Săpunul de casă, un meșteșug dat uitării

• Pentru a avea un miros frumos, femeile puneau în săpunul de casă tot felul de plante.
• Acum săpunul de casă se face foarte rar chiar şi în gospodăriile bătrânilor de la ţară.

Abundenţa detergenţilor din comerţ, dar şi munca migăloasă pe care o presupune i-a făcut pe cei mai mulţi să renunţe la această activitate. Cu toatea astea, în Mureş, mai mulţi tineri au învâţat de la bătrâni cum se folosea şi la ce era bun săpunul de casă. Şi vor să-l facă şi ei, din nou.

Un săpun făcut în casă, din grăsimea şi untura care rămâneau de la porcul tăiat de Crăciun. În vremurile trecute, nu era an în care femeile să nu facă săpun cu leşie. Chiar dacă atunci când fierbea nu avea cel mai plăcut miros, beneficiile lui erau multiple.

Maria Kulcsar: Aici am pus trei kilograme de unsoare de proc, un kilogram de oase şi un kilogram sodă causitcă. Le-am acoperit cu o găleată de apă rece, am aprins focul şi a început fierberea. 

Roxana Man - manager Muzeul Etnografic "Anton Badea" Reghin: Totul era refolosit, totul este natural. Îl foloseau pentru spălatul rufelor dar şi pentru spălatul corpului, mai ales al părului. Fetele trebuiau să se spele cu săpun de casă la unele sărbători când foloseau şi plante regenerative asupra părului, Sântoader de exemplu.

Pentru a avea un miros frumos, femeile puneau în săpunul de casă tot felul de plante care să îi îmbunătăţească aroma: lavandă, mentă, busuioc sau petale de trandafir.

Acum săpunul de casă se face foarte rar chiar şi în gospodăriile bătrânilor de la ţară. Dar pentru a nu se pierde complet meşteşugul, la Muzeul Etnografic "Anton Badea" din Reghin, mai mulţi tineri învaţă acum tehnica pe care o vor transmite la rândul lor peste generaţii.

Săpunul natural de casă este foarte bun pentru păr, dar şi pentru diferite afecţiuni ale pielii. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰