Video Afacerea deschisă de Răzvan într-un sat uitat de lume din Mureş. Cum au ajuns produsele din Idicel şi pe masa regelui Charles: "Sunt comenzi multe în străinătate"

Când vezi totul de sus ai senzaţia că aici se termină lumea. Că dincolo de dealurile astea nu mai e nimic. Şi nimeni nu poate ajunge aici decât din întâmplare sau din greşeală. Iar cine ajunge, n-are niciun motiv să rămână. Doar Răzvan a rămas: "Eu chiar sunt fericit aici, nu simt că îmi lipseşte ceva".  

Afacerea lui Răzvan de la Idicel

Îl cheamă Răzvan Rusu, dar toată lumea îl ştie ca Răzvan de la Idicel. Pentru că aşa se cheamă satul acesta înghesuit printre dealuri, undeva în Mureş, unde el a decis să rămână. Şi aşa scrie şi pe miile de borcane cu zacuscă sau cu dulceaţă care pleacă de aici, din fabrica lui, în toată lumea. 

Vezi și

"Eu nu văd asta ca o meserie ceea ce fac, pur şi simplu e stilul meu de viaţă. A crea într-un mediu precum acesta e ceva unic. Adică nimeni în Europa nu mai face zacusca pe foc de lemne. Eu am privilegiul să fac asta şi să am oamenii lângă care să fac acest lucru", povesteşte Răzvan Rusu, antreprenor.

Cum a început totul, acum 12 ani

Totul a început acum 12 ani. Răzvan era student la Facultatea de Studii Economice din Cluj când a ajuns prima dată la Idicel de Pădure. Părea că e un flăcău din alt sat care îşi caută pe aici norocul. El căuta, de fapt, o idee de afaceri. 

"Într-o zi de mai în 2012 Răzvan a venit de pe dealul ăla, de sus, de pe deal", spune Veronica Gavrilaş. "Eram într-o practică aici, am venit pentru două săptămâni la Idicel Pădure, şi am rămas 2 săptămâni jumate. Şi am lucrat aici efectiv la o familie în Idicel, la familia Popovici, am lucrat la vaci. Şi după aceea veneam şi făceam un mic chestionar cu oamenii, să vedem ce am putea face, ce vor să facă, disponibilitatea pe care o au", continuă Răzvan Rusu, antreprenor.

"Am zis, ar fi cel mai bine şi cel mai bine să se facă ceva din fructe. Sunt în satul ăsta atâtea fructe şi uite, nu se folosesc. Când au fost coapte cireşele s-a întors iarăşi, o venit cu o plasă cu haine ca să îl primesc la mine în gazdă. Mă primiţi aici, îmi daţi o cameră? Îţi dau, copile, cum să nu. No, gata, dacă mă primiţi, de maine şi începem să facem dulceaţă", adaugă Veronica Gavrilaş.

În curte la tanti Veronica, în ceaunul luat de împrumut de la un vecin, a făcut primele borcane cu dulceaţă de cireşe. Pe care le-a vândut imediat la prieteni şi cunoscuţi. După un an, pe o bucată de teren primită tot de la tanti Veronica, Răzvan a ridicat o casă.  

Acum are 17 angajaţi

A adunat aici, în jurul lui şi al ceaunelor, o armată de gospodine din sat care aveau, pentru prima dată în viaţă, cum se spune la oraş, un job. După 12 ani, îi găsim tot aici. 17 angajaţi, 7 ceaune şi un birou special de distribuţie în ţară şi în străinătate. Omul de bază e tot tanti Veronica. 

"În 2013 a pus prima piatră aici şi în 2014 era gata totul, s-a făcut sfeştanie, adică rugăciunea, şi ne-am apucat, atunci, la început făceam dulceaţă. După vreo 2,3 ani s-a hotărât să facă şi zacuscă. Am făcut afară prima dată, în ceaune afară, le dontuleam în nişte tăvi, totul s-a început cumva primitiv", spune Veronica Gavrilaş. 

"Aici suntem în camera ceaunelor, aici e unde se întâmplă magia. Facem astăzi zacuscă cu ghebe. Aici avem ceapă călită cu foi de dafin si doamna ne pune acum ghebele. E cea mai vândută zacuscă la noi", adaugă Răzvan Rusu, antreprenor.

Totul se face manual. Numai cu ingrediente locale. Şi cu foc de lemne. "Aici e managementul focului, cel mai important. Bine, toate sunt importante, dar focul, dacă nu îl stăpâneşti bine, ai ars zacusca", arată Răzvan Rusu, antreprenor.

În jur de 2.000 de borcane pleacă în fiecare zi din micuţa fabrică de la Idicel peste tot în lume. Mai ales în casele românilor care îşi mai domolesc aşa dorul de acasă şi de cămara bunicii. "Sunt dintre comenzi destul de multe în străinătate şi e o bucurie că mai găsim o altă Românie", spune Răzvan Rusu, antreprenor.

A pus Idicel pe harta lumii

Răzvan a reuşit, astfel, să pună Idicel pe harta României. După care a unit România cu lumea toată. "Dacă facem la Idicel, la ceaun, zacusca şi dulceaţa, aici facem ciocolata. Cumva am vrut să legăm partea tradiţională cu ceva exotic. Ciocolata oricum vine de la tropice. Şi noi suntem la Idicel. Şi atunci am zis, mă, hai să găsim o variantă să unim cele două lumi", adaugă Răzvan Rusu, antreprenor.

Aşa că a luat ciocolata cu lapte şi a combinat-o cu cele mai neobişnuite ingrediente - boia de ardei, sare de mare, ienupăr din gin sau ţuică de prune. "Palincă, har Domnului, se face la Idicel, prune uscate avem, am combinat prunele uscate pe care le ţinem în palincă 48 de ore, le punem pe ciocolată", arată el. 

I se spune ciocolată mândră de la Idicel. Mândria a atins însă cote maxime atunci când însuşi regele Charles al Marii Britanii a gustat un desert cu aroma locală, inventat şi fabricat de către Răzvan. "Am avut şansa să fac nişte bomboane cu rubarbă pentru una dintre vizitele lui în Transilvania", spune Răzvan Rusu, antreprenor.

"Am demonstrat că se poate"

Borcanele cu bunătăţi sau cutiile cu dulciuri de la Idicel se vând şi în magazine mici, şi în supermarketuri, şi în online. În curând Răzvan va deschide prăvălie proprie în Târgu Mureş. Iar de anul viitor îl vom găsi şi la Paris, într-un magazin sezonier, în cartierul Les Marais.

"Ce am demonstrat noi aici la Idicel este că se poate. Suntem într-un sat în care atunci când am ajuns aici nu aveam semnal la telefon şi cu toate astea am reuşit, am venit cu familia aici, trăim, creştem, suntem fericiţi aici", adaugă Răzvan Rusu, antreprenor.

Din casa lui cochetă care miroase a lemn de brad şi a sobă încinsă, Răzvan vede cum afacerea lui o să crească încet şi sigur. Vede o comunitate care se schimbă cu fiecare borcan de zacuscă ori de dulceaţă care pleacă de aici. Iar pentru asta oamenii din Idicel îi sunt recunoscători lui Răzvan. "E foarte bine în România şi eu cred că sunt destui băieţi ca Răzvan şi ar fi bine ca fiecare să facă într-un sătuc din ăsta cum e al nostru, să facă fiecare ceva. Că se poate", crede Veronica Gavrilaş. 

Dacă s-a putut la Idicel, sigur se poate oriunde în România. Chiar dacă mulţi se tem că vor eşua, că se vor lovi de piedici, de birocraţie, de controale preventive ori de amenzi pentru nimic, din partea statului. "Pentru mine susţinere înseamnă să nu mă încurce, să nu îmi pună piedici în dezvoltare. Eu nu aştept de la stat niciun ajutor, cred că statul are alte priorităţi şi atunci neavând aşteptări din partea lui iau lucrurile aşa cum sunt", explică Răzvan Rusu, antreprenor.

Ia lucrurile aşa cum sunt şi le transformă în mândrie naţională. Cu aromă de zacuscă, dulceaţă de cireşe sau ciocolată cu pălincă din Ardeal. Întrebat dacă s-a gândit să plece din România, Răzvan Rusu răspunde: "Niciodată. E prea frumos aici. Sentimentul de libertate pe care îl am aici nu îl am cred în nicio altă ţară".

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰