Video Interviu cu Părintele Pimen, de pe Muntele Athos. Cum i-a donat Gigi Becali 30.000 de euro, fără să ştie cine era: "Dă sacul încoace"

Drumul spre lumină l-a purtat prin Ierusalim, apoi a ajuns cu o corabie în portul Piraeus, după o călătorie de 3 zile şi 3 nopţi în care nu a avut nici hrană, nici bani. Odată ajuns în Grecia, a dormit pe străzi, s-a hrănit cu struguri şi s-a adăpostit noaptea în tufe de leandru. Doar pentru a ajunge în Athos. Acolo, a trăit în primii ani într-o chilie aflată în paragină. Visul lui a fost să ridice, pe vechile ruine, o chilie nouă, mult mai mare. Şi a reuşit. O poveste despre credinţă, curaj şi bucurie.

Interviul cu Părintele Pimen

- "După ce creşte omul, din contactul cu viaţa, se murdăreşte. Ca o haină care e folosită mai mult, se murdăreşte. Şi are nevoie să fie spălată prin spovedanie. Şi asta înseamnă legătura cu Dumnezeu. Un pic de rugăciune dimineaţa, un pic de rugăciune seara. În timpul zilei mai faci o faptă bună. Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul şi din toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Şi asta cuprinde toate poruncile."

- "Se uită Dumnezeu: 'Da, mă, ai făcut ce a trebuit. Treci încoace'. Şi ne răsplăteşte cu veşnicia, nu cu o zi, două, un an, 100, sau cât trăim noi. Cu veşnicia, care nu se mai termină niciodată! Vă daţi seama câtă valoare are să faci puţin de efort aici şi să-ţi dăruiască Dumnezeu veşnicia?"

- Despre cum a ajuns la Muntele Athos: "E o istorie lungă. Am plecat fără bani, fără viză, au fost o grămadă de minuni ca să se rezolve toate astea, să ajung în Ierusalim. În Ierusalim să ajung fără bani, fără nimic, fără cazare. Eram doi părinţi care am plecat împreună şi să ajungem acolo. Am dormit şi pe străzi, mâncam struguri de pe unde găseam. Erau leandru, tufele astea de leandru, şi cum se făcea noaptea târziu, eu mă băgam într-o tufă, părintele în cealaltă. Şi acolo petreceam noaptea. În primii zori ieşeam de acolo, ca să nu ne vadă. Ne aranjam un pic şi mai departe! Până a rânduit Maica Domnului să fie şi bani de drum, să fie şi viză, care era imposibil, trebuiau aprobări de la nu-ştiu-unde... şi totuşi s-au rezolvat toate."

Cum a donat Gigi Becali 30.000 de euro

- "Am plecat în neştire! Şi Maica Domnului ne-a adus în Athos. La fel şi aici, când am început să construiesc fără un leu în buzunar, fără nimic. Aşa am construit şi prima, la fel şi a doua. Eu am început cu atâta dragoste aici, îmi venea să iau în braţe locul ăsta! La un moment dat, după ce am curăţat manual, am adus un buldozer să deschidă locul, că era muntele tot aici. Îmi venea să iau în braţe buldozerul, atâta drag mi-era. Nu mă uitam că nu aveam niciun leu. 

Deodată află că eu am lăsat totul acolo şi am venit şi am luat-o de la zero. Zice: 'Pimen ori e nebun, ori are doi saci cu bani.' Doi saci cu bani nu aveam. Aveam 1000 de euro datorie. Acum că nu eram sănătos, asta Dumnezeu ştie. Când am ajuns exact la 30.000 datorie, atunci eram chiar în curte aici, a oprit un Land Rover care avea vreo 7 locuri. Şi coboară vreo 6 inşi de acolo:

• Doamne-ajută! 
• Doamne-ajută!
• Ce faceţi?
• Muncim. 
• Merge?
• Merge. 
• Şi bani aveţi?
• N-avem. 
• Dar datorii aveţi?
• Avem. 
• Cât?
• 30.000. 
• Dă, bă, sacul încoace. 
• Numără 30.000. Ia! Hai, Doamne-ajută, ne mai auzim! 
• Extraordinar."

Şi când văd că pleacă, îl trag pe unul de mânecă. 'Mă, dar cine e ăsta?' Am văzut aşa unul micuţ, cu o pălărie de paie pe cap, că era soare. Zice: 'Becali, n-ai auzit?' Păi de unde să aud eu de el? În 2005."

Părintele Pimen, despre cele divine şi despre familie

- "Cu cât ne rugăm mai mulţi, cu atât transmitem mai multă pace. Cu atât ajung mai multe telegrame la Dumnezeu. Şi o să vadă Dumnezeu, 'uite, strigă 10 milioane de oameni. Hai să fac ceva!'

Ce înseamnă să trăieşti Învierea? Să îl iei pe Hristos, să te împărtăşeşti. Şi asta înseamnă, dacă te-ai luptat un pic, altfel trăieşti Învierea. Ia mănâncă tot postul carne şi de toate şi trăieşte-ţi viaţa. Nici nu-ţi mai dai seama că a venit Paştele.

- Să încercăm să fim mai buni. Că dacă nu facem lucrul ăsta, degeaba trăim pe pământ. Viaţa e scurtă. Şi atunci ne trezim în faţa morţii, mai devreme sau mai târziu, că toţi plecăm.. şi o să ne uităm cu jale în urmă. 

- Uite un lucru să vă mai zic. Eu mă uitam la tata. Plecat la Domnul la 85 de ani. Era în ultimul an şi îşi rupsese un picior, că el a muncit până atunci. Şi-a luat un cal, i-a tras o copită, i-a rupt femurul în 3 locuri. Dar tot nu se lăsa, cu cârjele se mişca pe acolo. Suntem 9 fraţi, 20 de nepoţi şi în casă unul intra, unul ieşea. El se bucura pentru orişicine. Cine intra în casă, că era unul din copii, că era din nepoţi, lui îi strălucea faţa. Un omuleţ atâta, se uita în urmă, ce a lăsat în urma lui. 

Eu le spun la mulţi: Viaţa înseamnă risc. Risc ce înseamnă: nu fac cutare că nu pot, nu fac cutare că n-am bani? Nu! Înseamnă să te arunci înainte. Faci greşeli, nu-i nimic. Îi ceri iertare lui Dumnezeu, îi ceri ajutorul şi continui. Să nu stagnăm într-o nepăsare. Mă trântesc la televizor şi stau la tv că nu pot, că sunt sărac. Ţi-a dat Dumnezeu mâini şi picioare? Foloseşte-le, că poate să ţi le ieie.

Foloseşte-le la capacitate maximă. Ai terminat treaba ta? Ca bărbat, du-te şi ajută nevasta ta să spele vasele, nu e o ruşine. Ajut-o că nu mai poate şi ea. Mai ajută copiii, stai de vorbă cu ei, comunică cu ei. Adică umple-ţi viaţa frumos. Că o să treacă anii, o să te uiţi în urmă şi ai să culegi roadele."

Redactori: Marius Ţurlea şi Cristian Tamaş

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰