Lideri și șefi

Nevastă de cizmar (cizmar talentat, echivalentul unui "shoe designer" de fițe din zilele noastre, cu clientelă selectă și fidelă), străbunica avea ajutoare în casă - femei care spălau rufe, făceau curățenie și alte treburi necesare - iar ea gătea. Și gătea bine. De plăcere, nu pentru că, la o adică, nu s-ar fi găsit cine s-o facă. Dar a avut o filosofie tare sănătoasă atunci când și-a învățat cele trei fiice cum să conducă o gospodărie. Maria Florescu le-a spus fetelor ei așa: "Maică, vă doresc să aveți servitorime care să vă țină grija casei; dar voi trebuie să fiți în stare să faceți de toate, de la măturat până la broderii, ca să știți ce să le cereți servitorilor."

Fără să știe, străbunica mea avea mentalitate de lider. Pentru că asta e diferența dintre un lider și un simplu șef: liderul își cunoaște oamenii din subordine, le cunoaște abilitățile, slăbiciunile și atribuțiile. Așa că știe exact ce să le ceară și, la o adică, pune și umărul să-i ajute când se poticnesc. Șeful habar n-are ce pot, ce știu și ce au de făcut oamenii lui. Se așază, mulțumit, în fotoliul lui confortabil și emite de acolo ordine și pretenții, fără să se întrebe dacă există pentru ele resurse, capacitate și, în general, dacă e bine ce zice. Doar e șef, ce naiba! De pus umărul la treabă, nici pomeneală. Poate doar așa, de ochii lumii. Doar că ochii ăia îl privesc cu neîncredere, dacă nu chiar cu dispreț. Firește, șeful nu vede asta, orbit de focul propriei străluciri false, foc alimentat de cei câțiva lăudători de serviciu.

Da, diferența dintre lider și șef stă în cunoaștere. Și se aplică de la conducerea unei gospodării din Târgoviștea începutului de secol XX, până la conducerea unei companii, a unei țări sau a unei campanii militare terminată tragic la douăzeci de ani după ce bocancul aliat și "eliberator" a călcat pe pământ afgan. Străbunica mea știa. Marii șefi ai companiilor, ai țărilor și ai lumii au rămas corigenți la lecția de leadership.  

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰