Viaţa în ţinutul "aurului albastru", unde apa a devenit cea mai de preţ resursă. Oamenii plătesc un preţ uriaş, loviţi de secetă şi cu facturi tot mai mari

Seceta care a lovit Europa vara aceasta vine cu un preţ greu de plătit, în special pentru cei care se întreţin din agricultură. Apa de la robinet care reprezenta, în unele cazuri, singura salvare a fermierilor din Seillans, Franţa, a fost raţionalizată până într-un punct în care şi viaţa de zi cu zi este afectată cumplit. Iar peste toate vine şi un mare paradox. Iniţial, autorităţile le permiteau rezidenţilor să-şi umple piscinele cu apă. Asta în timp ce le cereau, în schimb, producătorilor locali 20 de euro pe metrul cub din ceea ce localnicii au început să numească "aurul albastru".

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Timp de mai bine de un secol, apa a curs neîntrerupt, scăldând terenul şi irigând pe îndelete ferma lui Cécile Messelis, situată în comuna Seillans din Franţa. Asta până în 2020, când natura până atunci darnică parcă "a închis robinetul". Asta nu s-a petrecut peste noapte: firul de apă s-a subţiat treptat, până ce anul acesta a dispărut complet. Seceta i-a pus capac. Acum, ferma lui Cécile Messelis se usucă sub soarele torid, iar rezervoarele de apă răsună a gol. Aici cultiva până de curând vinete, roşii, ardei sau pepeni. Dar odată cu acest sezon secetos, şi-ar putea lua adio de la viaţa de mic fermier.

Secetă cumplită în Europa: râuri secate şi culturi compromise

După o iarnă neobişnuit de uscată, fără precipitaţii, Cécile Messelis spune că a trebuit să se bazeze exclusiv pe apa de la robinet, pentru ca de fructele şi legumele sale organice să nu se aleagă praful. Cu recolta sa modestă, pe care o vindea la supermarketurile locale, reuşea să se întreţină şi să trăiască o viaţă decentă. Doar că în luna mai, autorităţile franceze au restricţionat şi consumul de apă potabilă. Franţa trece printr-o perioadă "de foc" - posibil, cea mai dură secetă din istoria consemnată a ţării. Potrivit CNN, acelaşi scenariu se repetă în întreaga Europă, unde peste 60% din continent se confruntă cu seceta şi alerte meteorologice severe.

Ploaia se lasă aşteptată de multă vreme în regiuni extinse din Europa, iar efectele sunt vizibile. Mai multe râuri şi fluvii au secat ori au debitele cu mult sub pragul optim. În România, Dunărea a scăzut pe alocuri atât de mult încât au apărut insule şi au ieşit la iveală epavele navelor scufundate în Al Doilea Război Mondial. Situaţia este gravă şi pe Rin, care a secat atât de mult încât pe porţiuni întinse nu mai poate fi navigabil, ceea ce opreşte livrarea unor mari cantităţi de motorină şi cărbune. Implicaţiile economice sunt îngrijorătoare, mai ales că situaţia nu pare să se remedieze curând. 

Sunt şi zone unde vremea a schimbat foaia şi scaldă terenul uscat de atâta soare în ploi torenţiale, provocând inundaţii şi aducând altă năpastă pe capul localnicilor şi agricultorilor. Solul pur şi simplu nu mai este capabil să absoarbă cantităţi atât de mari de apă. La Paris, furtunile violente au inundat staţiile de metrou, după ce "într-o oră a plouat cât pentru o lună întreagă".

Raţionalizarea apei potabile vine cu un preţ mare pentru oameni

În luna ianuarie, când au apărut primele semnale de alarmă majore cu privire la o posibilă criză de apă, autorităţile din Seillans le-au propus fermierilor să cumpere rezerve de apă la preţul de 20 de euro / metru cub. Şi mediul privat a speculat momentul şi a venit cu oferte mai atractive, care presupun costuri ceva mai mici. În mod obişnuit, Cécile Messelis spune că ar fi plătit 50 de cenţi pentru aceeaşi cantitate de apă potabilă, de la robinet. Dar această opţiune nu mai era valabilă. "Parcă muncim doar ca să plătim apa", mărturiseşte femeia în vârstă de 54 de ani.

Spre deosebire de cum stăteau lucrurile în trecut, acum e mai posibil ca vecinii să aibă piscine pline cu apă decât să-şi poată iriga plantaţiile. Este un paradox dureros, mai ales că la începutul verii, oamenii încă aveau permisiunea să-şi umple bazinele cu apă, în vreme ce plantele se uscau pe câmp şi în livezi. "Am fost şocată. Mi se părea evident că prioritatea ar trebui să fie hrana", crede Cécile Messelis.

În luna mai, autorităţile le-au impus rezidenţilor din Seillans o limită de maximum 150 de litri de apă pe care-i puteau consuma zilnic în cele mai secetoase zone, în timp ce în restul regiunii nivelul era uşor mai ridicat - de cel mult 200 de litri pe zi. Curând, alte sute de localităţi s-au trezit în aceeaşi situaţie, iar regiunea Var se confruntă cu o adevărată "criză", susţin oficialii citaţi de CNN. Apa a devenit cea mai de preţ resursă, drămuită cu grijă şi numită de tot mai mulţi "aurul albastru".