Imagini uimitoare cu 19 galaxii spirală, surprinse de telescopul James Webb

Imaginile au fost făcute publice luni de către o echipă de oameni de ştiinţă implicaţi într-un proiect numit Physics at High Angular resolution in Nearby GalaxieS (PHANGS), care funcţionează în cadrul mai multor observatoare astronomice importante.

Cea mai apropiată dintre cele 19 galaxii se numeşte NGC5068, aflată la aproximativ 15 milioane de ani-lumină de Pământ, iar cea mai îndepărtată este NGC1365, aflată la aproximativ 60 de milioane de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină reprezintă distanţa parcursă de lumină într-un an, 9,5 trilioane de km (5,9 trilioane de mile).      

Telescopul spaţial James Webb captează universul în principal în infraroşu

Telescopul spaţial James Webb (James Webb Space Telescope - JWST) a fost lansat în 2021 şi a început să colecteze date în 2022, remodelând înţelegerea universului timpuriu în timp ce realizează imagini minunate ale cosmosului. Observatorul orbital priveşte universul în principal în infraroşu. Telescopul spaţial Hubble, lansat în 1990 şi încă operaţional, l-a examinat în principal la lungimi de undă optice şi ultraviolete.               

Galaxiile spirală, care seamănă cu rotiţe enorme, sunt un tip de galaxie comună. Calea noastră Lactee este una dintre ele.               

Noile observaţii au provenit de la Camera în infraroşu apropiat (NIRCam) şi de la Instrumentul în infraroşu mediu (MIRI) al lui Webb. Ele arată aproximativ 100.000 de roiuri stelare şi milioane sau poate miliarde de stele individuale.               

"Aceste date sunt importante, deoarece ne oferă o nouă perspectivă asupra celei mai timpurii faze de formare a stelelor", a declarat astronomul Thomas Williams de la Universitatea Oxford, care a condus echipa de procesare a datelor din imagini.            

"Stelele se nasc adânc în nori de praf care blochează complet lumina la lungimile de undă vizibile - la care este sensibil Telescopul Spaţial Hubble - dar aceşti nori se luminează la lungimile de undă ale JWST. Nu ştim prea multe despre această fază, nici măcar cât timp durează, astfel că aceste date vor fi vitale pentru a înţelege cum îşi încep viaţa stelele din galaxii", a adăugat Williams, potrivit News.    

Aproximativ jumătate dintre galaxiile spirală au o structură dreaptă, numită bară, care iese din centrul galactic şi de care sunt ataşate braţele spiralate.               

"Părerea comună este că galaxiile se formează din interior spre exterior şi, astfel, devin din ce în ce mai mari pe parcursul vieţii lor. Braţele în spirală acţionează pentru a mătura gazul care se va forma în stele, iar barele acţionează pentru a canaliza acelaşi gaz spre gaura neagră centrală a galaxiei", a declarat Williams.             

Observaţiile lui Webb se bazează pe cele ale lui Hubble           

Imaginile le permit oamenilor de ştiinţă să rezolve pentru prima dată structura norilor de praf şi gaz din care se formează stelele şi planetele la un nivel ridicat de detaliu în galaxiile de dincolo de Marele Nor al lui Magellan şi Micul Nor al lui Magellan, două galaxii considerate sateliţi galactici ai expansivei Căi Lactee.

"Imaginile nu sunt doar impresionante din punct de vedere estetic, ci spun şi o poveste despre ciclul de formare a stelelor şi feedback-ul, care reprezintă energia şi impulsul eliberat de stelele tinere în spaţiul dintre stele", a declarat astronomul Janice Lee de la Space Telescope Science Institute din Baltimore, cercetător principal pentru noile date.               

"De fapt, se pare că a existat o activitate explozivă şi o curăţare a prafului şi a gazului atât la scară de cluster, cât şi la scară de kiloparsec (aproximativ 3.000 de ani lumină). Procesul dinamic al ciclului general de formare a stelelor devine evident şi accesibil din punct de vedere calitativ, chiar şi pentru public, ceea ce face ca imaginile să fie convingătoare la mai multe niveluri diferite", a declarat Lee.

"Folosind Hubble, vedeam lumina stelelor din galaxii, dar o parte din lumină era blocată de praful galaxiilor", a declarat astronomul Erik Rosolowsky de la Universitatea din Alberta. "Această limitare a făcut dificilă înţelegerea unor părţi din modul în care o galaxie funcţionează ca sistem. Cu ajutorul lui Webb, putem vedea prin acest praf pentru a vedea stelele din spatele şi din interiorul prafului care le învăluie".  

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰