COPIII SUNT MINUNEA: O gimnasta de nota zece

Am ajuns in Baia Mare intr-o dimineata de vineri si ne-am oprit la Liceul Sportiv, unul dintre putinele care fac performanta din. nimic. Am gasit-o pe Maia in sala de antrenament, la incalzire. Ne astepta zambind, gata sa ne arate ce a invatat in ani de munca. Greu de ales pentru o sportiva care lucreaza cu orice obiect.

In sala goala, Maia, antrenorul secund si o colega ce o incurajeaza de pe margine. Se pregatesc sa plece la Bucuresti pentru un exercitiu demonstrativ. In aceeasi formula in care au castigat locul I la Cupa Romaniei.

E aproape ora pranzului si oricum, Maia a facut o exceptie, un antrenament special pentru noi. Asa ca parasim sala si mergem acasa. Singura pe care o stie si unde o asteapta… mama. Asa se intampla de 13 ani incoace, de cand Maia a ajuns in grija Elvirei. “Am mers de mai multe ori fara sa stie Protectia Copilului, m-am imprietenit cu ea, fetita s-a atasat de mine si la un moment dat m-am hotarat sa o iau in plasament”, a spus femeia

In acelasi an in care Maia primea o mama, i se mai nastea o sora, si ea ajunsa acum in plasament. De familia biologica, nu stie nimic si nici nu vrea.

Elvira ar fi trebuit sa iasa acum doi ani la pensie, dar se incapataneaza sa ramana in sistem de dragul fetei. Si an dupa an traieste cu teama ca cineva i-o poate lua. Iar Maia ii multumeste in fiecare zi. Dupa cativa ani de gimnastica fara obiecte, a fost selectata in lotul restrans de junioare din Baia Mare.

Copilul agitat, timid si tacut vrea acum sa ajunga in lotul national de gimnastica ritmica. Un drum greu, lung si mai ales costisitor. Intr-o tara care isi neglijeaza sportivii, iar sportul isi pierde zi de zi talentele, visul unui copil conteaza doar pe sprijinul celei pe care soarta a vrut sa o numeasca mama.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰