Video Cum îţi dai seama că un copil a intrat în anturajul greşit? Gafele comise de părinţi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Nu mai învață. Răspunde urât. Vine târziu acasă. Când copilul se schimbă, primul vinovat este aproape întotdeauna… anturajul. Dar sunt oare doar prietenii problema? Sau ceea ce lipsește, de fapt, din relația cu părinții? Nevoia de atenţie sau nevoia de a nu fi judecat atunci când greşeşte. Specialiştii spun că o prietenie interzisă nu face decât să închidă comunicarea dintre copil şi părinţi.
"Anturajul a început să conteze mult mai devreme decât pe vremea noastră. La cel mic, de exemplu, deja pe la 10 ani a dat semne că e mai important ce spune prietenul lui decât ce spun eu. Din fericire, îmi povestesc încă suficient de multe. 'Ce s-a întâmplat acolo? Tu cum ai văzut? Cum ai reacționat? Și doamna ce a spus?'. M-am străduit să-i explic copilului și să-i dau siguranța că e în regulă să aleagă, iar în momentul în care alege nepotrivit, vor exista și consecințe", a spune Dana Stancu. Acest gen de relaţie, cu o comunicare liberă, a ajutat-o pe Dana să rămână omul la care copiii ei vin şi în cea mai grea perioadă a vieţii lor, adolescenţa.
Problema este de ce anturaj şi de ce mediu ajunge să aparţină adolescentul
La 44 de ani, este mama a trei copii, de 11, 14 şi 16 ani. Şi un interlocutor real peantru ei, nu doar furnizor de reguli. Cum fac de altfel mulţi părinţi care aleg varianta uşoară: pun limite imposibile pentru un adolescent şi apoi dau vina pe anturaj care devine inamicul public numărul unu. Totul începe şi se termină însă cu stima de sine a copilului care se construieşte sau se pierde în familie. "Dacă un copil nu se simte auzit, văzut și acceptat în propria familie, își va găsi o altă 'familie'. Și, în mod firesc, va încerca să fie validat de acel grup, chiar dacă asta înseamnă să adopte comportamente inadecvate. Nevoia de apartenență. Aici intervine foarte mult și manipularea: 'Dacă nu faci asta, înseamnă că nu ești prietenul nostru'", a declarat Corina Gheorghe, psiholog. O nevoie normală de altfel. Problema este de ce anturaj şi de ce mediu ajunge să aparţină adolescentul. Laura încearcă să-şi cunoacă cât mai bine fiica şi să-i respecte alegerile. Are poate, faţă de alţi părinţi, şi de puţin mai mult noroc. Diana a crescut şi nu simte nevoia să fie validată de prea multă lume.
"Unii simt nevoia să socializeze, alții nu. Dar, în orice caz, am încercat să fiu aproape de ea când am văzut că trece prin anumite lucruri. Nu m-am grăbit să-i spun: 'Faci așa, nu faci așa'. Am încercat mai întâi să înțeleg ce se întâmplă și ce își dorește. 'Încearcă să filtrezi asta', i-am spus de mica", a declarat Laura Sontea. Adolescenţa e complicată. Iar cheia către un adult împăcat nu e la adolescent, ci la familie. "Cu cât o să-i interzicem mai mult și cu cât o să-l controlăm mai mult, nu-l învățăm decât să mintă și mai bine. Ca să avem un oarecare control asupra lui, va trebui să construim o relație de încredere reciprocă cu mult timp înainte. Limite concrete. Nu neapărat ferme, ci astfel încât copilul să înțeleagă consecințele tuturor faptelor sale. Discuții deschise, fără critică și fără judecată", a declarat Corina Gheorghe, psiholog. Inclusiv despre ţigări, alcool sau ce vede în online. Copilul înţelege astfel că există un adult care nu fuge de subiectele dificile.
Cum ne dăm însă seama că adolescentul a intrat într-un anturaj periculos? "În primul rând, își va schimba comportamentul. Limbajul va deveni irascibil și opozant. Vor începe minciunile și va începe să-și ascundă prietenii. Sunt foarte mulți copii care încep să lipsească de acasă fără să răspundă la telefon sau ajung să fure obiecte ori bani din casă", a declarat Corina Gheorghe, psiholog. De aceea, ce faci azi cu copilul de 8 ani decide cum va fi relația cu adolescentul de mâine. Intervalul critic 7-12 ani este cel mai subestimat de părinţi, spun psihologii. Când "acasă" înseamnă control, critici şi corecţii constante, copiii încetează să se mai deschidă.
În concluzie, nu orice prieten nepotrivit este responsabil pentru schimbarea unui copil, iar o interdicție poate împinge relația în secret. Astfel, în loc să aleagă prietenii în locul copilului, părinții îl pot învăța să recunoască singur influențele care îi fac bine și pe cele care îl pot pune în pericol.
