Video Alina, învăţătoarea din Sibiu care construieşte o lume mai bună. Îşi învaţă elevii robotică, inclusiv pe cei cu deficienţe de auz

E una dintre zilele acelea obişnuite în care Alina Hoară colindă oraşul încărcată cu tablete şi piese de lego. Sunt deja câţiva ani de când merge aşa din şcoală în şcoală. La ultimul etaj o aşteaptă o clasă întreagă de copii nerăbdători. Şi aşa, în chiote de bucurie, începe cea mai iubită oră de azi. Şi de oricând. Greu de spus dacă e o oră de joacă sau de robotică. Sunt, de fapt, amândouă. Într-un colţ al clasei, Ana traduce, prin semne, indicaţiile Alinei. E singurul limbaj prin care cuvintele pot ajunge la ei. Niciunul dintre aceşti copii nu aude şi nu poate vorbi. Nu-i nimic, şi-a spus Alina, când a făcut un pariu: că-i va face campioni ai roboticii.

Copiii învaţă nu doar noţiuni de biologie sau de informatică. Îşi antrenează răbdarea, spiritul de echipă şi comunicarea

"Va fi o premiera anul acesta in Romania, pentru ca va fi prima echipa de copii atipici care pariticpa la o competite de robotica. Sunt 6 copilasi de varste miic, clasa pregatitoare si clasa I din invatamantul special", a declarat Alina Hoară. Provocarea nu e uşoară, dar ei sunt isteţi şi învaţă uşor. Se ajută unii pe alţii şi nu-şi iau o clipă ochii de la Ana. "Marea greutate cade pe Ana, pentru ca ea trebuie sa inventeze semne pentru senzori, pentru surse, pentru tot ceea ce contine kitul", a declarat Alina Hoară.

"Copiii sunt foarte atrasi de activitatile pe care le desfasoara aici si consider ca este o oportunitate a lorde a dovedi ca pot si ei sa realizeze lucruri la fel ca colegii lor tipici din invatamantul de masa", a declarat Nicoleta Nan, director Şcoala Specială nr.2. Când îşi încheie misiunea aici, Alina îşi încarcă din nou jucăriile în maşină. Într-un alt colţ al oraşului, o aşteaptă şi alţi copii. E învăţătoare de mai bine de 17 ani şi orice materie ar preda, fie că e matematică, română sau biologie, o face cu ajutorul roboticii. Lecţia de azi e despre fauna sălbatică. "Acest proiect a început din liceu, chiar la final de gimnaziu cand am prins calculatoarele acelea imense, ne învăţau să ne creăm propriile noastre jocuri şi m-a prins microbul", a declarat Alina Hoară.

În 2006, într-un curs din Bruxelles, a văzut prima oară cum poţi transforma orice oră cu ajutorul roboticii. Şi cum se transformă copiii în faţa unei simple tăvi cu piese de lego. A strâns bani şi a cumpărat kituri pentru elevi. De atunci, nimeni nu se plictiseşte la orele ei. Copiii învaţă nu doar noţiuni de biologie sau de informatică. Îşi antrenează răbdarea, spiritul de echipă şi comunicarea.

Când nu îşi cară cele câteva kituri de robotică dintr-o şcoală în alta, Alina Hoară merge în satele din Sibiu şi organizează ateliere de experimente de fizică sau chimie. Ori scrie proiecte pentru a atrage finanţări pentru elevi. Acum, de exemplu, se gândeşte cu ce bani va duce echipa de copii până la concursul de robotică din Ungaria, anul viitor. Răspunsul poate fi simplu cât două cuvinte: Ajut Eu.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰