Slobozia: Un spital în moarte clinică

Pentru ei o zi de muncă înseamnă, în fapt, 40 de ore în care stau la serviciu. Unii au trecut şi de vârsta de pensionare, dar rămân pe baricade. Sunt doctorii de la spitalul din Slobozia, care încă mai cred în jurământul pe care l-au facut

Nu se mai aude nimic. Niciun plânset, niciun scâncet de copil abia venit pe lume. Nu e o poveste, ci viitorul unei secţii care îşi trăieşte ultimele zile.

În maternitatea din Slobozia, deschid ochii către lume cinci, şase copii, în fiecare zi. Primii oameni pe care-i întâlnesc: cei doi doctori neonatologi. Doi bunici pensionari, de 68 şi 73 de ani, care trăiesc în secţie. Aceeaşi secţie preia şi naşterile urgente din Călăraşi. Aşa că ar avea nevoie de încă doi doctori, cel puţin.

Un etaj mai sus, pediatria, cea mai mare secţie din spital. 70 de paturi, zece de terapie intensivă. Trei medici, dintre care unul pe picior de plecare şi un doctor pensionat deja. Ei asigură asistenţa din secţie, de la urgenţă şi din ambulator, fără concediu.

Întreg spitalul stă în mâinile medicilor pensionaţi. Fără ei, cele mai multe secţii ar fi închise. Aşa s-au decis autorităţile şi conducerea spitalului să facă apel către orice rezident care vrea să vină la Slobozia. I se oferă casă, angajare imediată şi chiar postul de şef de secţie, acolo unde este liber.

Anul trecut, nu s-a prezentat nimeni. Din 2009, 14.000 de medici au părăsit România. Cei mai mulţi, rezidenţi. Au dat viaţa la limita supravieţuirii din ţară, pe cei 1.700 de euro salariu în vestul Europei. Deşi fiecare spital aflat în subordinea Consiliilor Judeţene este liber să organizeze concursuri, fără un apel naţional şi o perioadă nedeterminată de înscriere, eforturile de a face cunoscute posturile vacante sunt cu greu auzite.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰