Spre Focul Viu din judeţul Buzău, drumurile sunt fără asfalt
În primul episod al campaniei Observator "Avem o ţară frumoasă, cum ajungem la ea", vă vom arăta provocările prin care trece un turist care vrea să vadă Focul viu din Judeţul Buzău.
la 16.07.2018, 21:23
Vreau să ajut: Erika ar vrea să meargă la...
Femeia care a clădit de la zero cea mai mare...
Povestea ta, locul unde s-a adunat răul acestei...
Nepăsarea, ”tratamentul” administrat bolnavilor...
Iese la iveală realitatea cruntă din unele spitale...
O femeie din Târgovişte spune că nu a întrebat-o...
Avem o ţară frumoasă, pe care nu ştim să o vindem, la care ajungem greu, pentru că nu construim autostrăzi. Nici măcar nu ne asfaltăm drumurile... Fără strategii, fără promovare, doar cu planuri care rămân pe hârtie şi bani cheltuiţi fără rost, România rămâne o comoară îngropată adânc în nepăsarea celor care o conduc. În primul episod al campaniei Observator "Avem o ţară frumoasă, cum ajungem la ea?", vă arătăm provocările prin care trece un turist care vrea să vadă Focul viu din Judeţul Buzău.
Am pornit în călătorie prin ţară. Ne-am propus să ajungem în cele mai frumoase locuri pe care le avem. Pe unele ni le-au lăudat străinii în toată lumea. Pe altele, le redescoperim noi. Din Bucureşti, am ajuns în toate colţurile României. Am urcat munţii, am încercat sporturi extreme şi am cunoscut oameni minunaţi. Avem o ţară frumoasă care merită vizitată, dar... cum ajungem la ea?
Drumul către Focul Viu din Lopătari, o uliţă judeţeană
Prima destinaţie: judeţul Buzău. Am vrut să vedem cu ochii noştri un fenomen rar, întâlnit în România şi în puţine alte locuri de pe glob: Focul Viu de la Lopătari.
Pe hartă, lucrurile par simple. Din Bucureşti până la Focul Viu sunt puţin peste 160 de kilometri. Călătoria n-ar trebui să dureze mai mult de două ore şi jumătate. În realitate, însă, din clipa în care ieşi din Buzău, începe aventura.
Am ajuns pe Drumul Judeţean 203 K, la 7 kilometri de Focul Viu. Până aici, în comuna Lopătari, drumul a fost plin de gropi şi denivelări. De aici încolo, pare impracticabil.
"A fost odată asfalt, acum s-a luat, s-a terminat A dat o spoială acolo, s-au mâncat gologanii şi gata, bună ziua", spune un localnic.
Drumul Judeţean 203 K e mai degrabă o uliţă pe care se intorc vacile de la păscut şi pe unde se presupune că trebuie să mearga turistii către Focul Viu. "Se presupune", pentru că indicaţii rutiere nu sunt.
Prima bornă kilometrică întâlnită pe drum stă să cadă. O singură săgeată arată direcţia: "Focul viu, înainte".
GPS-ul ne-a abandonat. Ne poartă pe drumuri forestiere, fără destinaţie. Cerem indicaţii unor localnici.
"La intersecţie, aici, tot înainte!", spune un sătean.
"Nu cârmeşti nici aici, dreapta, nici la Luncea acolo! Că e Luncile...", explică un alt localnic.
"O luaţi înapoi pe aici, daţi de o staţie de autobuz, ţineţi înainte, treceţi prin Baltă, Deleni, treceţi pe la Colţi şi ajungeţi la Focul Viu", indică o bătrână.
Drumul şi urşii îi fac pe unii turişti să renunţe
Cu astfel de repere şi după 500 de kilometri pe drumurile din România, un turist italian s-a pierdut cu firea.
"Nu este posibil aşa ceva! Nu este posibil! N-am crezut că poate exista un aşa drum!", a răbufnit turistul.
Soţia lui, româncă, a trecut peste altă cumpănă.
"M-am uitat pe deal, am crezut ca e o vacă. Dar când m-am uitat mai bine era un urs care venea încoace şi apoi am fugit. Nu vă sfătuiesc să mergeţi! Eu renunţ la Focul Viu", a mărturisit femeia.
Din satul Terca, drumul nu mai poate fi parcurs cu maşina. O luăm la pas, pe cărări de munte, cu răbdare şi teamă că am putea fi atacaţi de urşi. Am urmat o cărare, de asemenea, fără indicator şi, cu noroc, am ajuns la destinaţie.
Focul Viu, spectacolul naturii la care turiştii nu au acces
La "Focul Viu", priveliştea îţi taie respiraţia. Flăcările ard domol la poalele brazilor. Ziua, pâlpâie uşor. Însă noaptea, pământul parcă se aprinde cu totul. "Focul Viu" sau "Focul veşnic" arde fără întrerupere. Prin fisurile şi crăpăturile create în scoarţa terestră ies la suprafaţă gaze naturale, aprinse de razele soarelui sau, uneori, chiar de localnici.
Spectacolul naturii ar putea atrage în zonă mii de turişti. Însă nepăsarea autorităţilor îi ţine departe. Cele mai apropiate pensiuni sunt la zeci de kilometri distanţă. Nici vorbă despre toalete publice sau restaurante. Ca să ne potolim foamea, noi ne-am întors din drum la singurul chioşc din Lopătari, de unde am luat... pâine şi salam.
Sătui, dar nu neapărat mulţumiţi, ne-am îndreptat paşii către Consiliul Judeţean Buzău. Aici, preşedintele instituţiei a încearcat să ne explice cât de bine stă judeţul la capitolul turism.
(Reporter): Există vreun plan pentru promovare?
(Petre Neagu Emanoil, Preşedinte CJ Buzău): Sigur că da! Noi avem o strategie, să facem un circuit, să marcăm nişte trasee, ş.a.m.d. Noi avem un program în acest sens. Noi încercăm în ultima vreme să promovăm altfel tot ce înseamnă atracţie pentru judeţul Buzău.
O strategie clară, aşadar. Până la circuitul imaginat de autorităţi, turiştii rămân tot cu indicaţiile localnicilor şi cu spaima că vor trece pe la service după vacanţa aici.
Episodul 2 al Campaniei "Avem o ţară frumoasă, cum ajungem la ea?"
În episodul al doilea al Campaniei Observator "Avem o ţară frumoasă, cum ajungem la ea?", ne continuăm peripeţiile prin judeţul Buzău. Ajungem, cu greu, la Vulcanii Noroioşi şi Babele din Ulmet.
Şi apoi, revenim în biroul preşedintelui Consiliului Judeţean, cu un cadou!
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰