Campania Ajut eu! Rose Marie îşi doreşte să se poată plimba alături de mama ei
La 14 ani, Rose Marie este sprijinul mamei sale bolnave. Îi găteşte, o ridică la propriu atunci când cade şi o ajută să privească viaţa prin ochii ei frumoşi de copil. De Crăciun nu-şi doreşte cadouri scumpe.
Vreau să ajut: Erika ar vrea să meargă la...
Femeia care a clădit de la zero cea mai mare...
Povestea ta, locul unde s-a adunat răul acestei...
Nepăsarea, ”tratamentul” administrat bolnavilor...
Iese la iveală realitatea cruntă din unele spitale...
O femeie din Târgovişte spune că nu a întrebat-o...
La 14 ani, Rose Marie este sprijinul mamei sale bolnave. Îi găteşte, o ridică la propriu atunci când cade şi o ajută să privească viaţa prin ochii ei frumoşi de copil. De Crăciun nu-şi doreşte cadouri scumpe. Vrea doar ca mama să fie sănătoasă şi să se poată plimba împreună cu ea. Şi-ar mai dori să ajungă o dată în bucătăria unui "Chef la cuţite" sau să poată fotografia norii dintr-un avion. Dorinţele ei s-au făcut auzite în Campania "Ajut eu".
În bucătăria cu perdele colorate, doi peruşi, o pisică şi muzică în surdină, copila de 14 ani pregăteşte micul dejun. În timp ce mama ei, cu privire pierdută, îi supraveghează fiecare gest. E ritualul lor zilnic. Rose Marie îi dă să mănânce, o duce în pat, o înveleşte şi abia apoi pleacă la şcoală.
Nu poate să facă, de fapt, mai nimic. De când avea exact vârsta copilei sale, Dudica a descoperit că suferă de miastenia gravis, o boală autoimună care a oprit-o, toată viaţa, să facă lucruri banale - să alerge, să ţină în mână o cană, să spele, chiar să vorbească uneori.
Rose Marie a apărut în viaţa ei ca o salvare. Este copilul ei special pe care nu l-a ţinut niciodată în braţe dar care a devenit, între timp, mâinile şi picioarele ei. Fetiţa, aşa şi-a cunoscut mama.
Şi nu i s-a părut niciodată că e ceva neobisnuit să gătească ea sau să plece în grabă, la piaţă, în timp ce mama rămânea acasă, plângând pe furiş. Griji prea mari au apăsat nefiresc de devreme pe umerii ei mici. Dar asta a călit-o şi a făcut-o puternică.
Tot ce face, face pentru mama ei. Şi cu ea împarte tot - poveşti, timp, zâmbete. E acolo când mama cade, şi o ridică. Practic, rolurile s-au inversat. Vai de părintele care nu ascultă de copil, spune mama, în glumă.
Si mai visează să zboare. Să vadă măcar odată cum arată norii de sus, să-i fotografieze dintr-un avion. Prin desene şi fotografii exprimă Rose Marie, cel mai bine, tot ceea ce simte. Toate lacrimile pe care n-a reuşit să le verse în aceşti ani şi toată neliniştea din sufletul ei mic, de copil.
Ea se simte cel mai bine când îi face poze lui Paşa, motanul care îi aduce linişte şi zâmbete. De mică a fost atrasă de animale. Tot ce găsea pe stradă, aduce acasa. Inclusiv şopârle. Aşa că a decis - se va face medic veterinar. Rose Marie e convinsă că ea a venit pe lume ca să fie de ajutor altora, să mângâie acolo unde doare, să aducă bucurie acolo unde e suferinţă. Şi, în general, să facă lucruri pentru alţii, nu pentru ea.
Aşa e ea, de meserie "zână bună". Şi-ar dori să îşi poată surprinde şi mama cu mâncare mai bună şi reţete sofisticate, pe care încearcă să le înveţe de la televizor.
A „furat" aşa, cu privirea, câteva reţete dar n-a fost prea mulţumită de rezultat. Cea mai gustoasă mâncare rămâne, deocamdată, tot cea pe care o desenează. Până la marea performanţă din bucătărie, e nevoie de mult exerciţiu şi multe ingrediente sacrificate, de dragul artei gastronomice.
Două suflete pereche, două destine în oglindă, două inimi care bat la fel, simt la fel, iubesc şi speră deopotrivă la un viitor fericit.
După ce le-am cunoscut, ne-am dat seama că lacrimile lor nu sunt doar despre cât de tare doare boala ori deznădejdea. Ci despre cât de mult contează să poţi trece prin aşa ceva, împreună cu cineva.
O mamă a ajuns să simtă cât de frumoasă e viaţa prin ochii copilului său, un copil a învăţat de la mama sa cea mai importantă lecţie: să trăieşti frumos şi demn orice îţi e dat să trăieşti.
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰