Disperare la graniţă. Cu frică şi groază, bărbaţii îşi îmbrățișează în lacrimi copiii, mamele și soțiile, despărțiți de război

Teroarea războiului se vede cel mai bine prin ochii ucrainenilor care fug din ţară. Speriaţi, cuprinşi de panică, cu spaima că nu-şi vor mai vedea familiile lăsate în urmă. Unii doar cu hainele de pe ei, cu bebeluşi în braţe, fără vreo direcţie sau destinaţie. Sunt drame trăite de două zile la graniţa noastră.

• Alertă la Budapesta după ce Dunărea s-a revărsat. Sâmbătă atinge punctul maxim, iar apoi pericolul se mută în România

Sunt imagini tulburătoare. Cu lacrimi în ochi, un tată îşi îmbrăţişează fiica. Cu frică şi groază că ar putea fi pentru ultima dată. Îi desparte războiul. Un alt părinte îşi urcă fata într-un autocar care s-o ducă departe de zgomotul bombelor. Îşi desenează, reciproc, o inimă pe geamul îngheţat al maşinii.

Sunt drame surprinse la tot pasul, în vămi şi în gări. Mii de ucraineni fug de război la noi. Pentru a doua zi la rând sunt cozi de sute de maşini în toate punctele de frontieră din nordul ţării. Mame cu bebeluşi în braţe, copii ce plâng după taţi, bunici speriate. Femei singure, care împing cărucioare şi trolere. ”Am lăsat tot!” / ”Mergem în Siret! Am fost doctor în Ucraina” / ”Sunt speriată pentru că noaptea trecută a fost o explozie. A fost înfricoşător!” / ”Soţul meu este în Ucraina. Este imposibil să pleci! Bărbaţii trebuie să se lupte!”

Această femeia a făcut noapte albă în vama din Suceava. Şi-a luat fiica şi nepoţii şi a fugit din calea ruşilor. În urmă şi-a lăsat soţul.

Femeie: ”Soţul n-are paşaport românesc, n-a putut să vină. E operat de inimă acasă. Am dormit în mașină”.

Doi soți aflați în vacanță s-au întors de urgență în Ucraina, la copii

Alţi doi soţi fac cale inversă, încearcă să ajungă acasă, în Ucraina. Erau în vacanţă în Mexic când au aflat ce se întâmplă. Şi-au făcut bagajele şi s-au urcat în primul avion spre Bucureşti.

Bărbat: ”Casa noastră este în Ucraina! Copiii noştri sunt în Ucraina! Este o alegere grea. Dar trebuie să stam cu copiii noştri. Cel mai mare are 16 ani şi cel mic 11 ani”.

Speriaţi că cineva ar putea să le facă rău copiilor, au plătit 1.000 de dolari unor călăuze care să-i pună la adăpost pe cei mici. Speră să fie toţi împreună cât mai curând.

Bărbat: ”În astfel de vremuri, nu e vorba de bani. Am o mulţime de prieteni acolo, părinţii sunt acolo”.

Corturi și tabere pentru refugiați, în vămile din România

În vămi autorităţile au ridicat corturi, iar localnicii au venit să-i ajute pe ucraineni cu tot ce au putut. Mâncare, cazare ori transport.

Director companie de transport: ”Ieri am dus în jur de 250-300 de persoane la Rădăuţi, la aeroport. Au spus că au bilete de avion, o serie au căutat autobuze la Bucureşti”.

Preot, în lacrimi: ”Am venit să văd dacă pot ajuta pe cineva”.

Alexandru Moldovan, prefect Suceava: ”Avem trei tabere mobile. Avem un număr de 14 sau 15 cetăţeni care au cerut azil”.

Clara Mihociu, reporter Observator: ”Pe lângă terenurile unde pot fi făcute tabere de refugiaţi, sunt şi clădiri luate în calcul pentru a-i primi. De exemplu, în comuna Popricani există două astfel de şcoli dezafectate. Aceasta nu a mai fost folosită de 7 ani”.

Localnicii sunt gata să-i ia acasă pe cei care au nevoie de ajutor.

Localnică: ”Îi primim cu braţele deschise. Şi noi să fim în locul lor, tot aşa am face”.

Copii prinși în vâltoarea războiului

Drama războiului a fost surprinsă de un fotograf român în punctul de frontieră de la Sighet. O copilă de doar câţiva ani se joacă cu un geamantan, în timp ce părinţii speră să iasă din ţară la timp.

Alexandru Culac, fotograf: ”Era o familie întreagă. Fetiţa se juca cu acea valiză. Acea copilă nu știa ce se întâmplă”.

Sunt familii întregi speriate. Lena a plecat în fugă cu cei doi copii. A ajuns în vama de la Sighet, iar următoarea oprire este la Bucureşti. Încearcă să ajungă în Georgia. Îşi aminteşte exact când şi-a dat seama că viaţa îi este pusă în primejdie.

Speriați de război, unii ucraineni au fugit doar cu hainele de pe ei

La Sighetu Marmației sunt pregătite acum taberele de refugiați. Stadionul şi sala de sport din oraş sunt gata să-i găzduiască pe oameni.

Bărbat: ”E o situaţie foarte tensionată, foarte tensionată. Familii pe care le avem pe acolo, prieteni. Primim telefoane, nu ştiu ce să facă, să vină către noi, să rămână”.

Bărbat: ”Nora plânge. Părinţii ei, sunt de acolo, la Lutsk. Trebuie să vină încoace, îi aşteaptă, nu ştie cum va trece graniţa. E problemă foarte complicată”.

Bărbat: ”Am lăsat tot. Am închis casa, am luat documentele şi gata”.

Adrian Obreja, reporter Observator: ”Bacurile cu refugiaţi intră în România prin punctul de trecere al frontierei de la Isaccea din judeţul Tulcea. În momentul de faţă, dincolo, în Ucraina, sunt peste 300 de maşini care aşteaptă să ajungă în România.

Pentru mulţi ucraineni, România este doar o mică oprire în călătoria lor. S-au cazat peste noapte în hotelurile din Galaţi.