Satul din inima Deltei Dunării, unde Ceauşescu visa să facă o fabrică de sticlă. A ieşit doar o "fabrică" de campioni la caiac-canoe

În inima Deltei Dunării, între brațele Sulina și Sfântul Gheorghe, la capătul celui mai mare canal al Biosferei, este satul Caraorman. Ca să ajungi aici faci cinci ore cu barca. De cum intri în sat, te izbește un peisaj atipic, cumva... postapocaliptic. Cât vezi cu ochii, betoane vechi și abandonate. Scheletul unor clădiri uriașe şi blocuri în care parcă s-a tras cu rachete.

Este ce a mai rămas din fabrica de sticlă construită de vechiul regim pentru exploatarea nisipului cuarțos de pe Grindul Caraorman. O bogăție pentru care Ceaușescu a ordonat săparea canalului Crișan-Caraorman, care să dechidă calea navelor de mare tonaj. Imediat după Revoluție, totul a fost abandonat. Ruinele le ţin acum adăpost măgarilor din sat. 

"Blocurile care au rămas în urma regimului trecut, au fost achiziționate de anumite persoane fizice, firme, nu s-a dat nicio utilitate. Tot ce s-a putut vinde de aici s-a vândut la fier vechi", spune primarul din Crişan, Silviu Rahău. De proprietari, nu mai dă nimeni. "Nu avem cu cine să discutăm, respectivii nu ne răspund la adrese. Varianta cea mai bună și cea mai ieftină este: a se dărâma blocurile, a lua o mașină de concasat, piatra rezultată din concasare se poate folosi pentru infrastructura de străzi", mai adaugă edilul.  

Vezi și

Cu mine este Toma Simionov. Prietenul și partenerul de barcă al lui Ivan Patzaichin. Toma este unul dintre cei 31 de campioni mondiali și olimpici pe care trei sate din Deltă - Caraorman, Mila 23 și Crișan - i-au dat României. Pentru marele canoist, satul cu betoane ...este acasă. 

Caraorman, "acasă" pentru 31 de campioni olimpici şi mondiali 

"Era un singur televizor în tot satul, era la căminul cultural, un difuzor, care era tot la căminul cultural, dar era pe un stâlp de lemn, o pâlnie ca să se audă. Frate-miu, Gheorghe Simionov, a fost dublu campion olimpic la canoe de doi și dublu campion mondial. Am avut după ce să mă ghidez", povesteşte Toma Simionov.

Toma era cel mai mic dintre frați și nimeni nu-l vedea canoist. "Părinții nu voiau. Părinții... tata. Ești mezinul familiei, cineva trebuie să rămână lângă noi, brățara de aur, meserie". La vârsta de 19 ani, fratele lui l-a dus la clubul Steaua. Șase ani mai târziu, în 1980, s-a format echipajul de aur care a scris istorie pentru România la Moscova și Los Angeles. "Îmi era frică, la Olimpiadă, la Moscova... S-a făcut echipajul cu două săptămâni înainte. Și mă gândeam... mă, dacă se întâmplă ceva, cine poate să fie vinovat? Totul cade pe mine". 

Cinci medalii de aur şi una de argint a câştigat Toma, alături de Ivan, la Jocurile Olimpice şi la Campionatele Mondiale de caiac-canoe. Încă două de argint şi două de bronz a luat cu Gheorghe. Azi, se întoarce acasă. În satul copilăriei lui au mai rămas puțin peste 100 de oameni. Și-ai lui, ori nu mai sunt, ori au plecat. "Ăsta e cuptorul cu care se făcea carne cu cartofi și pita, pâinea. De când nu mai e folosit și încă e".

"Aici, am copilărit și eu. Simionov nu e o coincidență de nume. Toma este unchiul meu. Iar, la 50 de metri distanță, este şi ce a mai rămas din casa bunicilor mei. Aici era boltă mare de vie. Bunica de acolo venea și zicea: oi, Bojimoi, ce bine că ați venit. O, Doamne... e oi Bojimoi. Din mica bucătărie, unde mâncam și dormeam în vacanța de vară, n-a mai rămas nimic. Cred că a intrat un pic și-n pământ. Nu era așa mică intrarea, oricât de mică eram eu și mi se părea că e mai mare", povesteşte Sonia Simionov, jurnalist Observator.

Imaginea este aceeași în aproape tot satul. Caraorman pare locul unde totul a început, dar nimic nu s-a încheiat. Satul are chiar și stație de apă potabilă. Dar aceeaşi problemă... "Au pus câteva cișmele, chipurile o să avem apă, stația e făcută. Nu am fost dată drumul niciodată", spune un localnic. "Am preluat problema. Am să caut finanțare cât pot de repede. Dacă nu este o investiție foarte mare, o să o plătim din bugetul local și am să leg satul la apă potabilă", promite primarul. 

Satul cu 12 copii

"În '70, când a fost apa, până aici a fost. De aici mergeam cu barca la școală și mai luam și copii care erau în drumul meu", mai povesteşte Toma Simionov. Pe atunci, satul avea aproape o mie de locuitori și școala era plină de copii. Acum... mai sunt doar 12. 

"Sunt singurul copil din sat care e clasa a 5-a. Și până în clasa a 8-a o să mergi singură? Da", povesteşte o elevă. Ca să nu se plictisească, face orele în aceeași sală cu alți patru copii. Ei sunt a opta. Și toți au planuri și visuri de îndeplinit. Dar nu aici. "Ăsta e planul meu principal. Să dau la Academia de Poliție. Ai de gând să te întorci în sat? Nu". 

Școala are doi profesori care predau pentru toate ciclurile şi la toate materiile. "Suntem mândri, avem copii puțini, dar realizați. Avem studenți la medicină, avem it-iști, avem. Avem. Cine vrea să învețe, învață oriunde", a declarat profesoara Claudia Goldan. Atâta timp cât ...mai are cine să înveţe. "În aproape 17 ani, au fost în Caraorman peste 240 de morți, şase cununii și 14 botezuri. În ultimul an am avut un singur botez", spune preotul Florian Dumitrescu.

Micul sat ascunde totuşi comori neprețuite. Puținii localnici trăiesc din pescuit sau din turism. "Vara sunt turiști aici? La vizitare de pădure, da. Anul ăsta au fost vreo 7-8.000 pe care i-am taxat. (n.r. turiști)". Cei mai mulți sunt străini și ne vizitează mai ales de când Pădurea Caraorman a intrat în patrimoniul UNESCO. Printre copacii seculari toţi vor să adă...minunea: stejarul îngenunchiat din inima Pădurii. Se estimează că are peste 600 de ani. "Am avut foarte mulți nemți. Fiecare știau unde vin și știau ce vor să vadă. Se documentau înainte", explică ghidul turistic Cristi Conţolenco.  

Se spune că în urmă cu 150 de ani, o ramură exact ca asta, era și pe partea celaltă, aici, unde acum este o scorbură. În momentul în care stejarul a pierdut ramura de pe partea dreaptă, a început să îngenuncheze. Și-a pierdut echilibrul și, ușor-ușor s-a lăsat pe partea stângă. Așa a ajuns să fie un stejar îngenunchiat. La umbra stejarului îngenunchiat stau ...tot niște betoane. Aparent, un "brand de sat" pentru Caraorman.

"În 89 se zice că au fost făcute masa și fântâna. Paznicul de vânătoare cu trei vânători din zona Tg Jiu, de asta e o copie după masa tăcerii", povesteşte ghidul turistic Cristi Conţolenco. Recent, bătrânului stejar i s-a mai rupt o creangă. Reprezentanții Asociației Ivan Patzaichin cu autorităţile, au venit cu o idee de restaurare și redare a unui peisaj autentic. "Poate facem o masă din lemn. Să integreze creanga în noua masă. Și fântâna să redevină fântâna care era pe vremuri", potrivit lui Teodor Frolu, vicepreşedintele Asociaţiei Ivan Patzaichin.  

În prezent, accesul în pădurea seculară este permis numai pe jos. "Trebuie găsită o soluție de acces cât mai puțin intruziv. Se poate găsi o soluție, nu reinventăm noi roata aici, de a avea acces, de a crea niște trasee foarte bine marcate, controlate, monitorizate", mai adaugă Teodor Frolu.

Un parc auto electric, cu vehicule prietenoase cu natura, ar fi cea mai bună soluție pentru turismul din Caraorman. A fost deja identificat un loc pentru această infrastructură. Chiar lângă ponton. "Nimeni nu ține la pădure cum ținem noi.  Nimeni nu ține la pădure cum ținem noi, poate să zică oricine, orice. Chiar ne dorim să facem ceva aici, dar numai că trebuie să fim ajutați", explică Cristi Conţolenco. 

Guvernatorul Deltei promite reducerea birocrației

Ajutorul ar trebui să vină de la administratorii biosferei. "Încurajez această activitate turistică. 23.15 În special pe cei tineri să rămână în comunitate. Avem un proiect de reconfigurare a infrastructurii turistice. Aveți ceva concret? Traseu turistic în pădurea Caraorman, dublat de un punct de observare turistică", explică Bogdan Bulete, guvernatorul Deltei Dunării. 

Guvernatorul Deltei promite şi reducerea birocrației. O problemă permanentă a celor care fac turism. "Este un reporș pe care mi-l asum. De anul următor vom avea în format electronic eliberarea permiselor de pescuit comercial. Vom avea în format electronic toate documentele prinvind accesul în rez Biosf Delta Dunării", promite Bogdan Bulete. 

Delta noastră este a treia ca mărime din Europa. Aici, se adăpostesc aproximativ cinci mii de specii de animale şi plante, multe dintre ele protejate. Cormorani, egrete, lebede, vulturi, dar și cea mai mare colonie de pelicani din Europa cuibăresc aici. Canalele Rezervaţiei au aproape 50 de specii de peşti, multe... pe cale de dispariţie, cum este sturionul. Dar şi oamenii sunt pe cale de dispariţie: satele se golesc, iar comunităţile supravieţuiesc cu greu.

Caraorman e o Românie în miniatură. Un Paradis în care multe lucruri încep, dar nu se termină şi în care oamenii fac diferenţa şi sunt cea mai mare bogăţie. Şi cu ei trebuie să începem atunci când vrem să salvăm un loc.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰