Paşte 2018. Vopsirea ouălor de Paşte, obicei străvechi în tradiţia românească

Vopsirea ouălor de Paşte, spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei.

• România, lovită de sâmbătă de una din cele mai puternice furtuni. Trei judeţe, cele mai afectate de potop

Vopsirea ouălor de Paşte s-a transmis creştinilor si este, din fericire, inca practicat, mai ales, la popoarele Europei si Asiei.

Vopsirea ouălor de Paşte, spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.

Sarbatoarea Sfintelor Pasti este marcata in comunitatea romaneasca, de o primenire a caselor si gospodariilor, de slujbe speciale savarsite in cadrul Bisericilor Ortodoxe, dar si de o gama larga de preparate traditionale romanesti. De pe masa fiecarui roman nu trebuie sa lipseasca ouale rosii, cozonacul si friptura de mielul.

Multe dintre obiceiurile pascale sunt legate de ou, îndeosebi vopsirea ouălor de Paşte

Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi.

Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos.

Ouale de Pasti, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si "miercurea Paresimilor".

Exista obiceiul ca de la in aceasta zi nu se stricau pana la Pasti. Acum se alegeau ouale pentru masa de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite.

Chiar daca ele erau alese in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Sfintelor Pasti, insa, niciodata in Vinerea Mare.

Incondeierea sau "impistritul” oualor reprezinta un obicei stravechi in traditia romaneasca.

Ouale incondeiate sunt o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, reprezentand un element de cultura spirituala specific romaneasca.

In cultura populara, ziua in care se face vopsirea ouălor de paşte este joia din saptamana patimilor, cunoscuta si sub denumirea de Joia Mare. Se spune ca ouale inrosite in aceasta zi, nu se strica tot timpul anului.

De asemenea, oamenii cred ca ouale rosii duse la biserica si sfintite, daca sunt ingropate intr-o gospodarie, aceasta este ferita de grindina si piatra.

Exista o anumita procedura privind inrosirea oualor: mai intai, ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat si apoi se fierb in vopseaua pregatita.

Pe langa oua rosii, romanii contemporani, obisnuiesc sa mai vopseasca ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model".

In traditia populara de la noi, oul rosu de Pasti simbolizeaza sangele Domnului si ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind purtator de sanatate, frumusete, vigoare si spor.

Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce.

Ouale inchistrite sunt simbolul Mintuitorului, care a iesit din mormant si a inviat, precum puiul din gaoace.

Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula “Hristos a inviat”, la care se raspunde cu “Adevarat a inviat”.

In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la "Blajini" (fiinte imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezati, al caror loc de vietuire se afla la "capatul lumii", aproape de Apa Sambetei).

In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Sarbatoarea Sfintelor Pasti.

In partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun.

Singura deosebire consta in faptul ca in locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor).

Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.

In Maramures, zona Lapusului, dimineata, in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului.

Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori pascale fericite”.

La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa fie armonie tot restul anului.

In dimineata zilei de Pasti, copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care s-au pus un ou rosu si fire de iarba verde.

Fie ca romanii sa-si aminteasca cu bucurie si placere de aceste frumoase traditii romanesti, sa le transmita generatiilor viitoare, pentru ca unele dintre acestea au nu numai recunoastere interna, ci sunt apreciate in Europa si in lume, cum este, de pilda, incondeiatul si incristatul oualor.

Hristos a Inviat!