Video Un studiu american arată cum poate inteligenţa artificială să ajute la diagnosticarea ADHD-ului

Cristina este din Vâlcea și are un băiețel de trei ani şi jumătate, cu dificultăți de dezvoltare și de vorbire. Pentru ea, un diagnostic timpuriu este mană cerească.

"Părinţii care au copiii de genul sunt dispuşi să tindă să afle cât mai repede care ar fi problema şi cu cât mai mult să poată să lucreze cu ei şi să facă ceea ce este nevoie", a afirmat Cristina.

Inteligenţa Artificială nu îi inspiră, însă, mare încredere.

"Eu nu prea sunt pe asta cu artificialul, cu inteligenţa artificială. Încă nu sunt sigură că totul este chiar, mă sperie oarecum, nu am încrederea că totul e cu certitudine 100% real", a mai spus Cristina.

Studiile de până acum indică totuşi altceva. Un grup de cercetărori americani a încărcat într-o platformă dosarele electronice ale 140.000 de copii. Softul a fost programat să recunoască diverse tipare, cum ar fi comporatmentul, istoricul medical sau achiziţiile de dezvoltare şi să confirme sau să infirme existenţa ADHD-ului.

"Cred că inteligenţa artificială nu-şi are locul aici pentru că dă foarte multe erori. Dacă inteligenţa artificială dă şi medicului o informaţie eronată nu ajută la nimic". "Aş fi de acord. Este important să fie pus mai devreme dar depinde şi de vârsta copilului", au spus oamenii.

Tulburarea de Hiperactivitate şi Deficit de Atenție este tot mai des întâlnită în cazul copiilor. Mirela Opriş este medic de familie şi medic de medicină şcolară şi are în grijă peste 600 de copii. Spune că 7-8% dintre ei au probleme de comportament.

"La momentul diagnosticului ar trebui să fie și tratați și vorbim de vârsta mică, vârsta de până în șase ani, unde lucrurile ar evolua foarte, foarte bine. Dacă ar face tratament, da. Dacă ar fi diagnosticaţi. (...)  Mai sunt alte categorii de pacienți care nu vor să realizeze că copiii lor au o problemă și dacă o realizează, nu vor să o recunoască. Și acolo iară se rupe cumva. filmulețul care ar trebui să evolueze înspre binele copilului", a declarat Mirela Opriș, medic de familie și medic de medicină școlară.

ADHD presupune neatenție, hiperactivitate și impulsivitate. Copiii aleargă neîncetat, nu au răbdare la ore, au izbucniri emoționale şi nu se pot integra. Evaluarea este una extrem de complexă.

"Sunt mai multe aspecte care țin de funcționalitate. Sunt datele de care avem cu toții nevoie, practic, această evaluare de care vă spuneam, cu datele pe care noi le obținem de la părinți, de la cadrele didactice, de la îngrijitori, de la educatori. (...) Părinții, mulți dintre ei, vin cu documentele medicale sau cu rapoartele pe care le au de la psihologii cu care au lucrat copiii, cu fișele psihologice făcute de consilierul școlar și ne le prezintă. Toate lucrurile astea sunt furnizoare de date și de informații", a spus Carmen Truțescu, psihiatru pediatric.

ADHD-ul se transmită genetic, astfel că sunt foarte mulți adulți care odată ce au primit acest diagnostic pentru copilul lor, merg și ei la un control psihiatric. În aproape 80% dintre cazuri, un copil cu ADHD are un părinte cu această tulburare.

"Persoanele cu ADHD au o predispoziție, o asociere extrem de frecventă cu consumul de droguri, cu dispoziția către adicții de orice fel. (...) Și femeile au o predispoziție către consumul de alcool și către consum de droguri în tinerețe. Femeile compensează mai mult și poate aspectul va fi diferit cu mult mai mare șansă să arate ca o depresie, o depresia anxioasă, o mare problemă la persoanele care supracompensează", a afirmat Gabriela Bondoc, psihiatru și psihoterapeut.

Simptomele ADHD-ului se trataează cu terapie şi medicaţie.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰

Înapoi la Homepage