Video Cum îi protejăm pe copii de anturajele toxice. Pedagog: "Interdicția poate face mai mult rău"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Când un copil nu mai învață, răspunde urât sau vine târziu acasă, părinții dau adesea vina pe anturaj. Specialiștii avertizează însă că problema poate porni și din lipsa comunicării, a atenției sau a unui spațiu în care copilul să poată greși fără să fie judecat. Despre influența prietenilor, limitele impuse de părinți și responsabilitatea familiei ne spune mai multe Claudia Chiru, pedagog, invitată la Observator 16.
Teodora Tompea: Cum facem să nu ajungă într-un astfel de anturaj? Pentru că nu toți copiii intră în prietenii toxice.
Claudia Chiru, pedagog: Cumva trebuie să înțelegem că această căutare a unui anturaj și a apartenenței la un grup este ceva firesc. Face parte din dezvoltarea omului, iar una dintre cele mai importante căutări ale adolescenței este căutarea identității: să afli răspunsul la întrebările "Cine sunt?" și "Cine pot deveni?". Asta se întâmplă construindu-ți identitatea, iar acest proces începe în familie. Familia este primul model. Totul începe în primii ani de viață, între 2 și 6 ani, când este foarte important să dezvoltăm atașamentul.
Copilul dezvoltă o legătură cu părinții, iar prin această relație se simte în siguranță, văzut, are stabilitate emoțională, pentru că părinții îi oferă toate acestea. Se simte ascultat și înțeles și își construiește acea siguranță de a veni către ei atunci când are probleme și de a le povesti ce i se întâmplă. Dacă avem această plasă de siguranță, mai departe trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru ca, atunci când copilul începe să caute un anturaj, lucru firesc, pentru că acolo își descoperă identitatea, să aibă un punct de sprijin în familie.
Teodora Tompea: Mai apoi, spre perioada adolescenței, apare o nevoie tot mai mare de comunicare. Totuși, există și scenariul în care un adolescent ajunge într-o prietenie periculoasă. Cum îl extragi de acolo fără să mergi în extreme?
Claudia Chiru, pedagog: Trebuie să construim această încredere. Adolescentul trebuie să simtă că este ascultat, văzut și înțeles. Comunicarea este esențială. Trebuie să ne străduim ca ceea ce îi comunicăm și ceea ce ne dorim de la el să se vadă și în comportamentul nostru. Să înțeleagă că totul nu este doar de fațadă, că noi chiar credem ceea ce spunem. Astfel, el își formează valorile văzând cum acționăm noi în viața de zi cu zi. În timp, își construiește propriul set de valori și are un punct de reper.
Atunci când intră într-un grup, dacă valorile din acel grup nu se potrivesc cu cele pe care le-a învățat în familie, poate să le refuze. Trebuie să-i dăm încredere și să știe că poate spune "nu". Dacă noi ne opunem pur și simplu anturajului, greșim și, de multe ori, facem mai mult rău. În schimb, trebuie să-l învățăm să aleagă și să spună: "Asta nu este valoarea mea, nu se aliniază cu ceea ce cred eu, așa că nu particip." Este foarte important ca un copil să facă parte dintr-un anturaj în care el are libertatea de a alege și de a refuza, pentru că tocmai așa își descoperă identitatea. Anturajul nu este răul suprem, ci ceva absolut necesar pentru dezvoltarea lui.
