Orașul japonez Taro a devenit o fortăreaţă, după tragedia din 2011. Marea nu se mai vede, după zidurile împotriva tsunami, înalte de 15 metri

Orașul japonez Taro avea ziduri care ar fi trebuit să poată supraviețui la aproape orice ar putea oferi oceanul, dar tsunami-ul din 2011 a adus distrugerea totală. La un deceniu după valurile ucigaşe, declanșate de unul dintre cele mai puternice cutremure din istorie, lecția învățată în multe orașe de coastă a fost simplă.

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

Moștenirea turnată în beton, de-a lungul a sute de kilometri de coastă

Înainte de 2011, locuitorii din Taro presupuneau că zidurile anti-tsunami vor rezista aproape la toate. "Taro a construit un oraș perfect pentru a preveni dezastrele", a declarat pentru AFP ghidul turistic local Kumiko Motoda, în vârstă de 63 de ani. Orașul a instalat zidurile de protecţie încă din 1934, după ce a fost lovit de un tsunami puternic în 1896 și apoi în 1933.

Barierele sale înalte de 10 metri, care parcurgeau 2,3 ​​kilometri în total, erau cunoscute şi comparate cu "Marele Zid". Aveau 44 de rute de evacuare, echipate cu panouri solare, pentru a menține luminile aprinse. Drumurile au fost proiectate cu ieşiri clare pentru evacuați, iar locuitorii ar trebui să poată ajunge în siguranță în mai puțin de 10 minute, a explicat Motoda.

Dar valul de 16 metri care a sosit pe 11 martie 2011 a întrecut orice imaginaţie a constructorilor, trecând peste ziduri și distrugându-le parțial, provocând dezastru. În Taro, 140 de locuitori au fost uciși și 41 încă sunt dispăruți. După dezastru, guvernul japonez a cerut regiunilor de coastă din zonă să ia în considerare construirea sau reconstruirea zidurilor de protecție, alocând în cele din urmă 1,3 trilioane de yeni (12 miliarde de dolari). În total, vor fi construiți 430 de kilometri de ziduri uriaşe, iar construcția acestora este în proporţie de aproximativ 80% finalizată.

Zidurile uriaşe de beton au anulat tot peisajul litoral

În Taro, zidurile au acum o înălțime de până la 14,7 metri și se întind pe kilometri întregi. La baza lor, locuitorii trebuie să facă un efort pentru a le vedea vârful. Pentru a arunca o privire asupra oceanului, trebuie să urce mai mult de 30 de trepte pe o scară care pare că duce direct la cer. Experții spun că barierele merită, oferind două protecții cheie: reduce puterea valurilor, ceea ce reduce daunele și oferă mai mult timp pentru evacuare.

Chiar și câteva minute pot conta pentru orice, a spus Tomoya Shibayama, profesor de inginerie civilă și de mediu la Universitatea Waseda. "Au existat multe momente (în 2011) în care aceste câteva minute au decis dacă oamenii au putut să se evacueze sau dacă au fost prinși de tsunami", a declarat el pentru AFP. Designurile mai noi încorporează baze mai largi și pereți interiori întăriți pentru a opri răsturnarea zidului și pentru a absorbi mai bine forța valurilor.

Înălțimile au fost ajustate pe baza noilor previziuni ale celor mai înalte valuri care ar putea apărea într-un secol şi au fost învățate și alte lecții, cu sisteme de avertizare îmbunătățite, simulări pe computer pentru cartografierea rutelor de evacuare și relocări ale comunităților. Deși barierele nu sunt suficiente singure, a spus Shibayama, ele rămân necesare. "Există întotdeauna riscul dezastrelor naturale, Japonia este un arhipelag predispus la dezastre", a avertizat el.

Oricât de înalte şi puternice ar fi, zidurile de beton nu sunt o soluție sigură

"Au fost oameni care nu s-au evacuat, crezând că tsunami-ul nu va ajunge la ei", a menționat Motoda. Avertismentul inițial a descris un val de trei metri și, până când a fost actualizat la un avertisment de 10 metri, întreruperile de curent au însemnat că mulți au ratat alerta. Un cutremur de mari dimensiuni, cu două zile mai devreme, a produs doar un val minor, care, i-a adus pe unii într-un fals sentiment de securitate.

"Zidurile marine sunt aici pentru a câștiga timp, pentru ca oamenii să se poată evacua, nu pentru a opri un tsunami", a spus Motoda. El consideră că zidurile au un alt scop important. Eventualele victime nu vor fi trase de valuri în mare.

"Singura modalitate de a ne proteja viața atunci când vine un tsunami este de a evacua într-un loc mai înalt. Fie că există un zid maritim nu contează", a spus şi fermierul local Makoto Hatakeyama. Hatakeyama, la fel ca mulți pescari, s-a îndreptat spre mare, în încercarea de a-și proteja barca. A supraviețuit doar înotând pe o insulă din apropiere. El crede că zidurile mării pot oferi un fals sentiment de securitate. "Nu puteți face nimic în legătură cu un tsunami ... Oamenii ar trebui să înțeleagă că trăiesc într-un loc în care se produc dezastre naturale precum tsunami și cutremure”.