Bunică nevăzătoare, de 95 de ani, abandonată de ambulanţă 13 ore. Zăcea la podea, cu un prosop umed pe faţă, în UK

O femeie de 95 de ani din Marea Britanie, nevăzătoare şi suferindă, a aşteptat ambulanţa timp de 13 ore într-o stare greu de închipuit, după ce s-a prăbuşit la podea. Ajunsă la capătul puterilor, lipsită de speranţă şi deshidratată, a recurs la un gest disperat: pentru un strop de apă, a supt un prosop de bucătărie umezit.

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

Joan Massey, în vârstă de 95 de ani, s-a prăbuşit în locuinţa sa din Birmingham, Marea Britanie, acolo unde avea să rămână timp de 13 ore, în aşteptarea ambulanţei. În jurul orei 10:00, în dimineaţa zilei de 23 noiembrie, un membru al familiei a găsit-o zăcând pe podea şi a apelat numărul de urgenţă, solicitând ajutor. Femeia nevăzătoare, ajunsă la capătul puterilor, era incapabilă să se mai hidrateze, iar rudele sale, disperate, i-au dat un prosop de bucătărie umezit din care să soarbă câte un strop de apă.

Femeia a aşteptat ambulanţa mai bine de 13 ore

Serviciul de Ambulanță din West Midlands și-a cerut scuze, motivându-şi întârzierea: pur şi simplu, sunt depăşiţi de numărul solicitărilor. Dar nora femeii, Wendy Massey (72 de ani), este de neînduplecat: "A stat ţintuită la pământ mai bine de 13 ore. Şi nici nu avem idee, de fapt, cât a stat aşa înainte să o găsim. (...) Evident că nu se simţea bine, voia să se mişte, să meargă la toaletă. Este nevăzătoare, a stat în întuneric tot acest timp, fără să ştie ce se întâmplă cu ea. În plus, are şi auzul extrem de slab", a povestit ea, potrivit Mirror. "De fiecare dată când sunam la Ambulanță ne spuneau că le pare foarte rău și că sunt ocupați. Știm asta și nu ne așteptăm la tratament special – înțeleg perfect că alte urgențe au prioritate. Dar 13 ore! Locuim la doar 12 minute de Spitalul Regina Elisabeta din Birmingham".

Situaţia nu s-a îmbunătăţit nici la spital

Paramedicii au sosit abia la ora 23:15. "Au consultat-o ​​foarte repede. Au verificat-o și au constatat că nu avea niciun os rupt. Au transportat-o la spital în timp ce ţipa de durere - şi nu e genul de persoană care să se plângă", adaugă rudele bătrânei. Nici odată internată lucrurile nu s-au îmbunătăţit: familia susţine că medicii nu le-au comunicat clar unde se afla sau care era starea lui Joan. De joi până sâmbătă, au aşteptat cu sufletul la gură să afle rezultatele analizelor. Telefonul nu a sunat, însă. Deşi între timp situaţia a fost clarificată şi s-a anunţat un prim diagnostic, nemulţumirea rămâne la cote maxime. Reprezentanţii serviciului medical recunosc totul, dar ridică din umeri neputincioşi şi spun că în momentul de faţă nu au cum să gestioneze cazurile mai bine de atât.