Românii nu sunt indiferenți la dramele ucrainenilor. O femeie rămasă fără 4 copii, după un accident cumplit, își pune casa la dispoziție

Peste 40.000 de ucraineni au intrat in România de la începutul războiului. Iar numărul creşte de la o oră la alta. Vămile sunt pline de oameni care fug îngroziţi din faţa tot mai furioasei armate ruse. Din păcate cel mai greu este să reușească să ajungă la granița ucraineană, sunt cozi kilometrice la care se așteaptă peste 24 de ore. La îmbulzeala oamenilor disperați, grănicerii au răspuns cu focuri de armă.  

• SNSPA a decis nominalizarea lui Donald Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace: "Este un politician atipic"

Au fost clipe de panică noaptea trecută în vama Siret. Grănicerii ucraineni au deschis focul în timp ce mii de compatrioţi încercau să treacă graniţa cât mai repede. Oamenii ar fi forţat cordonul să intre în România, aşa că vameşii au tras mai multe focuri de armă în aer pentru a-i linişti. Deja speriaţi de războiul pe care încearcă să-l lase în urmă, refugiaţii s-au trezit sub asediu. Îngroziţi, s-au aruncat pe jos şi au început să ţipe după ajutor. În imagini se vede cum mulţi leşină de spaimă, ori sunt târâţi pe braţe de vameşi. 

Toată noaptea prin vama Siret au trecut valuri-valuri de refugiaţi. Majoritatea femei singure, speriate, cu bebeluşi în braţe ori copii prea mici să înţeleagă toată rumoarea din jurul lor.  Aglomeraţia din vamă s-a mutat apoi în gară. Aceşti tineri din India sunt studenţi la medicină în Ucraina. S-au trezit captivi, cu bombe care şuieră şi rachete deasupra capului. 

Este greu să pleci din ţară în care studiezi

Românii s-au organizat şi au venit să-i ajute pe refugiaţi. Au adus mâncare, ceai cald, sau le-au oferit cazare. 

Ştefan Mandachi, om de afaceri: Am decis să cazăm şi în sala mare de evenimente. Cred că s-au perindat în jur de 200 de oamenii. Se odihnesc câteva ore, fac un duş şi pleacă.

Imagini tulburătoare au fost aseară şi în vama Isaccea

În miezul nopţii, un bac plin cu ucraineni a acostat în vamă. Sunt sute de oameni care aleargă să lase disperaţi să scape de coşmarul din ţara lor. 

Fiecare refugiat duce cu el o poveste dramatică. O tânără a ajuns la graniţa de la Sighet în miez de noapte. A trecut frontiera pe jos.

Tânără: Au fost trei zile de stres şi acum plângem când vedem că toată lumea se oferă să ne ajute.

Părinţii mei sunt în Kiev. Tatăl meu a plecat la luptă şi mă gândesc încontinuu la el. Familiile noastre sunt acolo, încearcă să se ascundă ori se luptă. 

Zi şi noapte vămile din nordul României sunt pline de refugiați din Ucraina

La primele bombardamente, o femeie şi-a luat fiica de mână şi au fugit. Autorităţile au reuşit să ridice în Siret un cort unde le oferă oamenilor o masă caldă şi un sac de dormit pentru a se odihni câteva ore. 

Lecţia de solidaritate și de mobilizare o dau în aceste zile oamenii obisnuiți. Adriana şi-a pus la dispoziţie casa din Bistriţa. În urmă cu cinci ani, şi-a pierdut patru dintre copii într-un tragic accident feroviar. Ştie cât contează o mână de ajutor.

Când ne-au murit copiii, toată lumea a fost în sprijinul nostru. Loc este pentru toţi. Dacă găsim o mămică cu o fetiţă, două, chiar şi trei. Să părăseşti tot, să te duci printre străini, e foarte greu, mai ales dacă nu cunoşti nici limba.

Andreea Filip, reporter Observator: Comunitatea ruşilor lipoveni din Delta Dunării întinde o mână de ajutor refugiaţilor. Pensiunile din Sarichiui şi-au deschis porţile pentru cei care fug din calea războiului. 

Fiecare încearcă să-și salveze familia de invazia Rusiei

Kirill și cele două surori ale sale, Karina și Kristina trec prin coșmarul vieții lor. Părinții încearcă să îi protejeze cât pot. Speră că noaptea sa nu îi mai trezească zgomotul bombelor sau al rachetelor. 

Tymur Strushvydchenko, refugiat: Am plecat din ţara noastră în urmă cu o săptămână. Eram în Bulgaria când am aflat despre război. Copilul nostru cel mai mic a rămas în Ucraina. Soţia mea s-a dus în Ucraina pe jos, l-a luat şi s-au întors.

Bărbatul nu a putut trece graniţa pentru că risca să fie despărțit de familie. 

Iulia Pienkova, refugiat: Băiatul meu nu înţelege situaţia. Încerc să-l protejez de acest stres emoţionakl. Sperăm ca războiul să se termine cât mai rpeede. Nu ştim ce ne aşteaptă în viitor.

Karina Strushvydchenko, refugiată: Avem o situaţie stresantă la noi în ţară. Eu si sora mea suntem îngrijorate. În Ismail avem o mulţime de prieteni, rude, bunici. Îi sunăm în fiecare zi.  

Peste 43.000 de ucraineni au ajuns în ultimele patru zile în România. Pentru mulţi dintre ei, ţara noastră este doar un mic popas. Doar 102 dintre ei au cerut azil. Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că peste 4 milioane de oameni ar urma să fugă din Ucraina.