Copilul din Prahova care ține loc de mamă. Tot ce face e pentru mama ei bolnavă

Dorinţele postate de voi pe platforma "Ajut eu" s-au rostogolit spre sufletul celor dornici să aducă bucurie. Să răsplătească lupta celor care ne inspiră cu forţa lor de a primi demn tot ce trăiesc. La 14 ani, Rose Marie este un astfel de OM. Dragostea ei pentru mama nu are graniţe. O boală a intrat între ele două şi a făcut ca mama să nu poată să o ţină în braţe niciodată. Povestea ei a fost prezentată în cadrul campaniei Ajut eu.

E o dimineaţă ca oricare alta pentru Rose Marie. În bucătăria cu perdele colorate, doi peruşi, o pisică şi muzică în surdină, copila de 14 ani pregăteşte micul dejun. În timp ce mama ei, cu privire pierdută, îi supraveghează fiecare gest. E ritualul lor zilnic. Rose Marie îi dă să mănânce, o duce în pat, o înveleşte şi abia apoi pleacă la şcoală.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Vezi și

Nu poate să facă, de fapt, mai nimic. De când avea exact vârsta copilei sale, Dudica a descoperit că suferă de miastenia gravis, o boală autoimună care a oprit-o, toată viaţa, să facă lucruri banale - să alerge, să ţină în mână o cană, să spele, chiar să vorbească uneori. 

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Rose Marie a apărut în viaţa ei ca o salvare. Este copilul ei special pe care nu l-a ţinut niciodată în braţe dar care a devenit, între timp, mâinile şi picioarele ei. Fetiţa, aşa şi-a cunoscut mama. Şi nu i s-a părut niciodată că e ceva neobisnuit să gătească ea sau să plece în grabă, la piaţă, în timp ce mama rămânea acasă, plângând pe furiş. Griji prea mari au apăsat nefiresc de devreme pe umerii ei mici. Dar asta a călit-o şi a făcut-o puternică.   

(ROSE MARIE BITONCEA): Ajutând-o pe mama și, de mică, doamna educatoare îmi spunea că sunt un copil special și cred că am încercat să fac pe plac. 

(Reporter): Tu faci ceva pentru tine?

(ROSE MARIE BITONCEA): Învăț, normal că fac tot ce trebuie pentru școală și zilnic, dacă am timp citesc, când mai am timp desenez pentru că îmi place și asta nu știu dacă fac ceva pentru mine neapărat. 

Tot ce face, face pentru mama ei. Şi cu ea împarte tot - poveşti, timp, zâmbete. E acolo când mama cade, şi o ridică. Practic, rolurile s-au inversat. Vai de părintele care nu ascultă de copil, spune mama, în glumă. 

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

(Reporter): E ceva ce ai face cu mama ta și nu ai putut încă?

(ROSE MARIE BITONCEA): M-aș plimba cu ea într-o pădure înverzită.

Si mai visează să zboare. Să vadă măcar odată cum arată norii de sus, să-i fotografieze dintr-un avion. Prin desene şi fotografii exprimă Rose Marie, cel mai bine, tot ceea ce simte. Toate lacrimile pe care n-a reuşit să le verse în aceşti ani şi toată neliniştea din sufletul ei mic, de copil.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Ea se simte cel mai bine când îi face poze lui Paşa, motanul care îi aduce linişte şi zâmbete. De mică a fost atrasă de animale. Tot ce găsea pe stradă, aduce acasa. Inclusiv şopârle. Aşa că a decis - se va face medic veterinar. Rose Marie e convinsă că ea a venit pe lume ca să fie de ajutor altora, să mângâie acolo unde doare, să aducă bucurie acolo unde e suferinţă. Şi, în general, să facă lucruri pentru alţii, nu pentru ea. 

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Aşa e ea, de meserie "zână bună". Şi-ar dori să îşi poată surprinde şi mama cu mâncare mai bună şi reţete sofisticate, pe care încearcă să le înveţe de la televizor. 

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

A „furat" aşa, cu privirea, câteva reţete dar n-a fost prea mulţumită de rezultat. Cea mai gustoasă mâncare rămâne, deocamdată, tot cea pe care o desenează. Până la marea performanţă din bucătărie, e nevoie de mult exerciţiu şi multe ingrediente sacrificate, de dragul artei gastronomice.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Două suflete pereche, două destine în oglindă, două inimi care bat la fel, simt la fel, iubesc şi speră deopotrivă la un viitor fericit. După ce le-am cunoscut, ne-am dat seama că lacrimile lor nu sunt doar despre cât de tare doare boala ori deznădejdea. Ci despre cât de mult contează să poţi trece prin aşa ceva, împreună cu cineva. O mamă a ajuns să simtă cât de frumoasă e viaţa prin ochii copilului său, un copil a învăţat de la mama sa cea mai importantă lecţie: să trăieşti frumos şi demn orice îţi e dat să trăieşti.  

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰