O mamă ne oferă o lecție de viață. A încercat mai bine de un deceniu să aibă un copil

În ţara în care unul din şase cupluri nu reuşeşte să aibă copii, în timp ce natalitatea a ajuns la cote îngrijorător de mici, statul decontează doar o procedură de fertilizare in vitro.

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

În ţara în care unul din şase cupluri nu reuşeşte să aibă copii, în timp ce natalitatea a ajuns la cote îngrijorător de mici, statul decontează doar o procedură de fertilizare in vitro.

Când, de fapt, pentru cele mai multe cupluri din România, lupta pentru a avea un copil durează ani întregi, cu costuri uriaşe. 

Dar, cu perseverenţă şi speranţă, poate fi câştigată. Ne-o demonstrează o femeie de 39 de ani, care mai bine de un deceniu a aşteptat ca o minune să vină în viaţa ei. Şi a venit.

Alina Iscru: La un moment dat, am dat de un domn doctor care mi-a spus că îl depăşesc. Mi-a spus "Eu te îndrum către o clinică de specialitate. Ai infertilitate". Am vrut să mă arunc în faţa metroului şi domnul care e afară a venit şi mi-a dat două palme şi mi-a spus: cu copil sau fără, eu te vreau. 

Şi au luptat împreună. După 12 ani de încercări şi o cădere dureroasă Alina Iscru a găsit puterea să se ridice. A urmat sfatul medicului şi a apelat la un doctor supraspecializat în reproducere umană asistată. 

Deliana Predoi, medic supraspecializat în: Suferinţă, neîncredere, furie, era aşa un amestec de toate. Şi tot încercam să găsesc o cale să ajung la mintea şi la sufletul ei. 

Asta pentru că psihic, suferinţa cauzată de diagnosticul de infertilitate este la fel de mare ca în cazul unui cancer, iar societatea îl priveşte ca pe un handicap. De aceea, consilierea psihologică este esenţială, la fel şi sprijinul celor din jur. 

Alina Iscru: Niciodată nu am venit cu inima strânsă. Nici când am eşuat cu primul FIV. Am venit cu inima deschisă: se va întâmpla. Eu pentru asta trăiam.

Şi asta i-a dat putere s-o ia de la capăt, din nou, cu toate procedurile şi cu toate riscurile. 

Deliana Predoi: În timpul tratamentului, pot să apară de la simple usoare dureri pelvine, chiar şi reacţii alergice. Este o procedură invazivă, care presupune riscuri de infecţie, sângerare, sunt complicaţii hemoragice care pot să necesite intervenţie chirurgicală.

Alina Iscru: De trei ori am ajuns la camera de gardă şi de trei ori am zis gata, s-a terminat. Am stat la pat până am născut. De fapt până la 7 luni jumate, 8 luni. Cand am zis gata, acum e! Mi-au adus-o lângă mine să o sărut. Mi-au pus-o în braţe, nu semăna cu nimeni, nici cu mine, nici cu soţul, mă uitam la ea şi spuneam m-am chinuit atâţia ani şi acum ce fac? 

Reporter: Care a fost primul lucru pe care i l-aţi spus? 

Alina Iscru: Eu vorbeam în gândul meu cu ea şi i-am povestit drumul pe care l-am făcut până ne-am văzut.

Alina Iscru este una dintre femeile care, în urma diagnosticului dur, cer ajutorul medicului supraspecializat în reproducere umană asistată. În România, doar 38% dintre paciente fac acest lucru. Un procent covârşitor, de peste 90%, se opresc doar la consultul ginecologic. 

Alina Iscru: În primul rând să se informeze. Să nu plece din cabinetul ăla până când nu li se explică cap-coadă tot ce e de făcut -si să aibă încredere şi să spere. 

Medicii recomandă obţinerea unei sarcini până la vârsta de 35 de ani. Mai târziu, riscurile sunt mai mari. 

Deliana Predoi:  Procedura se desfăşoară prin puncţii ovariane sub ghidaj ecografic pe cale vaginala. De cele mai multe ori, sub anestezie generala. În timpul procedurii, eprubetele pe care le avem cu lichid folicular pe care le obţine este transmis prin gemuleţul acela către laboratorul de embriologie. În laborator, unde se efectuează procedrua de fertilizare - fie fertilizare standard, adică se pun în contact ovocitele cu spermatozoizii. Poate mulţi de acasă îşi imaginează copilul în eprubetă. Nu, acolo e un laborator unde sunt cultivati embrionii de la stadiul de 2 celule pana la ziua a cincea. Aici incepe aşteptarea. Incepem să vedem ce am obţinut. Cati embrioni avem, cum evoluează. O parte se mai opresc din evolutie si îi pierdem. Şi medicina are limitele ei.

Fericirea unei mame însă... nu. 

Alina Iscru: Şi mai şi zâmbim! Să nu abandoneze niciodată lupta asta, să aibă încredere în ele şi în medicul cu care colaborează!