Mâine, dacă vrei.
Boala sau bătrâneţea sunt, deseori, motivele invocate.
ION ROMAN, localnic: La anii ăştia, de unde locuri de muncă? Cine, până la ce vârstă se primeşte la locul de muncă?
La 62 de ani, Ion Roman a abandonat până şi ideea de a primi ajutor social. Peste un milion de români sunt în aceeaşi situaţie. Nu muncesc, nu au venituri şi îşi duc traiul în condiţii inumane.
El locuieşte într-o clădire dezafectată, în care este nevoit să intre pe fereastră.
ION ROMAN, localnic: Când primesc nişte bani iau un pahar de băutură, o ţigară, că nu pot să stau fără ţigări şi atât fac. Mâncare? Când este, este, când nu... Asta e...
Este o soartă de care tinerii din comună nu par să se teamă. Până să vină un viitor mai sumbru, prezentul merită sărbătorit.
