Cauzele exploziei distrugătoare din Beirut, neclare. Donald Trump ia în calcul un atac militar (Video)

Iadul a căpătat chip ieri în Beirut, capitala Libanului, după ce o explozie puternică a pus la pământ portul din oraş. Deflagraţia a fost declanşată de un incendiu izbucnit într-un depozit de nitrat de amoniu, o substanţă extrem de inflamabilă, folosită în agricultură, dar şi la construcţia de bombe. Vorbim de una dintre cele mai mari explozii produse pe timp de pace în urma căreia cel puţin 100 de oameni au murit şi peste 4.000 au fost răniţi. Bilanţul este provizoriu. Sute de oameni sunt în continuare daţi dispăruţi şi căutaţi printre dărâmături. Şi vinovaţii sunt căutaţi. Conducerea portului a fost plasată în arest la domiciliu, iar oficialii libanezi promit pedeapsa maximă pentru cei responsabili de tragedie. Au fost decretate trei zile de doliu naţional. 

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

• Peste 100 de persoane au murit și 4.000 au fost rănite în urma exploziei din Beirut.
• Explozia din Beirut a distrus 85% din stocurile de cereale ale țării.

Infernul s-a declanşat în Beirut pe 4 august 2020, ora 18.30, înainte de lăsarea serii. O explozie uriaşă, de forţa unei bombe nucleare, produsă în portul din oraş, a oprit timpul în loc. 

Ce a urmat depăşeşte orice imaginaţie. Toate clădirile din zonă au fost puse la pământ, iar străzile s-au umplut de cadavre şi răniţi. 

Rim Sbeiti, româncă rănită în explozie: Să vă zic ce s-a întâmplat. Eu ieri am fost la un spital acolo, am avut de făcut nişte analize şi o consultaţie cu un doctor. Am terminat acolo şi tocmai plecasem spre casă şi stăteam în maşină şi aşteptam să trec şi dintr-odată am văzut ceva negru cum se vede pe cer şi la trei secunde a venit o bubuitură foarte mare, a căzut sticla de la maşină pe capul meu, tot. Am crezut că am murit. 

Rim Sbeiti, româncă rănită în explozie: Ţipam, plângeam, m-am panicat. Pe urmă nişte fete pline de sânge m-au scos din maşină şi m-au pus lângă un zid. Am stat acolo patru fete şi un băiat. Ei erau plini de sânge. Eu plângeam, eram foarte panicată, mă gândeam că o să se mai întâmple şi altceva acum. 

Rim Sbeiti e o româncă stabilită de cinci ani în Beirut. Se întorcea de la dentist când oraşul a devenit un film de groază. Pentru a se salva, a alergat pe străzile pline de cioburi, printre cadavre şi oameni răniţi, care implorau după ajutor. 

Rim Sbeiti, româncă rănită în explozie: Unii care nu mai aveau ochi, se târau pe jos, copii, un băiat fără un picior, deci, practic, vedeai ieri numai sânge pe jos. Sticlă, sânge, praf, nu ştiai cum să faci, ce să faci, ce o să se întâmple. Nu ştiam ce este. Doar trebuia să alerg, dar nu ştiam unde merg. Doar alergam. Am mers vreo jumătate de oră pe sticlă, plângând, nu mai aveam aer. La ce vedeam, mi se făcea mai rău. Pe stradă era şi mai rău, maşinile intrau una într-alta, nu mai ştiau cum să o ia, dreapta sau stânga, ambulanţe.

Pentru cei răniţi, calvarul a continuat la spital. Copleşite de epidemia de coronavirus, unităţile sanitare au intrat în colaps. Fără paturi libere şi cu prea puţine săli de operaţie, victimele au fost lăsate să aştepte pe holuri ore în şir. 

Unul dintre martori spune că "este o catastrofă! Nu am văzut niciodată aşa ceva", iar un altul spune că "am văzut un nor dens de fum şi foc. Câteva momente mai târziu, am simţit explozia şi am fost aruncat în aer".

Geamurile tuturor clădirilor au fost spulberate pe o rază de 25 de kilometri. 

Marwan Abboud, guvernatorul Beirutului: Arată precum Japonia după Hiroshima şi Nagasaki. La asta mă face să mă gândesc. Este o catastrofă naţională. Este un dezastru pentru Liban. Trebuie să fim curajoşi. Oamenii trec şi prin astfel de nenorociri. Suntem puternici şi vom rămâne puternici! 

Printre clădirile afectate este şi ambasada ţării noastre la Beirut. Niciun angajat nu a fost rănit. 

Victor Mircea, ambasadorul României în Beirut: Eram în ambasadă dar, din fericire, nu eram în zone în care s-au înregistrat distrugerile respective, care, în cea mai mare parte, au constat în geamuri sparte de suflul exploziei. Nu a fost nimeni care să fie în zona respectivă, pentru că eram în afara orelor de program.

În apropierea portului sunt numeroase clădiri de birouri. Multe dintre ele sunt închiriate de marile agenţii de presă. O jurnalistă Associated Press a pus o fotografie cu biroul distrus de explozie şi spune că epidemia de coronavirus este cea care i-a salvat de la moarte, pentru că toţi din redacţie lucrau de acasă. 

La mai bine de 24 de ore de la explozie, cauzele sunt încă neclare. Din primele informaţii, un depozit în care se aflau aproape trei tone de nitrat de amoniu, un îngrăşământ folosit în agricultură, dar şi ingredientul preferat al teroriştilor pentru construcţia de bombe, s-a aprins de la scânteile unor muncitori care sudau. Substanţa era depozitată în port de aproape șapte ani, în condiţii nu tocmai sigure, după ce, în 2013, a fost sechestrată de pe un vas sub pavilion moldovenesc, aflat în proprietatea unui cetăţean rus. 

Sami Nader, directorul Institutului pentru Afaceri Strategice: Este o adevărată catastrofă. Suntem în faţa unui cataclism. Magnitudinea, impactul exploziei este peste puterea imaginaţiei. 

Nu este exclus însă nici un atac militar, o variantă pe care o ia în calcul şi preşedintele american. 

Donald Trump, preşedintele Statelor Unite: Aşa pare, dacă ne luăm după explozie. M-am întâlnit cu cei mai buni generali ai noştri şi ei înclină să credă că nu a fost doar o explozie accidentală. Ei cred că a fost un atac. Un fel de bombă, da!

Accident sau nu, deflagraţia a distrus un oraş. Nu există locuitor, din cei peste două milioane şi jumătate, care să nu fi fost afectat. Pagubele depăşesc trei miliarde de dolari, la o primă estimare. Măcinat de conflicte şi atacuri ale grupărilor teroriste, dar şi de tensiunile mocnite cu Israelul vecin, Libanul se confruntă cu cea mai gravă criză economică de după 1990. 

Abbas Alawiya, economist: Portul este plămânul Libanului pentru importul de produse şi altele. Ne bazam pe acel port. 

Din port nu a mai rămas însă nimic în picioare, iar odată cu el a dispărut şi aproape 85% din stocul de cereale al ţării. 300.000 de oameni au rămas pe străzi, 90% dintre hotelurile din Beirut au fost avariate, la fel şi reţelele de electricitate, alimentare cu apă şi canalizare. 

Ultima dată când o explozie atât de puternică a zguduit Libanul a fost în februarie 2005, când fostul prim-ministru Rafik Hariri a fost ucis de o mașină-bombă în afara unui hotel. 15 ani mai târziu, întreaga țară așteaptă verdictul în cazul uciderii fostului șef al guvernului, verdict care ar urma să fie anunțat vineri.