Mădălina Iacob, despre copiii care au avut ghinionul să se nască în cătune izolate din Moldova. După 11 ani, micuţii îşi fac temele tot la lumina lumânării

"Ce vor românii de la România?" E întrebarea de la care Observator a pornit cel mai mare demers jurnalistic din ultimii 35 de ani. Am căutat răspunsuri naturale, umane şi am început cu jurnaliştii, oamenii Observator, care au mers în comunităţile în care s-au născut şi au crescut pentru a vedea ce s-a schimbat în ultimele decenii. Şi am creionat România MEA. Am continuat cu experenţele tale. De la războiul ce îţi trece uneori graniţa, la preţurile care îţi dau coşmaruri. De la spitalele în care te temi să nu mori, la şcoala care nu îţi garantează un viitor pentru copilul tău. Adică România TA. Şi pentru a construi o imagine pe cât de reală, pe atât de clară a realităţii, am apelat la prestigioasa companie internatională de cercetare de piaţă, IPSOS. Studiul IPSOS - ANTENA este cât se poate de reprezentativ la nivel naţional. 2.400 de români au răspuns la întrebări legate de viaţa lor cotidiană, sănătate, educaţie, muncă, siguranţă. România NOASTRĂ.

• Rusia a dat bani în zadar pentru a frauda alegerile din R. Moldova. 15 milioane de dolari ar fi ajuns la 130.000 de cetăţeni de peste Prut

Când vine vorba de educaţie, România este împărţită în două. Unii se tem că şcoala poate fi locul unde copilul lor va consuma prima dată droguri, alţii care stau în sate izolate, fără curent electric sau asfalt, se tem că într-o zi copilul lor va renunţa să bată pe jos, prin frig drumul greu până la şcoală. E o discrepanţă uriaşă, care vorbeşte de fapt despre două Românii.

După 11 ani, micuţii îşi fac temele tot la lumina lumânării

"Se schimbă lucrurile şi în Botoşani, în nord-estul izolat al ţării, dar se schimbă mult mai încet decât în celelalte zone ale ţării", a declarat Sergiu Bălășcău, fondator Botoşăneanul. 

"Nevoi primare, din nefericire. Noi am rămas cumva ancoraţi în trecut, încă vorbim despre drumuri neasfaltate, încă vorbim despre nevoia apei", a declarat Gabriela Bordeanu, redactor-şef Botoşăneanul.

Acum mai bine de 10 ani, când a început să lucreze în presă, la un ziar local din Botoşani, Mădălina Iacob scria tot despre asta. Despre cătune izolate la câţiva kilometri de oraş, despre oameni care trăiesc în anii 2000 ca în Evul Mediu. Despre copii care au avut ghinionul să se nască aici, cu şanse foarte mici de salvare. 

Mădălina Iacob - Cătălin Onofrei: Cătălin este un jurnalist care a ales să rămână în Moldova în Botoşani. Sigur că avem ce arată, în 2013, am văzut primul tău reportaj filmat de tine aici, nişte copii care nu aveau lumină în casă, nu aveau cum să îşi facă temele"

- M-am dus să fac un reportaj despre copii care nu aveau microbuz, dar am văzut că nu au nici lumină. 

Era iarna lui 2013. Cătălin a surprins atunci imagini şi poveşti emoţionante. Copiii care erau nevoiţi să meargă pe jos 10 kilometri până la şcoală. Ştiind că doar şcoala îi poate scoate din înturneric, la propriu. 

În Balta Roşie nu era nici curent electric, nici asfalt, nici apă. Au trecut 11 ani de atunci. Copiii merg tot pe jos la şcoală, până în locul în care începe asfaltul. De acolo îi preia un microbuz. Dar când se întorc acasă, temele le fac tot la lumina lumânării.  

E greu de crezut dar nu e un caz izolat din România. Sunt poate sute de astfel de cătune, sute de astfel de copii pentru care a merge la şcoală e o cursă cu multe obstacole. Mulţi renunţă. Şi îngroaşă rândurile celor fără nicio şansă în această ţară. Educaţia ar fi singura lor salvare.