Exclusiv Interviu EXCLUSIV. Actorul Cristi Iacob, în pielea lui Charlie Chaplin: "Râzi și plângi în același timp"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Unele personaje nu îmbătrânesc niciodată. De mai bine de o sută de ani, Charlie Chaplin îi face pe oameni să râdă și să plângă în același timp. Îl recunoști dintr-o pălărie, un baston și câțiva pași, dar omul din spatele legendei a fost infinit mai complex decât imaginea care l-a făcut celebru. Tocmai această latură o aduce pe scenă spectacolul "Radiografia sufletului lui Charlie Chaplin". Cu doar o oră înainte de ridicarea cortinei, Nadina Câmpean, prezentator Observator, a pătruns în culise pentru un interviu în exclusivitate cu Cristi Iacob. A vrut să afle cum se construiește un rol în care nu este suficient să semeni cu personajul pe care-l joci. E mult mai important să-i înțelegi sufletul.
Pentru un actor, există roluri dificile și roluri care te obligă să te îmbraci într-un mit. Vagabondul lui Charlie Chaplin este unul dintre aceste roluri.
Cristi Iacob, actor: După bețișoare și cerculețe și am învățat să scriu, am fost întrebat ce vreau să mă fac. Primele mele propoziții au fost: vreau să mă fac actor ca Chaplin sau bufon la circ.
Reporter: Te-a urmărit chestia asta sau a venit pe parcurs?
Cristi Iacob, actor: Îmi era prea frică!
Ani la rând, visul lui Cristi a fost prea mare pentru a-l putea atinge. Chaplin era mai degrabă un reper decât un rol posibil.
"E primul om care aduce emoția în comedie, ceea ce e complicat, adică râzi și plângi în același timp. E foarte frumos și foarte tentant în același timp", adaugă Cristi Iacob, actor.
Azi, Cristi Iacob îl aduce pe scenă pe Chaplin într-un fel în care forțează legenda să lase loc omului. Un destin marcat încă din copilărie de încercări grele. O scenă improvizată la doar cinci ani și un accident aveau să schimbe istoria cinematografiei
"A debutat la cinci ani, când și-a pierdut maică-sa vocea. A intrat pe scenă și a zis un cuplet de care nu își mai amintea nimeni. A fost luat de o trupă, era dansator inițial, până când și-a rupt picioarele și nu a mai putut continua", mai precizează Cristi Iacob.
Cristi Iacob nu îl imită pe Chaplin. Îl caută. Dincolo de baston, pălărie și zâmbetul celebru, încearcă să descopere omul care, până la sfârșitul vieții, a purtat cu el amintirea unei copilării greu încercate.
"Dacă vrei să îl vezi pe Chaplin în original, vezi filmele, pentru că nu o să pot să fac niciodată ce face el. E ridicol, inutil și indecent. Poate doar să crească apetitul pentru filmele lui, care sunt geniale", menționează actorul.
Spectacolul schimbă perspectiva asupra lui Charlie Chaplin. Nu urmărește doar artistul adorat de milioane de oameni, ci omul care își revede trecutul cu bucurii, regrete și împăcări.
"E ca un soi de testament. Când îți vezi viața înainte de a pleca, cu bune și cu rele, ca un film rapid. Este ultimul lui film și sunt acolo lucrurile care i-au fost lui dragi", spune Cristi Iacob.
Influența lui Chaplin a depășit cu mult granițele cinematografiei. Pe scenă, actorul trece prin zece personaje care i-au marcat viața marelui artist și recompune, piesă cu piesă, universul vagabondului. Iar cel mai greu și dureros rol.
"Căpitanul Hindrum, cel care îl bătea când era în azilul de copii orfani, și am făcut-o sub o formă de poem rock. Pornind de la temele lui, fosta enciclopedie pentru nostalgici, e a lui Chaplin", mărturiseşte actorul.
La final, dincolo de aplauze, de personaje și de legenda încă vie după mai bine de un secol, rămâne omul Charlie Chaplin. Iar poate cea mai sinceră mărturisire a lui nu se află într-un film, ci în ultima scrisoare adresată fiicei sale.
"Eu nu am fost un înger, în toată viața mea am încercat să fiu om. Încearcă și tu! Cu drag, tata. E simplu, fără artificii, nimic artificial. E suflet către suflet", reproduce Cristi Iacob.
"Radiografia sufletului" nu este o poveste despre faimă, ci despre vulnerabilitate. Este un must-see pentru cei care vor să-l cunoască pe om, dezbrăcat de personaj.
