Oraşul de sub noi. Povestea Steluţei Duţă sau cum orfanii pot deveni oameni de succes

Întâi de teamă să nu fie rănită de ceilalţi oameni ai străzii, apoi pumnii i-au făcut culoar pentru o viaţă mai bună. A ieşit de 11 ori campioană naţională la box, de 2 ori campioană europeană şi de 3 ori vice-campioană mondială. Acum are 31 de ani, este cetăţean de onoare al Municipiului Buzău şi Maestru Emerit al Sportului, după o carieră de succes în box.

Antrenorul a scris o carte despre povestea Steluţei Duţă 

Povestea ei poate fi subiect de film. De altfel, antrenorul ei şi cel căruia Steluţa îi spune „tată”, Constantin Voicilaş, a scris o carte despre viaţa Steluţei Duţă: „Roboţelul de aur!”

A fost lăsată în voia sorţii încă de la naştere, când părinţii au abandonat-o. A ajuns în centrele de plasament, dar bătăile crunte primite în orfelinat au determinat-o să aleagă libertatea. A ajuns să trăiască în stradă, unde se simţea mai în siguranţă decât în casa de copii, care ar fi trebuit să-i asigure o masă caldă, iubire şi educaţie.

“Ne băteau acolo, la cămin. Educatoarele şi supraveghetoarele nu luau nicio măsură. Crunt! Cu bâte, cu coada de la mătură, ne dădeau cu picioarele, cu capul de calorifer”, a povestit campioana.

Pe străzi, a învăţat să supravieţuiască de la 15 ani. Ca să nu fie agresată sexual, Steluţa a ales să se tundă scurt, să se îmbrace băieţeşte şi să se comporte ca atare. “Mă băteam cu băieţii parte în parte, trebuia să mă apăr”, zice Steluţa.

Până la 19 ani a crescut pe stradă, spălând parbrize şi dormind pe unde apuca. Într-o zi mohorâtă de ianuarie, aşa cum îi fusese viaţa până atunci, soarta i-a surâs pentru prima dată. A văzut câteva fete care exersau scheme de box şi s-a gândit să încerce şi ea.

A dormit în sala de antrenament şi în saună!

S-a dus direct la antrenorul Constantin Voicilaş, care-şi aminteşte: “Am întrebat: puştiulică, vrei să faci box? Mi-a spus: sunt fată, domnule!”.

A început antrenamentele, iar Steluţa progresa în fiecare zi, până când a rămas fără puteri. Nehrănită de câteva zile, a resimţit ameţeli şi primele semne de slăbiciune fizică. A fost nevoită să-i recunoască antrenorului că nu are ce să mănânce şi unde să locuiască.

De atunci, casa ei a fost sala de box! Antrenorul Voicilaş îi aducea mîncare şi îi improvizase un pat în sala de antrenament. Iarna, cînd era frig, camera ei se muta în saună. „Încălzeam acolo, apoi putea să doarmă la căldură”, povesteşte Voicilaş.

Din acel moment, pumnii săi au început să lase cicatrici adversarilor, aşa cum viaţa îi lăsase ei cicatrici iremediabile în suflet. Şi-a câştigat respectul în ring, iar efortul a răsplătit-o cu o garsonieră în blocurile ANL din Buzău. De acum, Steluţa are o casă, o casă a ei, câştigată prin multă durere, ambiţie şi muncă.

A făcut anchetă ca să-şi găsească părinţii

Toată viaţa Steluţei Duţă a fost o luptă, cu viaţa în special şi, apoi, cu adversarii din ring. Acum e liniştită şi mulţumită de ce i-a oferit viaţa. “Poate că e mai bine că m-au abandonat pentru că probabil nu eram ceea ce sunt acum!”, spune campioana.

Steluţa a demarat o adevărată anchetă în urmă cu câţiva ani pentru a-şi cunoaşte părinţii şi pentru a afla de ce pentru ea cei 7 ani de acasă au însemnat primii ani petrecuţi în centrele de plasament! I-a cunoscut pe Vasile şi pe Dobriţa, părinţii biologici, i-a salutat şi a plecat. S-a întors la cel pe care îl consideră tatăl ei adevărat. E antrenorul ei, Constantin Voicilă, cel care îi leagă mereu mănuşile şi cel care i-a oferit dreptul la o viaţă normală!

A fost la un pas să-şi piardă piciorul!

Pe când se afla în orfelinat, Steluţa Duţă a fost la un pas să rămână cu handicap din cauza unui coleg care a lovit-o cu un bolovan în picior. Doctorii i-au făcut o injecţie care i-a atins un nerv, provocându-i un handicap locomotor. Mulţi ani nu a putut merge bine şi, chiar şi acum, mai are mici probleme, însă voinţa ei de fier nu i-a stopat cariera de succes în box.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰