Antena Meniu Search
x

"Eşti dispus să mori pentru ţara ta?" De ce nu vor tinerii din ţările bogate să se sacrifice. Analiză The Economist

Conscripția militară este pe agenda multor ţări bogate, dar problema este că tinerii individualişti şi orientaţi spre carieră ai generaţiilor actuale nu vor să se alăture armatelor, arată o analiză publicată de The Economist. 

de Redactia Observator

la 19.04.2024, 18:28

"Eşti dispus să mori pentru ţara ta?" De ce nu vor tinerii din ţările bogate să se sacrifice. Analiză The Economist
"Eşti dispus să mori pentru ţara ta?" De ce nu vor tinerii din ţările bogate să se sacrifice. Analiză The Economist - Profimedia

Forțele Armate Olandeze numără în prezent 49.000 de oameni, adică sub 20% din mărimea armatei în timpul Războiului Rece. Anul trecut, s-au înrolat voluntar doar 3.600 de soldați noi, sub ţinta de 5.000.  În fața celui mai mare război din Europa din 1945 încoace, multe țări își doresc extinderea forțelor armate, nu doar menţinerea lor la acelaşi nivel, arată The Economist.

Germania speră să-și crească personalul militar de la 182.000 la 203.000 până în 2030, iar Franța de la 240.000 la 275.000. Polonia intenționează să treacă de la 197.000 de soldaţi la 220.000 până la sfârșitul acestui an și în viitor la 300.000.

De ce fug tinerii de armată

Problema este că tinerii individualişti de astăzi, orientaţi spre carieră, sunt sceptici să se alăture armatelor, explică publicaţia britanică. Și nu doar în Europa. Unele țări iau în considerare o soluție veche: serviciul militar obligatoriu pentru tineri (sau bărbați), după terminarea școlii. Terminologia variază. Conscripția militară înseamnă de obicei constrângerea civililor să se înroleze în forțele armate în timp ce serviciul militar se referă adesea ceva inclus în ea, ordinul care tinerii să facă armată o perioadă de timp. 

Pe acelaşi subiect

Începând cu 1995, 13 membri OCDE, organizaţie formată în mare parte din țări bogate, au renunțat la conscripţie. Din toți cei 32 de membri ai NATO, doar opt nu au renunțat la ea. În acest timp țări autoritare precum Iran, Coreea de Nord și Rusia și-au dublat armatele prin înrolare forţată. 

În Ucraina, la peste doi ani de la invazia la scară largă declanşată de Rusia, mii de bărbați au fugit peste granițele țării sau se ascund, pentru a nu fi serviţi cu actele de înrolare. Lipsa soldaţilor a forţat  guvernul Ucrainei să reducă vârsta minimă de recrutare de la 27 la 25 de ani. Rusia a mobilizat cu forţa sute de mii de oameni în mașina de tocat carne cum a fost numit războiul din Ucraina. 

În Israel, îndatoririle militare reprezintă un pilon central. După atacul Hamas din 7 octombrie, aproximativ 300.000 de civili s-au alăturat armatei. Israelul vrea să prelungească serviciul militar obligatoriu pentru barbaţi la trei ani (femeile tinere servesc în prezent 24 de luni iar bărbații tineri 32) și să prelungească vârsta de convocare pentru rezerviști până la 45 de ani. Iar scutirea evreilor ultraortodocși de la serviciul militar a ajuns subiectul unei lupte politice acerbe.

În Asia, Taiwan a prelungit în 2022 serviciul militar de la patru luni la un an. Şi cu toate astea, insula are doar 169.000 de soldați activi, faţă de China care are aproximativ 2 milioane. Coreea de Sud, unde serviciu militar are o reputație proastă, încearcă şi ea o reformă. Armata a fost scurtată la 18 luni, salariile au crescut și sergenții sadici au fost înlăturaţi. Guvernul dorește, de asemenea, să angajeze mai multe femei (conscripția doar pentru bărbați a alimentat resentimente și politici anti-feministe).

Eşti dispus să lupţi pentru ţara ta?

În multe locuri, tinerii nu mai vor să lupte chiar și în războaie defensive. Un sondaj realizat periodic de organizaţia World Values ​​Survey chestionează oamenii din întreaga lume pentru a afla dacă sunt dispuşi să lupte pentru ţara lor. Cele mai recente date arată că, între 2017 și 2022, doar 36% dintre tinerii olandezi cu vârsta între 16 și 29 de ani au spus că sunt gata să lupte. În SUA procentul este de 39%, în Germania de 41%, în Franţa de 58%, iar în Suedia de aproape 70%.

Pe măsură ce țările devin tot mai bogate cetățenii tind să devină mai puțin dornici să se sacrifice pentru națiune. Herfried Münkler, un politolog german, a numit democrațiile occidentale societăți "post-eroice", în care cea mai mare valoare este păstrarea vieții umane și bunăstarea personală.

Totodată disponibilitatea de a lupta este scăzută în țările care au pierdut în cel de-Al Doilea Război Mondial (Germania, Italia și Japonia). În Spania și Portugalia, zeci de ani de dictatură militară i-au făcut pe mulți cetățeni suspicioși față de forțele armate.

Dar lucrurile se pot schimba atunci când se apropie conflictele. Apropierea unui război îi face pe cetățeni mai dispuși să lupte, potrivit cercetătorilor Wolfgang Wagner și Alexander Sorg. Aşa se explică de ce țările vecine sau apropiate Rusiei sunt mai puțin "pacifiste". 

Pe lângă schimbarea valorilor, mai există şi un obstacol economic: angajatorii se bat pentru tineri în prezent. În majoritatea țărilor bogate, oferta de locuri de muncă este variată pentru Generația Z. Șomajul în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani a fost de 14,5% anul trecut în Uniunea Europeană, în scădere de la 22,4% în 2015. În Germania a fost de doar 5,8%. Armatelor le este greu să concureze cu sectorul privat iar a sta la birou este mai plăcut decât a te târî prin noroi.

Modelul nordic de armată obligatorie

În unele țări bogate, totuși, dorința tinerilor de a lupta rămâne ridicată. În Franța este de 58%. Procentul este și mai mare în Singapore, Taiwan și Coreea de Sud. În Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia, patru dintre cele mai bogate și mai pașnice țări din lume, cel puţin două treimi dintre cetățeni declară că sunt dispuși să lupte. Toate sunt vecine cu Rusia şi au serviciul militar obligatoriu.

Suedia a eliminat armata obligatorie în 2011, dar a reintrodus-o în 2018, după ce nu și-a îndeplinit obiectivele de recrutare. Este un studiu de caz interesant. După aderarea la NATO a crescut personalul militar de la 69.700 la 96.300 de soldați, ceea ce înseamnă aproximativ 10.000 de recruți pe an. Toți tinerii de 19 ani din țară (bărbați și femei) trebuie să completeze chestionare militare. 3 din 10 se califică, iar 1 din 10 este admis. 

În loc să-i facă să fugă de armată, serviciul obligatoriu pare să-i facă mai entuziaști pe suedezi. La finalul stagiului militar, "aproximativ 80% dintre recruți ar recomanda şi altor tineri să facă serviciul militar", a spus Pal Jonson, ministrul apărării. Aproximativ 30% se reînrolează ca soldați sau rezervişti. Pentru că se califică mai mulți tineri decât este necesar, doar cei mai buni candidați sunt admişi, iar serviciul militar arată bine pe CV.

În societățile liberale, o parte a populaţiei a ajuns să considere serviciul militar drept treaba altcuiva. Reintroducerea serviciului militar obligatoriu pentru tineri ar fi în multe cazuri imposibilă din punct de vedere politic și practic din același motiv pentru care şi recrutarea pe bază de voluntariat eşuează: cetățenii se simt înstrăinați de forțele armate. Cu toate acestea, modelul nordic pare să contribuie la reducerea acestor decalaje, concluzionează The Economist. 

Ți-a plăcut acest articol?

Like | 1 vot
Întrebarea zilei

Preferaţi ca pentru masa de Paşte să preparaţi cât mai multe produse în casă, pentru a evita E-urile?

Observator » Stiri externe » "Eşti dispus să mori pentru ţara ta?" De ce nu vor tinerii din ţările bogate să se sacrifice. Analiză The Economist