Expert, despre tsunamiul de fake news cu apa de pe Dunăre: "De ce e apă într-o parte și în alta nu?"

• Orașele și magazinele reduc consumul de energie
• Operaţiunea de la Pârjoaia a ridicat nivelul Dunării cu doi centimetri
• PSD schimbă legea decarbonizării. Nicușor Dan cere reexaminarea
• Dunărea, la niveluri critice în mai multe state europene
• Interviul acordat de Ana Maria Agiu, purtător de cuvânt la Apele Române, pentru Observatorul de Noapte
• "Am putea spune că vineri nu mai este o bornă periculoasă"
• De ce nu a fost dinamitată până acum Stânca Pârjoaia, deşi povestea se ştia de zeci de ani
• Tsunami de fake news cu apa de pe Dunăre: "Cum ne mințiți că nu e apă?"
• Isteria cu ţările care ne-au "oprit" apa de pe Dunăre, demontată

Lumina trebuie aprinsă doar când e absolut necesar și stinsă peste tot după încheierea programului, iar orice aparatură care nu e folosită trebuie oprită, nu lăsată în stand-by. Cu primarii marilor orașe nu e atât de simplu, pentru că unii dintre ei nu au posibilitatea să diminueze iluminatul stradal, pentru simplul fapt că nu dețin tehnologia necesară. Alții consideră că o localitate în beznă pune în pericol localnicii.

Orașele și magazinele reduc consumul de energie

Momentan, Bucureștiul e iluminat în continuare, doar sectorul 6 diminuează intensitatea iluminatului stradal. Arad, Iași și Oradea opresc iluminatul public în anumite perioade. Sunt câteva clădiri private în Capitală, de la hoteluri la stabilimente creative și braserii, care au scos voluntar din priză decorul de noapte. Marile magazine au anunțat că vor face economie, pe de altă parte, și vor lăsa aparatura în funcție doar acolo unde e imperios. În rest, orice înseamnă consum suplimentar dispare, inclusiv reclamele luminoase, iar aparatele de aer condiționat nu vor mai fi folosite non-stop și nici la temperaturi foarte mici.

Operaţiunea de la Pârjoaia a ridicat nivelul Dunării cu doi centimetri

Comisia Europeană s-a angajat să convoace un grup de coordonare imediat ce va fi necesară o intervenție. În tot acest timp, Conducerea Centrală de la Cernavodă numără câte zile mai rezistă ultimul reactor. După dinamitarea Stâncii Pârjoaia, nivelul Dunării a crescut peste noapte cu doi centimetri, în loc să scadă cu doi, cum era anticipat în scenariul fără intervenție, dar prognoza meteo nu e deloc încurajatoare.

PSD schimbă legea decarbonizării. Nicușor Dan cere reexaminarea

Urmează o serie de zile caniculare, ceea ce e sinonim cu o scădere a debitului fluviului. În multe localități, apa de la robinet începe să devină un lux, iar primăriile au început raționalizarea. La Mihail Kogălniceanu, bună oară, se oprește apa după lăsarea serii, iar câteva localități din Maramureș o furnizează cu program alternativ. Criza energetică a fost, sigur, prilejul perfect pentru ca PSD să modifice în Parlament legea decarbonizării, care e jalon de un miliard de euro în PNRR.

A adăugat precizarea neagreată, altminteri, de autoritățile române cu executivul european, că România nu va închide nicio facilitate energetică înainte să pună alta în loc. Asta face aproape imposibilă respectarea termenului de 31 august pentru închiderea termocentralelor pe cărbune, cum era prevăzut în PNRR. Vă spuneam de aseară, discuția a mai existat în trecut, undeva în 2022, deci, dacă trecea atunci, era timp de negociat cu Comisia Europeană, cu aceleași prevederi, din același aliniat. Doar că, la momentul respectiv, discuția era inițiată de USR și s-a opus tocmai PSD. Lovitura de teatru e că Nicușor Dan a avut o primă reacție, care constituie și o primă critică în tot mandatul prezidențial la adresa social-democraților. A precizat că va solicita reexaminarea în Parlament, adică o va retrimite legislativului, care abia se chinuia să iasă din sesiunea extraordinară.

Din păcate, valurile de căldură au dat peste cap, deja, întreaga economie a Europei. S-au înregistrat temperaturi uriașe în Franța, care a traversat cea mai caldă lună din istorie, în timp ce, la Viena, termometrele au indicat aproape 41 de grade, un maxim istoric. În Cehia și Slovacia s-a înregistrat cea mai caldă noapte din istoria măsurătorilor meteorologice, peste 27 de grade.

Dunărea, la niveluri critice în mai multe state europene

Canicula a generat o secetă de care ne lovim cu toții acum, pentru că transportul pe marile fluvii a fost oprit și afectează lanțurile de aprovizionare, iar specialiștii atrag atenția că ne-am putea confrunta cu o penurie de alimente, chiar dublată de o creștere de prețuri. Zeci de ambarcațiuni au rămas blocate în porturi, în timp ce mii de barje nu mai circulă sau, dacă o fac, sunt aproape goale. Asta ca să nu se blocheze pe fundul apei.

Dunărea a ajuns la cel mai mic nivel din istorie și în Serbia, motiv pentru care președintele Alexander Vucic a făcut un anunț categoric: "Dacă nivelul fluviului mai scade cu 30 de centimetri, suntem terminați"

Nivelul scăzut al apei a provocat deja închiderea reactoarelor nucleare din Franța, în timp ce Budapesta a anunțat că e la milimetri distanță să-și închidă centrala Pacs. În Republica Moldova s-au introdus restricții la energie și apă, iar oamenilor li s-a recomandat să nu mai folosească lifturile între 6 și 9 dimineața, atunci când majoritatea pleacă la serviciu, în timp ce irigarea terenurilor este permisă doar noaptea. Hidrologii trag un semnal de alarmă și în Polonia, unde se înregistrează cea mai gravă secetă din ultimii ani.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Ana Maria Agiu, purtător de cuvânt al Apele Române, care a oferit un interviu în exclusivitate pentru Observatorul de Noapte.

Interviul acordat de Ana Maria Agiu, purtător de cuvânt la Apele Române, pentru Observatorul de Noapte

Marius Pancu: Doamna Agiu, aveți datele mult mai clar. La capătul unei zile în care Dunărea a curs fără Stânca Pârjoaia, ce s-a observat?

Ana Maria Agiu: Într-adevăr, încă din momentul în care s-au făcut primele dislocări, s-a constatat, în primul rând, o stabilizare a nivelului Dunării. Respectiv, s-a oprit această tendință de scădere cu doi centimetri. Ulterior, a început să crească ușor, respectiv cu doi centimetri, iar acum vorbim despre o tendință de stabilizare. Adică se menține la acești doi centimetri, având în vedere că prognoza inițială a Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor arăta faptul că, în fiecare zi, Dunărea scade cu doi-trei centimetri, iar scenariul cel mai pesimist indica ziua de vineri ca fiind o scădere în dreptul Centralei de la Cernavodă, că despre această zonă vorbim acum, cu 15 centimetri. Aceste operațiuni exact acest scop îl au, de a reduce și, pe cât posibil, de a diminua acest decalaj. Noi ne propunem să ajungem la o creștere a nivelului de poate chiar și 10-12 centimetri.

Marius Pancu: Cât timp a câștigat această intervenție?

Ana Maria Agiu: Este dificil de spus. Oricum, fiecare zi în care câștigăm câte 10-20 de metri cubi pe secundă sau chiar și această stagnare a nivelului este foarte importantă. Dacă ne uităm inclusiv pe prognoza care s-a reactualizat astăzi, vorbim despre un debit la intrarea în țară de 1.400, dar observăm faptul că, de mâine și până la începutul săptămânii viitoare, acest debit este staționar, de 1.400 de metri cubi pe secundă. Chiar și această staționaritate este bună și sperăm că reușita intervenției de mâine va aduce vești și mai bune, în sensul în care va reuși să crească acest nivel, și scopul este că, și dacă am reuși să menținem această creștere de 10-12 centimetri pe care am obținut-o și să o menținem cât mai mult timp, eu zic că este un lucru bun. Pentru că critice sunt aceste două săptămâni, când așteptăm precipitațiile care s-au înregistrat în Austria. Nu sunt atât de semnificative încât să conducă la o creștere foarte mare a debitului, dar, dacă ajungem de la 1.400 la 1.600, deja este un lucru îmbucurător.

"Am putea spune că vineri nu mai este o bornă periculoasă"

Marius Pancu: Mai rămâne ziua de vineri ca această bornă periculoasă la care vă referați anterior?

Ana Maria Agiu: Am putea spune că nu, având în vedere că miercuri este momentul în care debitul atinge un nou minim istoric de 1.400 de metri cubi pe secundă și se menține la această stabilizare până la începutul săptămânii viitoare. Sigur că foarte importante sunt operațiunile de miercuri, care pot să schimbe destul de mult datele în sens pozitiv. Pentru că, din discuțiile pe care le-am avut cu specialiștii noștri, ne-au comunicat un lucru foarte important. Aceste intervenții au un efect ireversibil, dar în sens pozitiv, adică, în primul rând, vor ajuta la scurgerea apelor. Este o măsură extrem de eficientă în perioade deficitare, dar este o măsură eficientă și pentru navigație.

Marius Pancu: Și când nu e secetă? Nu e prea multă apă? Se poate întreba cineva.

Ana Maria Agiu: Vrem să explicăm faptul că nu se va reuși blocarea celuilalt braț. Deci vorbim doar de o aducere treptată a unui debit de 10-20 de metri cubi pe secundă și se consideră faptul că, așa cum am spus, scurgerea apelor spre Cernavodă va fi o scurgere lină, treptată și, chiar și în perioade de ape mari, nu va avea influență negativă.

Marius Pancu: Care mai e riscul în acest moment să se închidă și reactorul 2?

Ana Maria Agiu: Riscul, evident, este, în primul rând, odată, în funcție de efectele pe care le vor provoca aceste operațiuni. În primul rând, vrem să urmărim, că din acest motiv s-au făcut aceste teste, să vedem cum se vor comporta. Se va face o scufundare concomitentă prin îndare controlată. Există, într-adevăr, un risc de creștere a turbidității, dar din acest motiv s-au luat aceste măsuri și s-au făcut aceste teste, tocmai pentru a preveni acest aspect. De asemenea, un risc care are legătură cu întregul ansamblu, adică și debite scăzute, și temperaturi foarte ridicate, este legat de înflorirea algală. Chiar am văzut în intervenția dumneavoastră că se menționa închiderea în 2022 a Reactorului 2. Această închidere a fost una temporară, de câteva zile, și a fost determinată doar de o acumulare a algelor în zona grătarelor și a împiedicat funcționarea centralei. Deci nu a avut aceeași simptomatologie, ca să zicem așa, cu ceea ce ne confruntăm astăzi.

De ce nu a fost dinamitată până acum Stânca Pârjoaia, deşi povestea se ştia de zeci de ani

Marius Pancu: Ca instituție care face parte din lanțul ăsta decizional, puteți să ne explicați de ce aceste intervenții nu au fost făcute până acum? De pildă, de Stânca Pârjoaia se discută de 75 de ani. Am descoperit, noi, uitându-ne în presă, așa.

Ana Maria Agiu: Da, vreau să accentuez faptul că zona respectivă și asigurarea traseului navigabil spre Cernavodă nu este responsabilitatea Apelor Române. Noi, într-adevăr, am venit cu această idee, practic, că suntem coordonatorii acestei acțiuni, în sensul în care vrem să asigurăm această creștere a nivelului debitelor Dunării pentru asigurarea răcirii Reactorului de la Cernavodă. Dar lucrările care ar trebui să se facă acolo, în zonă, cu siguranță privesc responsabilitatea altor instituții.

Marius Pancu: Categoric. Seceta nu e însă o situație cu care ne confruntăm din 2026. Știm cu toții că a tot scăzut, pe parcursul anilor, nivelul debitului. Vi s-au mai cerut astfel de idei vreodată? Asta încerc să înțeleg.

Ana Maria Agiu: Nu, pentru că, sau, nu știu, eu nu am cunoștință despre aceste informații. În primul rând, fenomenul secetos s-a manifestat în zona Dunării în situații punctuale. Adică vorbim o dată de anul 2022, vorbim o dată de 2003, în rest, fenomenul secetos s-a manifestat în general în regiunile vulnerabile ale țării și vorbim aici de Crișana, Oltenia, Muntenia, Moldova. Iar măsurile sunt complexe de la caz la caz. În primul rând, vorbim, să zicem, de necesitatea creării unor zone inundabile, cedării unor terenuri agricole pentru acest lucru, tocmai pentru a păstra aceste rezerve de apă pe care să le folosim. De asemenea, pot să vă spun că în acest moment avem un coeficient de umplere în principalele 40 de lacuri de 70%, pentru că a circulat această idee și vreau să subliniez faptul că, chiar dacă s-ar face, și noi am încercat acest lucru la începutul perioadei secetoase pe Dunăre, să efectuăm evacuări controlate de pe Olt și de pe Argeș, însă, din păcate, acestea, pe de-o parte, sunt costisitoare și, în al doilea rând, nu sunt suficiente. Iar ceea ce facem în acest moment este să păstrăm această rezervă de apă, pe care o considerăm strategică, astfel încât alimentarea cu apă a populației să nu aibă de suferit.

Tsunami de fake news cu apa de pe Dunăre: "Cum ne mințiți că nu e apă?"

Marius Pancu: Imediat vreau să mergem și la alimentarea cu apă a populației, însă, apropo de asta, despre imaginile pe care le postează utilizatorii pe rețelele sociale și postează imagini de la Cazane, de exemplu, de la Cazanele Dunării, de la lacurile de acumulare și spun: „Iată, câtă apă e aici! Cum ne mințiți că nu e apă pe Dunăre? De ce într-o parte e apă, într-o parte nu e apă?”, de ce sunt imaginile acelea care arată, în accepțiunea utilizatorilor, abundență de apă în contradicție cu măsurile pe care sunteți nevoiți să le luați?

Ana Maria Agiu: Da, îmi este foarte greu să comentez legat de lipsa de încredere a populației în autorități. Sigur că ea are foarte multe justificări, însă, în calitate de reprezentant al instituției Apele Române, pot să asigur publicul, și această informație am oferit-o ori de câte ori am avut ocazia, că amenajarea hidroenergetică de la Porțile de Fier, care se află, de altfel, în administrarea Hidroelectrica, are rol strict hidroenergetic. De la începutul construcției acestei hidrocentrale, care, de altfel, este administrată împreună cu Serbia, deci suntem împreună cu partea sârbă în administrarea acestei construcții hidrotehnice atât de ample, există o convenție foarte simplă. Dunărea trebuie lăsată în regimul ei natural, adică nu se face atenuare de viituri, atât cât, chiar atunci când sunt inundații sau evacuări de debite controlate, fie că sunt perioade secetoase, fie că sunt perioade de inundații, ce intră în Porțile de Fier iese din Porțile de Fier. Diferența dintre Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2 este legată strict de funcționarea hidrocentralei, însă această construcție are rol strict hidroenergetic, deci nici de alimentare cu apă, nici de evacuare controlată. Din păcate, nu că din păcate, așa este regulamentul de exploatare al hidrocentralei, iar acesta trebuie respectat, așa este gândit și probabil că inginerii și cei care au gândit această construcție au avut motive suficient de întemeiate să o gândească în acest mod. Prin urmare, nu putem să facem evacuări de debite controlate din acumularea Porțile de Fier, din simplul fapt că ea nu funcționează în acest fel și nu este posibil, iar mai mult...

Marius Pancu: Deci asta e, ca să simplificăm, să înțeleagă toată lumea, nu puteți să duceți apă de la Porțile de Fier acolo unde e nevoie de ea, pentru că nu așa e convenția.

Ana Maria Agiu: Nu doar convenția, funcționarea în sine a construcției nu permite acest lucru.

Marius Pancu: Bun, mai există un tip de postări ale utilizatorilor, spun așa, postează fotografii de pe râurile care se varsă în Dunăre, de prin diverse părți ale țării, și spun: „Iată câtă apă e în râu, cum de nu ajunge în Dunăre?”, pe de-o parte. Pe de altă parte, spun: „A plouat anul ăsta cât n-a plouat în anii trecuți, de ce nu-i apă în Dunăre?”.

Ana Maria Agiu: În primul rând, prima întrebare, legată de câtă apă este pe râuri. Sigur, vorbim de o anumită fotografie luată într-un anumit moment, observații empirice, sigur că, normal, am spus că vorbim de această nesiguranță a publicului, pe care mie îmi este greu să o explic, pentru că n-am expertiza necesară, dar ceea ce vreau să asigur publicul și, în același timp, vreau să fac o precizare foarte importantă. În primul rând, nu este adevărat că a plouat în acest an cât nu a plouat în alți ani. Da, într-adevăr, au fost niște coduri roșii, ele au avut o agresivitate extrem de mare, însă precipitațiile au avut caracter torențial, au fost precipitații care au căzut pe areale restrânse, în cantități foarte mari, mari, cu efecte severe, asociate cu alte fenomene hidrometeorologice, grindină, furtuni, care, evident, ca și impact asupra omului de rând, a fost foarte puternic, pentru că pagubele, atât în orașe, cât și în zona de munte, au avut un impact emoțional asupra omului, iar percepția lui a fost determinată de faptul cât de mult a plouat. În realitate, au fost doar niște ploi torențiale care nu s-au resimțit din punct de vedere hidrologic, nu s-au resimțit la nivelul cursurilor mari de apă. Noi am anunțat și atunci. Niciun curs mare de apă nu a înregistrat creșteri, măcar, ale cotelor de apărare. Ce înseamnă cote de apărare? Cote de atenție, echivalentul codului galben, cote de inundație, echivalentul codului portocaliu, și cote de pericol, echivalentul codului roșu. Ce trebuie să se întâmple ca să se vadă efecte măcar asupra râurilor interioare? În primul rând, trebuie să cadă o cantitate destul de mare pe areale extinse, într-un timp mult mai îndelungat. Ideal ar fi să nu cadă cantități atât de mari de apă, pentru că ele au efecte severe și, în special, trebuie să plouă la nivelul bazinelor superioare ale afluenților interiori ai Dunării. Și vorbim aici de Jiu, Olt, Argeș, Ialomița și mai mult, și în bazinul superior al Dunării, și aici vorbim despre afluenții principali ai Dunării, Sava, Drava, Morava, care, la rândul lor, sunt deficitari în precipitații. Efectele pe care le vedem acum, la nivelul debitelor Dunării, sunt consecința primăverii secetoase și a verii secetoase, pentru că, în general, impactul hidrologic nu se vede imediat, se vede în timp, după câteva luni de deficit hidrologic.

Isteria cu ţările care ne-au "oprit" apa de pe Dunăre, demontată

Marius Pancu: Și întrebarea pe care nu credeam că o voi adresa vreodată într-un interviu serios, dar asta e, astea sunt vremurile pe care le trăim. Există posibilitatea logistică, tehnică, ca nemții, germanii, să ne oprească alimentarea cu apă spre Dunăre? Nici nu știu cum să formulez. Și de ce nu luați în calcul aceste argumente?

Ana Maria Agiu: În primul rând, gândiți-vă că există, la nivel, poate că oamenii simpli nu știu și e firesc să nu știe, la nivel european există un organism internațional numit Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea, care reunește toate țările prin care trece Dunărea și, la nivelul lor, sunt proiecte care reunesc specialiști din toate aceste țări. Există comisii de expertiză, precum comisia în ceea ce privește managementul inundațiilor. Această comisie există de peste 30 de ani și există o investiție serioasă în politicile pe care, la nivel european, se fac în direcția Dunării. Și acum, întrebarea este foarte simplă. Credeți că ar exista o preocupare atât de mare, o investiție atât de mare, politici promovate și implementate la nivelul acestei comisii, în dorința de a sincroniza modul de monitorizare a debitelor Dunării, calitatea Dunării la nivelul țărilor dunărene, scopul fiind exact de a crea o platformă unitară în gestionarea genului acesta de situații? Și celelalte construcții care se află pe Dunăre au, la rândul lor, niște regulamente foarte stricte de exploatare, care țin de colaborarea dintre țări, de cooperarea internațională dintre țări. Căci, până la urmă, Dunărea este internațională și cred că și relațiile dintre țări sunt destul de importante, inclusiv în aceste situații.

Marius Pancu: Deci nu ne-a oprit Germania apa?

Ana Maria Agiu: Permiteți-mi să nu răspund la această întrebare. Cred că se subînțelege din răspunsul pe care l-am dat anterior.

Marius Pancu: Bun. Un singur lucru vă mai întreb atunci, pentru că e o teză iarăși reluată de cei care neagă efectele secetei asupra Dunării și aduc în discuție mai multe exemple internaționale, cred că le-am lămurit însă în intervenția pe care am avut-o înainte de interviu, au venit și inclusiv sârbii și au spus „suntem terminați, e foarte complicată situația, suntem la un pas de dezastru”, austriecii la fel, autoritățile de acolo, deși și Austria era pe lista celor care spuneau că: „Uite, Austria”, inclusiv pe lista d-lui Piperea, care spunea că: „Uite, Austria trece cu bine pe lângă această secetă și are mult mai multe centrale decât noi”. Există însă o centrală, într-adevăr, în Bulgaria, Koslodui, care funcționează la capacitate normală, dacă știți cumva date tehnice sau de ce aceasta reușește să fie menținută în funcțiune.

Ana Maria Agiu: Nu pot să dau detalii exacte de ce reușește să fie menținută în funcțiune.

Marius Pancu: Dacă e diferit ceva față de România, nu știu, inclusiv pe curs?

Ana Maria Agiu: Din punct de vedere strict tehnic al funcționării centralei de acolo, cu siguranță nu am informații. Însă am primit, într-adevăr, și astăzi întrebarea dacă, la bulgari, pentru că, de fapt, cred că acesta este cumva sensul întrebării dumneavoastră, dacă la bulgari este mai multă apă decât în partea românească. Întrebarea este, răspunsul este că nu. Dunărea are același nivel și la bulgari, și la români. Probabil că ei au, chiar nu știu să vă răspund de ce acolo funcționează, dar și a noastră încă funcționează, chiar dacă se fac eforturi în această direcție. Probabil că ei au alte mecanisme de backup și le ajută foarte mult, pentru că ați observat că și alte folosințe industriale își sistează activitatea și în această perioadă, și acest lucru vreau să îl accentuez, aceste debite foarte scăzute pot să contribuie și la disfuncționalități în anumite structuri industriale, care, sigur, sunt de natură temporară, dar este posibil ca ele să apară. Iar dacă regimul hidrologic deficitar va continua, spre sfârșitul lunii august, așa cum ați prezentat și dumneavoastră, este posibil să se simtă și la nivelul alimentării cu apă a populației. Pe sfârșitul lunii august, septembrie.

Marius Pancu: În ce zone?

Ana Maria Agiu: România este tradițional vulnerabilă la fenomenul de secetă în zona Crișanei, Olteniei, Munteniei, Moldovei. Acolo, deficitul de apă din sol este foarte accentuat. Sigur că acolo vorbim despre un fenomen complex, pentru că tot m-ați întrebat de soluțiile pe care România ar trebui să le adopte, una dintre soluții, de exemplu, în zona Moldovei, care este cea mai năpăstuită, ar fi tocmai aceasta: crearea unor perdele forestiere care să preia apa din precipitații și să o păstreze și să fie benefică în perioade secetoase.