Video La 24 de ani, Niculae îşi doreşte un loc de muncă pentru că nu mai vrea să îi fie foame: "Doamne dă-mi putere să continui mai departe"
Nu a putut să îi spună nimănui „mamă” şi nici nu a cunoscut dragostea părintească. La 24 de ani, Nicolae îşi doreşte atât de puţine şi totuşi atât de multe. De când a ieşit din sistemul instituţionalizat şi a terminat banii care i-au fost alocaţi, trăieşte pe străzi.
Strânge peturi pentru reciclare şi trăieşte din mila oamenilor, care din când în când îi mai dau de pomană. Deşi caută de lucru este constant refuzat pentru că nu are casă şi trăieşte pe străzi. În ciuda vieţii grele pe care o duce, nu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu. Speră că într-o zi, poate divinitatea va avea planuri mai bune pentru el.
Vrea să termine liceul
Nicolae are puţine vise, dar care ar putea să îi schimbe viaţa pentru totdeauna. „Cel mai mare vis este să termin liceul, să am un loc stabil şi un acoperiş deasupra capului şi să am o dantură (...)”. Deşi chinuit, Nicolae ştie că iubirea este mult mai importantă decât banii. Pentru că este golul care i-a rămas în suflet încă de când era mic.
„De iubire am cel mai mult nevoie, cred că ar fi cel mai ok pentru mine pentru că atâţia ani cât am stat, nu am avut parte de o familie, nu pot să zic că o sunam pe mama şi îi ziceam mamă pentru că nu mi-e mamă. Nu o judec, nu o voi judeca în continuare, o înţeleg, cum şi alţii mă înţeleg pe mine, ştii, şi contează foarte mult. dar nu poţi cât stai în cămin să ai pe cineva, să te ataşezi, să spui mamă, tată...adică văd tineri care trec pe lângă mine ştii şi îi văd la telefon, ce faci mamă, cum eşti. Lucrurile astea pe mine mă afectează foarte rău”, a mărturisit el într-un interviu postat pe TikTok şi venit pe platforma Fii Observator.
O viaţă grea, dar cu sufletul la Dumnezeu
Nu îi este uşor să stea pe străzi, să caute sticle ca să poată strânge bani pentru o masă. Sunt zile când nu găseşte nimic şi zile când nu mănâncă.
„E o viaţă, nu ştiu dacă e dreaptă sau nedreaptă pentru mine, dar încurajez şi mă încurajez câteodată singur şi îmi pun întrebări şi îmi răspund singur. Cel mai greu atunci când stau pe drum şi stau şi caut bidoane să strâng de 50 -60 de lei ca să pot să mânânc ceva, adică nu am în principiu pe cineva alături de mine, măcar cu nişte sfaturi să zici, bă fă aia că e bine pentru tine sau lucrurile astea.
Eu cât timp am stat în orfelinat, orice copil ia o alocaţie, cum şi eu la rândul meu am luat-o, dar noi nu aveam dreptul să ne atingem de ea, se strângea pe un cont bancar personal la fiecare copil în parte. Când ieşi din sistem ţi se acordă alocaţia respectivă 98 de milioane. M-am unit cu o persoană...tot din centru, am plătit chiria pe mai multe luni de zile ca să fim noi liniştişţi, banii i-am folosit cu un scop. Am locuit câteva zile pe străzi, până când a venit perioada ploioasă, am fost nevoit să apelez la un prieten măcar pentru două zile să mă ţină şi mai departe sunt nevoit să stau pe străzi. Este urât pe stradă, nu poţi să dormi, ai documentele şi lucrurile importante cu tine”, mai spune tânărul.
Şi-a căutat de muncă, dar a fost refuzat pentru că nu are unde locui. Şi nimeni nu are curajul să îi dea o şansă. Are ochii în lacrimi pentru că nu cere decât un loc de muncă.
„Am sunat la mai multe anunţuri, am explicat situaţia mea, dar din păcate angajatorii respectivi mi-au explicat că nu există posibilitate şi am fost respins pe motiv că nu am unde să stau. Sunt zile când nu mănânc nimic. Au fost zile când aveam 3-4 lei şi am mâncat pufuleţi. E o încercare dată de Dumnezeu. Doamne dă-mi putere să continui mai departe, să am o viaţă mai uşoară”, mai spune Nicolae.
Dacă aţi surprins imagini care pot deveni o ştire, ni le puteţi trimite prin formularul Fii Observator, pe WhatsApp la numărul 0722.699.800, pe pagina de Facebook Observator sau pe mail, la adresa [email protected].
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰