Video Simbolurile de la funeraliile lui Ali Khamenei. Analist: Sloganul este "trebuie să ne ridicăm"

Ceremonia a fost marcată de apeluri la răzbunare şi sloganuri anti-americane. Fotografii cu Trump şi Netanyahu însoţite de ameninţări au fost văzute peste tot în mulţimea uriaşă. Organizatorii funeraliilor se aşteaptă ca în toate zilele de înmormântare pe străzile din Iran să fie până la 15 milioane de oameni. Oraşul e paralizat de blocaje în trafic, iar Ministerul Educaţiei a transformat cel puţin 1.000 de şcoli în hoteluri temporare pentru cei veniţi să-l conducă în cortegiu pe fostul lider suprem.

După ce abia le-a restabilit internetul, guvernul le-a pus la dispoziţie cetăţenilor o aplicaţie prin care să ia în gazdă pelerini. Crucea roşie iraniană a mobilizat 67.000 de voluntari în ţară, în siturile importante pentru procesiune, iar alţi 40.000 de voluntari ajută pietonii să se orienteze, să distribuie apă şi mâncare.

Poate părea că tot Iranul îşi plânge liderul suprem, dar e doar imaginea pe care regimul vrea să o prezinte. În contrapartidă, iranienii care nu-şi pot exprima nemulţumirea cu voce tare au ales calea unui protest tăcut şi au fugit din Teheranul blocat de cortegiu în zonele de mare sau de munte.

Donald Trump a pus paie pe foc şi a transmis că e gata să termine ce a început, să distrugă poduri şi centrale electrice, dacă Iranul nu finalizeaza acordul de pace aşa cum şi-ar dori el. În replică, şeful securităţii i-a transmis lui Trump să-i trateze naţiunea cu respect sau va răspunde pe un alt ton, iar şeful parlamentului iranian a punctat că Iranul nu va avea pace până nu va răzbuna moartea lui Ali Khamenei. Iranienii care au participat la funeraliile care au durat 12 ore au fost văzuţi în timp ce aruncă cu pietre într-un afiş cu Trump, înainte să îl rupă.

Una peste alta, funeraliile lui Khamenei au un record greu de egalat, precedentele funeralii ale primului lider suprem, iniţiatorul revoluţiei islamice, Ruhholah Khomeini. Acestea au intrat în Cartea recordurilor pentru cel mai mare procent din populaţie prezent la procesiune. Dar, dacă la funeralii au participat atât preşedintele Iranului, cât şi liderii Hamas şi Hezbollah, noul lider suprem al Iranului, fiul lui Ali Khamenei, nu a apărut în public nici până acum. Iar asta nu face decât să întărească dezvăluirile ajunse pe surse în presa occidentală despre faptul că Mojtaba Khamenei a fost grav rănit în atacul israeliano-american care i-a ucis tatăl şi familia.

A fost văzut însă pentru prima dată fostul preşedinte Mahmoud Ahmadinjad, cel despre care NYT dezvăluia că ar fi fost opţiunea iniţială a americanilor pentru o tranziţie de tip Venezuela, dar a fost rănit în urma atacurilor israelo-americane care ar fi încercat de fapt să îl elibereze din arestul la domiciliu - era într-un conflict cu actuala conducere iraniană-, iar apoi planul a fost abandonat.

Între timp, televiziunea conservatoare Canal 14 din Israel susţine că a fost înfiinţată o nouă unitate în cadrul Gărzilor Revoluţiei. Se numeşte "Mukhtar", în traducere "Cel Ales", iar scopul său este să planifice atacuri împotriva oficialilor americani, inclusiv a preşedintelui Trump.

Ministrul israelian al Apărării susţine că Iranul are planuri mult mai ample, dar oricine va încerca să promoveze planuri de distrugere a Israelului va fi eliminat. Israel Katz mai spune că iranienii care scandează "Moarte lui Trump" nu fac decât să dezvăluie adevărata natură a regimului.

Între timp şi preşedintele Libanului a ieşit într-o declaraţie publică în care a subliniat că singura cale realistă pentru pace în Liban este ca Israelul să îşi retragă armata din zonele pe care le ocupă acum. Iar în Gaza, Hamas şi-a dizolvat direcţia politică după aproape 20 de ani la putere, ceea de deschide calea pentru un comitet tehnocrat care să administreze enclava.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Flavius Caba-Maria, Președintele think-tank-ului Middle East Political and Economic Institute, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesate declaraţii oferite de aceasta 

- Ce arată procesiunea de astăzi, din aceste zile, despre structura socială din Iran pe de-o parte și despre etosul regimului? În ce haine se îmbracă regimul în noua configurație? 

- Prima dată vreau să sublinez faptul că este un moment semnificativ atât politic, cât și religios, iar în același timp este plin de simbolism, după cum am observat, dar și în același timp transmite o multitudine de mesaje pe diferite dimensiuni, atât pentru publicul intern, cât și pentru comunitatea internațională. Acesta este un prim element. 

Are loc, am văzut, sub acest tindal sau această emblemă a martiriului. Aici vreau să mă refer și după care dezvoltăm și cealaltă idee. În cultura șiită acest concept de martiriu, pentru că ayatollahului Ali Khamenei a fost ucis, merge ca idee la lupta de la Karbala din anul 680, care este semnificativă pentru șiism și ocupă un loc fundamental dincolo de moartea naturală și semnifică de fapt și o prezență conștientă și plină de sacrificiu pe calea apărării religiei, dreptății și a drepturilor oamenilor. 

Deci e mai mult decât un element teologic, ocupă un loc central în cultura, religia și politica Iranului. În această notă trebuie să citim întreaga procesiune, mai ales că are loc, după sărbătoarea Ashura, această procesiune a funerarilor în luna sfântă a Muharram, până în cele 40 de zile. 

Deci este o perioadă în care persoanele religioase din Iran, în confesiunea șiită, participă la astfel de procesiuni chiar și utilizând autoflagelarea. Astfel de evenimente le-am mai întâlnit și la procesiunile anterioare, și anume pe timpul când Qasem Soleimani a fost înmormântat, dar și cum ați menționat și dumneavoastră pe timpul primului lider suprem și anume Khomeini.

Deci ne putem aștepta ca în cadrul acestui procesiuni să există chiar anumite victime, chiar oameni care mor din aceste moduri în care se autoflagelează, sau încearcă să empateze cu întreaga mulțime, dar și foarte mulți răniți. 

- Bun, dacă spuneți că se așează pe acest concept al martiriului, vă întreb, de acum înainte, pe ce baze se vor așeza, având în vedere că acesta e centrul, martiriul, pe ce baze se vor așeza relațiile israelo-iranieno-americane de acum înainte și chiar și cu Israelul? 

- Bun, acest element al etosului, cum ați menționat și dumneavoastră, național-iranian, nu influențează în ceea ce privește modul în care relaţionează cu celelalte state. Și anume, acest eveniment transmite totuși un element de unitate a poporului pentru lupta împotriva, așa-zisei opresiuni, pentru că acesta e elementul central, iarăși dacă revenim la conceptele utilizate, asupra opresiunii și asupra hegemoniei în special regionale.

În ceea ce privește aceste negocieri care au loc în prezent, eu consider că acestea vor continua. Ambele părți, atât Israelul cât și Statele Unite pe de -o parte, dar și Iranul pe de altă parte, au nevoie de a ajunge la un anumit punct comun, deoarece aspectele economice, la un anumit moment, sunt relevante. 

În ceea ce privește această procesiune, totuși putem vedea faptul că, pe lângă aspectele securitare, economice, totuși aspectele legate de etosul social este mult mai important la un anumit nivel pentru o mare parte a populației iraniene.

Dumneavoastră ați prezentat foarte bine în reportajul dumneavoastră că există totuși o parte a populației iraniene care nu empatizează cu actualul guvern, dar există și o parte din populație care se află într-o zonă gri, care nici nu empatizează cu guvernul, dar nici nu se manifestă sub o anumită formă, așteptând modul în care va evolua situația. 

- Uitându-ne la astfel de imagini, totuși, ne punem întrebarea cât de realistă e vreodată o schimbare de regim, nu? Regim change venită din exterior atunci când nu avem o majoritate covârșitoare și avem și acești oameni care înclină spre fanatism,  care sunt gata să se autoflageleze, cum spuneați dumneavoastră, pentru liderul suprem și care ies în stradă. Cât de fezabilă e vreodată în orice fel de doctrină militară o schimbare de regim din exterior? 

- Bun, dumneavoastră ați menționat doctrină militară. Eu aici mă refer la tipul... 

- A altor state, a altor state, nu, doctrină militară a altor state, când își propun ei militar să intervină, mă refer la americani. 

- Revin în ceea ce privește modul în care s-a dezvoltat Iranul de-a lungul istoriei. Și anume, și momentele în care a fost ocupat Iranul, a avut capacitatea de a transforma ocupanții,  astfel încât, prin cultura și civilizația lor, să ajungă să-i domine până la urmă. Aici vorbim și de arabi, și de alte momente, și de Alexandru cel Mare, când a ocupat Iranul. 

Deci capacitatea lor de a accepta o schimbare din exterior este foarte minimă, aproape spre deloc. Ei preferă, iranienii preferă schimbarea să vină pe anumite baze solide, dar dezvoltate din interiorul societății lor. Ceea ce vine din exterior consideră că este ceva care, un fel de inamic, dușman al culturii civilizației, chiar al societății. De aceea resping orice interferență externă. 

Am văzut recent, în secolul trecut, inclusiv Marea Britanie, când a început explorarea de petrol, nu a reușit să se impună printr-un protectorat. Nici Statele Unite n-au reușit să impună un anumit protectorat sau să influențeze în mod decisiv situația din Iran. Deci, de-a lungul istoriei, Iranul a evoluat astfel încât a putut să-și creeze condițiile pentru a rezista.  Deci pentru ei contează foarte mult.

Probabil aceasta este întrebarea de bază. Ce vrea Iranul? Și care este Iranul? Iranul dorește să fie respectat și să fie lăsat să se dezvolte după principiile sale. Nu dorește nici să meargă spre Occident, nici să meargă spre Est. Pentru ei contează în prezent cel puțin trei elemente fundamentale și anume independență, să aibă independență, să aibă o capacitate de rezistență și să-și păstreze această identitate islamică. Deci în aceste trei elemente se dezvoltă în perioada imediat următoare societatea. 

Dumneavoastră ați mai menționat, când se va schimba sau cum se va schimba. Oricum, ce vreau să sublinez e faptul că odată cu moartea liderului suprem va avea loc o schimbare strategică la nivelul Iranului. În special probabil după semnarea acordului cu Statele Unite și vom vedea în mod progresiv anumite schimbări. 

Dar nu o schimbare bruscă de sistem cum ne dorim sau cum vedem noi în percepția occidentală, o schimbare, a merge spre democrație. Nu cred, Iranul nu și-a dorit sau nu își doresc o democrație pe cum o vrem noi, ci au ei propria lor idee despre modul cum să-și proiecteze dezvoltarea societății. 

- Însă declarațiile inclusiv de la nivel oficial au fost foarte belicoase și foarte dure la adresa Statelor Unite. Tocmai de asta mă întreb dacă se va acutiza de acum înainte problema americană în Iran, va deveni și mai... știu eu, nu știu... și mai dur tonul?

- Contondent. 

- Da, exact, contondent tonul sau nu? 

- Da. Aceste tipuri de sloganuri pe care le auzim în prezent au existat și anterior și au existat de-a lungul, în special după Revoluția Islamică mă refer. Deci nu consider că se va acutiza, că vor deveni mult mai vehement, ci odată mai ales dacă se va ajunge la un acord cu Statele Unite, vom vedea o schimbare de tonalitate, dar nu o schimbare în profunzime, astfel încât să eliminăm în totalitate astfel de sloganuri. Pentru că astfel de sloganuri și astfel de retorici se află în societate, în special după 1979. O societate în care există diferite opinii, diferite dimensiuni. De aceea avem și unii ultraconservatori, conservatori modernați, progresiști. 

Deci o societate aflată în dinamică, vom mai asista la astfel de evenimente, de elemente. Dar cu toate, vedem, întreaga procesiune se desfășoară sub un anumit slogan și anume trebuie să ne ridicăm. Deci acest slogan nu semnifică faptul că trebuie să luptăm împotriva sau împotriva Americii, bineînțeles, semnificația este până la urmă acolo, dar ideea este că ei își doresc ca o societate să fie recunoscută, să fie independentă și există posibilitatea ca să asistăm la nuanțări de poziții. 

- De ce ajunge și în Irak? Explicați-ne, sicriul cu corpul fostului lider suprem? 

- Da, în cadrul acestei, chiar dacă primul lider suprem nu a ajuns în Irak, am văzut, este foarte important exact pentru aceste elemente, anume al martiriului din anul 680 din Karbala. În Irak se află cele două mari locuri sfinte șiite și anume Najaf și Karbala. Acolo există și moscheile principale, moscheea imamului Ali. Ali este, cunoaștem, pe linia profetului Mohamed, este cel din care s-a desprins și anume ramura confesiunii șiite. Se presupune că acolo este și îngropat la una dintre moscheile unde va avea loc una dintre slujbele, la moscheea imamului Ali. 

De asemenea, tot în Irak va avea loc o slujbă la moschea imamul Husayn. Husayn este cel care, nepotul profetului Mohamed, care a fost ucis și aceasta reprezintă pentru șiiți momentul fundamental în care el cu un grup de oameni a reușit să țină piept acelei invazii a liderului Omayazilor din perioada respectivă. Reprezentând jerfa supremă, adică glorifică suferința nobilă și sacrificiu de sine, credință, patrie și cauză politică. Și toate aceste elemente sunt bine înrădăcinate în ideologia confesiunii șiite. 

- Prezența lui Ahmadinejad la funeralii, care a făcut înconjurul presei internaționale, dar și presa de stat din Iran a relatat despre asta. Vă dă vreun indiciu despre ceva? Vă arată ceva? Poate fi lăsată doar pe pauză tentativa aia despre care vorbea în New York Times, de schimbarea regimului tranziție de tip Venezuela prin Ahmadinejad și reluată la momentul oportun? 

- Am putea să zicem într-un fel, să asistăm la un anumit tip de tranziție, dar ați menționat, l-ați menționat pe președintele Ahmadinejad. Eu nu văd un viitor politic al președintelui Ahmadinejad în Iran, mai ales că cunosc foarte multe persoane care se află în contact cu Ahmadinejad. Modul ideologic în care dorește să proiecteze politica internă a Iranului nu cred că este ceea pe care își doresc cei care vor o anumită schimbare. Moderații, progresiștii, reformatorii din Iran sunt total diferiți. 

Ideea, până la urmă, președintele Ahmadinejad când și-a încheiat al doilea mandat, a intrat în disgrația chiar a liderului suprem Ali Khamenei. Deci nu a ajuns să proiecteze ceea ce și-au dorit foarte mulți din elita iraniană.

Consider că Ahmadinejad nu este persoana potrivită pentru a realiza acea tranziție. Eu aș fi văzut o altă persoană potrivită, dar din păcate nu mai putem discuta de așa ceva, a fost Ali Larijani, acela era o persoană totuși potrivită, era erudită, pregătită, adică din punct de vedere intelectual cunoștea foarte bine domeniul politic religios din Iran. Provenea dintr-o familie solidă cu multe relații la nivelul societății iraniene. În ceea ce privește președintele Ahmadinejad, nu cred că acesta va avea o putere sau un cuvânt de spus în viitorul politic al Iranului. 

- Ați vorbit de implementarea acestui acord de pace, mă rog memorandum până acum semnat între Iran și Statele Unite. În continuare Donald Trump tot amenință că va relua bombardamentele dacă Iranul nu se conformează. Și atunci vă întreb să facem așa un educated guess mai degrabă. 

Pariul dumneavoastră, dacă Donald Trump câștigă Midterms, câștigă alegerile, deși e puțin probabil, uitându-ne pe sondaj acum, alegerile din noiembrie, revin bombardamentele, uită de acordul ăsta și he finishes the job, așa cum spune, încheie ce a început? 

- Nu trebuie eliminat că nu ar putea relua bombardamentele, dar care este scopul până la urmă final să fie transformat într-un obiectiv strategic politic? Pentru că este destul de dificil să schimbi întreg sistemul doar prin executarea de lovituri aeriene. Am observat. Ce ar conduce? Ar conduce din nou la o retorsiune, o retaliere a Iranului față de statele din Golf.

Din nou o inflamare la nivelul zonei Consiliului de Cooperare al Golfului. Ar atrage probabil și alte state din nou în acest conflict. Probabil că partea israeliană are alte obiective în ceea ce privește relația cu Iranul decât partea americană.

Nu putem nega, am văzut și modul în care se desfășoară aceste negocieri, în care premierul Netanyahu pune anumite condiții, președintele Trump încearcă să nuanțeze și să-și atingă pozițiile. Oricum, președintele american este unul tranzacțional, dorește să obține cât mai mult din această perspectivă a comerțului, a modului în care va obține anumite beneficii în domeniul strategic sau investiții în zona Iranului. 

Deci eu nu consider că prin utilizarea din nou a bombardamentelor puternice, chiar puternice, aeriene asupra Iranului vom avea parte de o schimbare a situației actuale.

- Vreau să vă cer un comentariu, vă rog rapid, și pe ceea ce s-a întâmplat cu Hamas în Fâșia Gaza, dizolvarea practic diviziei politice, aripii politice și a guvernului de facto din Fâșia Gaza. Ce înseamnă asta pentru enclavă, la ce ne așteptăm de acum înainte? 

- Am putea să vedem implementarea unei noi etape din acel proces de pace stabilit de către președintele Trump, planul celor 20 de puncte și cu punerea în aplicare sau implicarea mai mult a celor care fac parte din bordul pentru pace. Adică acest mod în care a fost abordat dizolvare și stabilirea probabil a unei posibilități de a avea un guvern tehnocrat, era parte din foaia de parcurs pentru Fâșia Gaza și pentru stabilirea, implementarea păcii. Probabil va urma și stabilirea sau înființarea acestei forțe de stabilitate din Fâșia Gaza. Probabil vor urma alegeri în ambele zone, mă refer, Fâșia Gaza și Cisiordania. 

- Dar unde lasă asta Hamas? E un semn clar că își pierde influența sau nu? Mai are resurse, mai are pârghii?

- Da, din această perspectivă nuanțează poziția și anume influența este în descreștere. Nu mai are aceeași putere din punct de vedere politic. Probabil toate acestea sunt negociate pentru a primi altceva în schimb sau a primi o anumită poziție în exil, probabil unii dintre liderii lor. Deci e o poziție negociată și își pierde din influența pe care au avut-o.