Ultima dorinţă a unui jurnalist palestinian din Gaza: "Lumea ignoră suferinţa noastră, ne neagă umanitatea şi dă vina pe noi"

"În Gaza, cu toții am stat lipiți de știri în ultimele cinci zile şi am urmărit cu uimire schimburile de lovituri şi atacuri și cum creşte numărul de morţi de ambele părți. Deși fiecare episod de violență începe diferit, toate se termină la fel: cu palestinienii care plătesc un preț mare. Trăim așteptând mereu un sfârșit tragic", povesteşte jurnalistul. 

"Ceea ce văd în presa occidentală despre Gaza nu seamănă cu ceea ce văd afară pe geamul meu"

Jurnalistul mai mărturiseşte că scrisul a devenit un colac de salvare pentru a scăpa dintr-o realitate care a devenit nespus de întunecată în ultimele zile. Curentul se întrerupe, apă este puţină, iar aerul de afară este plin de fum, praf şi miroase a praf de pușcă. "Gâtul și ochii îmi ard. Este prea periculos să mă aventurez după pâine, dar gândurile mele se îndreaptă spre plăcerea vinovată a unui caramel macchiato sărat cu gheață. La ce se poate aștepta mai mult de la un milenial din Gaza care trăiește într-o enclavă săracă, pe care unii o numesc cea mai mare închisoare în aer liber din lume, aflată sub o blocadă sufocantă de mai bine de 15 ani?", întreabă el. 

"Scriu și lumea urmărește cum violența, sângele și întunericul coboară asupra noastră. Trăim vremuri fără precedent și terifiante. Dar pentru mine și pentru mulți alții din Gaza se simte şi o altă izbucnire în lunga luptă pentru pace, siguranță și demnitate. Ceea ce văd în media occidentală, ștergerea ocupației israeliene, a blocadei și a suferinței noastre, nu seamănă cu ceea ce văd pe geamul meu", scrie jurnalistul.

Afară, în timp ce oamenii din Gaza se gândesc la un viitor incert, atmosfera este încărcată de un sentiment de anticipare, neliniștite și anxietate. Încercăm să prezicem cât de mult vor escalada lucrurile. Verificăm trusele de urgență pentru a ne asigura că suntem gata pentru evacuări în urma atacurilor violente declanșate asupra noastră de Israel, pe lângă ordinul de a opri hrana și apa, mărturiseşte palestinianul.

"Lumea ignoră suferinţa noastră, ne neagă umanitatea şi dă vina pe noi"

Jurnalistul susţine că unii au trecut prin atât de multe astfel de episoade de violenţă încât au provizii de conserve pentru situații de urgență. "Din cauza întreruperilor de apă umplem fiecare oală, tigaie, borcan și orice altceva pentru a nu rămâne fără".  Vecinii discută despre ce au nevoie și fac schimb de produse. O familie are scutece în plus, alta are pâine. Se ajută în tăcere, fac planuri de evacuare și stabilesc zone în care să fugi, deşi sunt foarte conștienți "că nu avem unde să fugim sau să scăpăm. Fâșia Gaza nu are adăposturi sau buncăre în care să ne refugiem de bombele Israelului."

Lumea ignoră suferinţa noastră, ne neagă umanitatea şi dă vina pe noi pentru propria noastră oprimare, mai scrie jurnalistul palestinian. "Prejudecățile și indignarea selectivă din partea guvernelor occidentale nu este o noutate. Nu ne-au văzut sau nu le-a păsat niciodată de noi, cum am suferit sub ocupația, violența și discriminarea Israelului, an de an, deceniu după deceniu.... În timpul fiecărei noi izbucniri de violență, mass-media americană își arată părtinirea față de Israel şi omite în mare măsură vocile palestiniene din ecuație. Pierderile de vieți omenești raportate la știri sunt îngrozitoare, dar jurnaliștii și politicienii occidentali au arătat mult mai puțină îngrijorare atunci când Israelul a provocat repetat victime în rândul palestinienilor în ultimele decenii" deplânge Omar Ghraieb.

"Vreau ca lumea să ne vadă și pe noi, să ne audă și să ne recunoască umanitatea și dreptul de a trăi în libertate"

"Vreau ca lumea să ne vadă și pe noi, să ne audă și să ne recunoască umanitatea și dreptul de a trăi în libertate și siguranță, ca toți ceilalți. Mai este loc pentru umanitate pură în mijlocul discuţiilor despre putere și victorii politice? Dacă ar fi existat, eram liberi de mult. Atacurile militare israeliene nemiloase și brutale și condițiile opresive ale blocadei nu au reușit să mă desensibilizeze. Este imposibil să uităm sau să ignorăm că aceste decenii de ocupație militară israeliană colorează fiecare fațetă a existenței noastre și ne fragmentează pământul și poporul. Pentru mulți dintre noi, oricât de limitată, aceasta este puterea noastră cea mai mare: să visăm și să simțim durere într-o lume care încearcă să ne şteargă și să ne stingă cele mai strălucitoare lumini. Deocamdată ridic vocea, continui să citesc, continui să scriu și continui să sper" încheie jurnalistul palestinian. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰