Duminica Tomii încheie Săptămâna Luminată. Tradiţii şi superstiții în prima duminică după Paşte

Prima duminică de după Paşte marchează Duminica Tomii, ziua care încheie Săptămâna Luminată şi care poartă numele Apostolului Toma, cel "necredincios". În această zi, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară dupa Înviere. Pentru că Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu. Această zi este una cu o semnificație aparte pentru creștinii ortodocși și de ea sunt legate mai multe tradiții și superstiții populare.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Sfântul Apostol Toma este cinstit pe 6 octombrie, însă Biserica îi dedică și prima duminică de după Paști. Este singura duminică din anul bisericesc închinată unui Sfânt Apostol al Mântuitorului, potrivit crestinortodox.ro.

Neîncrederea lui Toma

"Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!". Şi zicând acestea apoi Iisus apoi le-a arătat ucenicilor săi mâinile şi coasta sa, iar ucenicii s-au bucurat văzând pe Domnul. Toma, unul din cei doisprezece apostoli nu era cu ucenicii când li s-a arătat Iisus. Iar ucenicii i-au spus după aceea lui Toma că l-au văzut pe Domnul. Dar Toma s-a îndoit de cele spuse de ceilalți ucenici și le-a zis: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede". Dar după opt zile ucenicii lui Iisus și Toma erau împreună într-o încăpere unde ușile erau încuiate și a venit iarăși Iisus, a stat în mijlocul lor și a zis "Pace vouă!", iar lui Toma Iisus i-a zis: "Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fii necredincios, ci credincios".

Ce s-a întâmplat cu Toma după ce a atins rănile din trupul înviat al Domnului? A mărturisit dumnezeirea Lui. Nu a spus: cred că ai înviat din morți, ci: "Domnul meu și Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28). Astfel, Toma s-a atins de un trup văzut și L-a mărturisit pe Fiul lui Dumnezeu prezent în trupul Său omenesc înviat. La care Iisus i-a zis lui Toma: "Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" (Ioan 20, 1-31).

Duminica Tomii. Tradiţii în prima duminică după Paşte

Duminica Tomii este o sărbătoare populară cu dată mobilă, sinonimă cu Paştele Morţilor, dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor. De această zi sunt legate mai multe tradiții și superstiții populare.

În Banat, copiii împletesc coşuri de nuiele, în care sunt aşezate ouă roşii, vopsite în ajunul sărbătorii. Tot de Duminica Tomii, în timpul slujbei bisericeşti, preotul sfințește colacii și ouăle aduse de credincioși la biserică. Oamenii le trimit apoi pe o apă curgătoare, pentru a fi purtate de aceasta către sufletele morţilor. Credincioșii cred că, astfel, ofrandele aduse îi vor elibera pe cei plecați dintre noi de o parte din păcate, pentru a umbla prin locurile în care doresc. După slujba de la biserică, oamenii iau parte la o altă pomenire, în cimitire, cea de comemorare a celor plecați în "lumea blajinilor", de unde vine și ziua de Paștele Blajinilor. 

Paştele Blajilor sau Paştele Morţilor se ţine în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână şi o zi după Învierea Domnului.

Tradiţia despre Paştele Blajinilor

Tradiţia populară spune că blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale: cozonaci şi pască.

Când sosesc cojile de ouă în ţara lor îndepărtată, în general după o săptămână, se serbează separat "aici" şi "acolo" Paştele Blajinilor. Numele sărbătorii de după Săptămâna Luminată vine de la "blajini" (sau rohmani în unele zone), despre care vechile credinţe spun că ar fi oameni de pe tărâmul de "dincolo", o lume misterioasă şi necunoscută muritorilor.

Tradiţia creştină populară de Paştele Morţilor spune că blajinii sunt de fapt sufletele celor morţi, ale celor care nu mai sunt printre noi.