Marius, super-eroul pentru care nu există "Nu pot". A aruncat certificatul de handicap şi şi-a modelat singur soarta: "Am vrut să-mi depăşesc limitele"

A venit pe lume cu un diagnostic grav şi perspectiva unei vieţi în scaun cu rotile. Dar el a aruncat certificatul de hadicap într-un sertar şi a ales să trăiască. Deşi toată lumea îi spunea că nu va putea să facă niciun singur pas, Marius Brăila aleargă acum, schiază, conduce maşina, are o meserie nobilă şi o familie cu mulţi copii. Urmează o poveste care ar putea fi un scenariu de film, inspirat dintr-un caz real. Este inca o poveste care sper sa va faca sa spuneti ajut eu.

• Prognoza meteo în Bucureşti pentru următoarele zile. Sunt aşteptate ninsori, vânt şi temperaturi negative

"Eu m-am nascut cu parapareza spastica, si asta m-a pus un pic in dificultate copil fiind. Nu puteam sa imi folosesc mana dreapta, un pic din mana stanga si picioarele, ma rog, imi erau asa in interior. Şi atunci a trebuit cumva sa reparam lucrurile astea", a declarat Marius Brăila. Povestea aceasta e despre cum să te repari pe tine pentru ca mai apoi să ii repari şi pe altii. E povestea lui Marius Brăila. Omul care e convins că s-a născut aşa, pentru că avea o misiune. "E un sentiment ciudat dar nu as schimba nimic, absolut nimic", a declarat Marius Brăila.

"De partea cealaltă a uşii se auzeau lacrimile mamei, care ştia că sunt acolo, ştia că îmi e greu"

O spune cu detaşarea omului care ar putea urca toţi munţii din lume, deşi toată lumea îi spunea că el nu va reuşi să facă, singur, niciun pas. Dar cu fiecare pas pe care il facea, el, copilul Marius Braila, descoperea ca nimic nu e imposibil dacă vrei. Părinţii i-au fost inspiraţie şi model de curaj. "Ei intotdeauna mi-au spus ca eu sunt un copil normal, mi-au spus ca orice as putea sa fac, nu exista un lucru pe care eu sa nu pot sa il fac. Îmi aduc aminte de o scena foarte interesanta in care eu mergeam in carje dar mergeam pe bicicleta. Cum? Pai mergeam in carje pana la bicicleta, ma ajutau parintii, ma ajuta tata sa ma urc pe bicicleta , faceam traseul prin parc, ma opream si asteptam sa fiu pus din nou in carje", a declarat Marius Brăila.

În copilărie, era suficient să îi spună cineva "Marius, tu nu poţi". Si în câteva minute el era sus în copac. "Nu imi amintesc de ceva ce nu pot face. Am stat la etajul 4 in copilarie, fara lift, sunt 64 de scari, le stiu numarul, si fiecare treapta insemna de fiecare data un câştig. Dupa ce urcam 4 etaje, cu greu, ajungeam la proba usii. Trebuia sa am o cheie in mana dreapta iar eu avand acel tremur nu nimeream. nu puteam. Procesul dura foarte mult, iar de fiecare data, de partea cealalta a usii se auzeau lacrimile mamei, care stia ca sunt acolo, stia ca imi e greu, stia ca e complicat, dar totodata stia ca asta e procesul prin care trebuie sa trec ca sa reusesc", a declarat Marius Brăila.

Toată viaţa i-a fost un lung şir de scări, uşi, praguri greu de trecut şi dureri greu de suportat. Dar de fiecare dată a strâns din dinţi. "Am fost internat aici cu mama mea, in pavilionul din stanga mea si a fost o perioada in care am simtit durere, foarte multa durere, pentru ca operatiile pe care le-am facut aici au fost destul de complicate, dar mama a incercat sa imi dea si speranta. si cand pui durerea cu speranta da o combinatie interesanta. Şi mai stii ca pentru a ajunge la un succes trebuie sa treci printr-o durere", a declarat Marius Brăila. Iar când durerea a trecut, el şi-a văzut de viaţă mai departe. Luptând cu fiecare "nu se poate" care l-ar fi oprit din drum. "Mi-au spus, n-o sa conduci niciodata masini pentru ca boala ta nu e compatibila cu condusul. Şi m-a daramat acel raspuns pentru ca eu imi doream foarte mult sa fiu independent", a declarat Marius Brăila.

Dar a luat şi permisul, a terminat multe şcoli, a devenit programator, şi-a intalnit marea iubire.  La 30 şi ceva de ani Marius era un om implinit, cu o familie cu 2 copii. Venise momentul să dea binele lui mai departe. "N-am reusit niciodata singur, au fost in spate parintii mei, prietenii mei, dupa a fost sotia mea, copiii mei, intotdeauna oamenii din spate au fost cei care m-au ajutat sa reusesc. Şi acum e datoria mea sa fiu si eu in spatele altora ca mine sau ale celor care au nevoie si sa fiu antrenorul lor care spune, hai, poti", a declarat Marius Brăila.

Aşa că s-a întors la Grigore Alexandrescu, dar ca voluntar. Uneori, chiar alături de proprii copii. "E foarte usor sa te resemnezi si sa spui, ok, eu am o dizabilitate, asa m-am nascut sau am dobandit-o, asta e, asa a vrut Dumnezeu, o sa raman asa. E varianta mai simpla dar fara rezultat. Varianta propusa de mine si ce le spuneam eu parintilor clown fiind, uite, eu am fost aici, eu am fost ca tine, exista o cale. Orice e castig. Îmi aduc aminte ca am avut o discutie cu o mama care mi-a zis ca baietelul ei nu poate sa miste o mana, si dupa o ora si jumatate de stat cu el am reusit sa ii pun in mana un dispozitiv de facut baloane in care el sufla si facea baloane. Şi pentru mine a fost wow", a declarat Marius Brăila.

Băiatul pentru care nu există nu se poate a mai salvat de curând un pui de om

Când nu e la spital, e la cursurile de programare. O altă provocare pentru Marius. Să le fie antrenor oamenilor care ar vrea sa înveţe o nouă meserie. "Am vrut sa imi depasesc limitele, am zis - eu pot sa fiu in fata unor oameni sa invat, hai sa aflam. Şi am aflat. Şi fac asta de ceva vreme. Şi trecand prin experienta asta a cursurilor am vazut cum poti schimba traiectorii in viata", a declarat Marius Brăila. Aşa a mai apărut un vis - să îi înveţe gratuit programare pe copiii cu dizabilitati sau pe cei aflati in plasament. De fapt, un fel de şcoală pentru schimbat vieţi. "Caut parteneri in fapte bune care sa vina alaturi de mine sa cladim lucrul asta sa sustinem cumva financiar logistic toata povestea asta si sunt absolut convins ca o sa se intample, nu exista alta varianta", a declarat Marius Brăila.

Băiatul pentru care nu există nu se poate a mai salvat de curând un pui de om. Un baieţel abandonat ii spune de câteva luni, tată. Iar Marius are ocazia acum să dea mai departe ce a primit de la parinti. "El are o dizabilitate, si cumva mi-am gasit rolul si in viata lui. I-am spus , tati, tu esti un super erou. Esti diferit pentru ca esti un super erou. Şi s-a uitat la mine, i-am explicat ca si eu am o dizabilitate, si ca sa ai o dizabilitate nu inseamna neaparat ceva rau, poate sa fie si ceva bine, si i-am spus povestea cu super eroul. Şi ma gandeam cat de simplu poti sa transformi o problema intr-o oportunitate. Şi cred ca asta e esenta si cumva unul din rolurile mele in viata lui o sa fie sa il ajut sa nu vada niciodata dizabilitatea facand bariera. Cred ca doar asa poate castiga lupta", a declarat Marius Brăila.