Rusia sau moartea. Civilii din Mariupol sunt deportați pe teritoriul rus. Peste 45.000 de persoane ar fi fost strămutate: "Ucrainenilor nu le pasă de voi"

În loc să permită evacuarea în siguranță a civililor, trupele ruse și separatiste duc zeci de mii de civili în așa-numitele „centre de filtrare” din autoproclamata Republică Populară Donețk (RPD) din estul Ucrainei, pe care Moscova o recunoaște ca fiind independentă, înainte de a-i muta în Rusia, potrivit guvernului ucrainean. Vicepremierul Ucrainei Iryna Vereschuk a estimat că aproximativ 45.000 de cetăţeni ucraineni au fost deportaţi de la începutul războiului. Autoritățile ruse le-au spus acestora că este "singura lor șansă de supraviețuire". 

Practica a stârnit amintiri dureroase despre deportările din timpul lui Stalin. Forțele ruse au folosit, de asemenea, „lagăre de filtrare” în timpul războiului din Cecenia din anii 1990, unde grupurile pentru drepturile omului au documentat abuzuri cumplite, inclusiv tortură și crime.

Într-o conferință de presă recentă, primarul din Mariupol a mărturisit că unii dintre vecinii săi și colegi au fost duși în Rusia împotriva voinței lor. "Un bărbat cu o armă a intrat noaptea peste ei și le-a spus că este o evacuare. Oamenii care stau zile în șir în adăposturi sunt băgați în mașini și trimiși într-un loc necunoscut", a declarat Vadym Boycenko. „Apoi sunt urcați în trenuri cu direcția Rusia”.

Rusia a respins aceste acuzații, însă o investigație CNN dezvăluie o realitate complet diferită, una în care locuitorii din Mariupol au doar două opțiuni: să fie trimiși în Rusia sau să moară.

Civilii, interogați ore în șir

Anna a trăit două săptămâni ascunsă în buncăr, alături de familie. Când forțele invadatoare au dat buzna peste ei, le-au ordonat femeilor și copiilor să iasă. Cei care au cerut să rămână, au fost refuzați. Anna povestește că au fost trimiși cu autobuzul într-un oraș de lângă Mariupol, unde au fost interogați de un polițist din Donețk. Pe 16 martie toți cei 90 de civili au fost trimiși într-un sat din estul Ucrainei, apoi într-o tabără militară unde au fost înregistrați într-o bază de date și, din nou, interogați.  Au fost interograți inclusiv despre rude care ar putea servi în armata ucraineană, mai ales în batalionul Azov. 

După câteva ore, Anna povestește că a fost transportată cu autobuzul până la granița cu Rusia, unde i s-a dat un document de identificare pentru a putea intra pe teritoriul Rusiei și un voucher de 10.000 de ruble (aproximativ 100 de dolari). Apoi au ajuns în vama rusă, unde le-au fost ștampilate documentele. "Am fost tratați ca niște criminali, fiind ținuți ca proprietatea Rusiei. Nu am simțit că suntem liberi să plecăm", a mărturisit Anna.

Cei care nu aveau familie sau prieteni în Rusia, sau bani pentru transport, erau trimiși în Vladimir, un oraș din est. Anna, mama, bunica și fratele ei au plecat în Rostov, unde aveau câțiva prieteni.

De la Rostov, Anna a călătorit cu trenul la Moscova, apoi la Sankt Petersburg, iar în cele din urmă a trecut granița din Rusia în nordul Estoniei pe 22 martie. Când, în sfârșit, a scpta din Rusia, tânăra a mărturisit că "deși a fost îngrozită să meargă în Rusia, teama de a rămâne într-o zonă ocupată a Ucrainei a fost mult mai mare".

"Ucrainenii nu dau doi bani pe voi"

Dmitri s-a mutat în februarie, în Mariupol, unde se înscrisese la facultate. În loc să meargă la cursuri, tânărul de 21 de ani a trebuit să-și găsească adăpost alături de alți civili, în buncăre. Studentul povestește că pe 14 martie, un ofițer DRP a intrat în centrul unde se adăpsotea și a anunțat că armata invadatoare va prelua controlul asupra clădirii. Sute de persoane au fost obligate să se îndrepte către punctul de control de lângă un mall din oraș, unde îi așteptau mai multe autobuze înscripționate cu litera Z. 

Aici, bărbații au fost obligați să se dezbrace, pentru a li se verifica tatuajele. Autoritățile ruse le-au transmis celor care nu aveau domiciliul în Mariupol că pot merge în Rusia sau să se descurce pe conto propriu. „Nimeni nu vă va evacua. Autoritățile ucrainene nu dau doi bani pe voi”.

Apoi autobuzele cu civili au ajuns într-un oraș din Donețk, într-un centru de „înregistrare” instalat într-o școală. Ulterior li s-a transmis că nu mai sunt locuri în oraș pentru ei și vor fi trimiși în Rusia. La graniță le-au fost controlate telefoanele și au fost supuși din nou interogatoriului. 

Grupului din care făcea parte și Dmitri i s-a transmis că va fi trimis în Rostov, în schimb, oamenii au fost trimiși într-un centru de refugiați din Taganrog. Aici li s-au dat cartele SIM, mâncare, produse de igienă și au avut access la duș și toaletă. 

"De ce dracu m-ai adus cu forța aici?"

Ulterior, ucrainenii au fost duși într-un centru de refugiați din în regiunea Yaroslavl, unde le-au fost procesate datele pentru a primi statutul de refugiat, li s-au oferit carduri bancare rusești și locuri de muncă, apoi au fost interogați de presupuși agenți FSB. "Totul a fost foarte bine organizat. După părerea mea, ei încercau să ne asimileze", a declarat Dmitri. 

Însă ucrainenii de aici nu aveau de gând să rămână în Rusia, iar cei mai mulți complotau să evadeze, iar cea mai sigură destinație era Estonia. Studentul și-a făcut un card bancar rusesc, apoi a cumpărat bilete de tren către Moscova, apoi Sankt Petersburg și în cele din urmă spre Ivangorod. La punctul de trecere a frontierei Ivangorod-Narva spre Estonia, Dmitri a spus că a fost întrebat de un oficial rus de ce călătorește fără documente - avea un act de identitate ucrainean, dar nu un pașaport internațional.

"O femeie m-a întrebat: „De ce dracu ai venit la graniță fără pașaport internațional?" Tânărul, care acum se află în siguranță în Estonia, i-a răspuns: „Și de ce dracu m-ai adus cu forța aici, din țara mea?”.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰