Video Ce tradiții de Paște mai respectăm și de ce. Explicațiile teologului Damian Anfile

Olivia Păunescu: Hai să vorbim puțin despre aceste tradiții. Care sunt, cele care au fost şi cele care poate s-au pierdut pe parcurs.

Damian Anfile: Au dispărut unele, e drept. Dar au dispărut tocmai pentru că tradițiile s-au născut multe dintr-o necesitate. Sunt puține care sunt ținute ca regulă în teologie. Majoritatea apar în context. De exemplu, partea asta cu înroșit ouălelor, o explicație practică este, în perioada asta se puneau și se pun ouăle la clocit. Și atunci, ouăle care cad la cloșcă rămân acolo, se scoată pui, cele care n-au bănuț, cum se spune popular, erau înroșite și erau duse la biserică pentru a fi sfințite. Deci asta ar fi o explicați practică de ce am folosit așa. Obiceiurile dinainte, de a nu se mai lucra. Deja din Joia Mare, pe lângă opreliștea pusă de biserică, aveai o entitate, să-i spunem așa, în tradiția populară, se numea Joi Mărița. Era o ființă demonică și ea pedepsea, în general, pe femeile care nu terminaseră treaba prin casă și care mai făceau altceva, în afară de pregătirile pentru masa de Paște. Lucrurile astea sunt izvorâte din niște necesități ale trecutului. 

Olivia Păunescu: Ele cumva s-au pierdut pentru că și noi am schimbat stilul de a munci. Nu mai putem să ne luăm liber așa cum vrem noi, oricând vrem. Atunci era vorba de muncile câmpului, nu?

Damian Anfile: Tocmai. Și nu cred că te bate Dumnezeu dacă tu trebuie să-ți onorezi programul de lucru impus prin contract în momentul de față. Ideea, în schimb, pe care o sublinează de a lăsa lucrurile astea și de a te concentra un pic pe semnificația sărbătorii și de a sta cu ai tăi, este o necesitate permanentă, este socială. Că avem nevoie să stăm și cu ai noștri, și este și psihologică, pentru că ai nevoie sa stai și tu cu tine, să-ți dai puțin timp și pentru tine.

Olivia Păunescu: Nimic nu e întâmplător. Vreau să știu când a apărut Paștele, când s-a stabilit data Paștelui și cine a stabilit-o?

Damian Anfile: Ca apariție, înainte de a se fixa data, Paștea este cea mai veche sărbătoare creștină. Din câte putem să bănuim, pentru că ne lipsesc sursele pentru perioada inițială, el se prăznuiește în Biserica Creștină de la înființare. Pentru că este celebrarea, de fapt, a minunii principale și a fundamentului credinței, respectiv învierea Mântuitorului. O spune Pavel la 15 Corinteni, dacă Iisus n-a înviat, e zadarnică toată credința noastră. Așadar, pleacă exact din anul 33 după Hristos, când presupunem că a avut loc răstignirea și învierea Mântuitorului.

Olivia Păunescu: Au existat conflicte de-a lungul timpului legat de această dată? Cine a stabilit data?

Damian Anfile: S-a stabilit în mai multe contexte, tocmai în funcție de dispute. În perioada inițială existau, de exemplu, un grup de credincioși care se numeau coartodecimani, care țineau Paștele la data Paștelui Ebraic. Paștele Ebraic are dată fixă. În calendarul ebraic este 14 nisan, nu vorbim de mașină, vorbim de luna respectivă. Și că atunci erau unii creștini care țineau paștele la data aia, indiferent în ce zi pica, evident, fiind data fixă. Alții se numeau protopașiți, țineu Paștele în săptămâna Azimelor, care precedă Paştele ebraic. Au existat mai multe dispute de felul acesta, până când s-a stabilit pe baza Evangheliilor. Iisus a înviat, în Evanghelie se spune, în ziua aceea dintâi a săptămânii. Nouă astăzi ne sună straniu, pentru că Duminica e ultima zi a săptămînii, dar să ținem cont că săptămână ebraică se termina sâmbăta, de sabat. Așadar, trebuie pus Duminica și după aceea s-a fixat un simbolism care se reflecte în natură. Nașterea lui Iisus este la câteva zile după solstițiu de iarnă, când ziua abia perceptibil, dar începe să crească. Da. Învierea lui Iisus este după echinoxiu de primăvară, când ziua deja a înfrânt noaptea, când este mai multă lumină decât întuneric. Lucrul ăsta e evident, o logică a bisericii, ca și natura să reflecte ceea ce vrea să transmită mesajul teologic. Și în felul ăsta la Nicea se stabilește în 325 calculul rămas valabil până azi al datei Paștelor, respectiv: prima duminică de după prima lună plină, de dupănichinoxiu de primăvară. Știu că sună un pic complicat, dar nu e. Ai ichinocciu data fixă, 21 martie, aștepți luna plină și vezi apoi prima duminica. Ai o variație de 35 de zile. 

Olivia Păunescu: Exact, foarte mare.

Damian Anfile: Între 4 și 8 mai acum, pentru că până astăzi este observabil, nu toate bisericile creștine îl prăznuiesc deodată.

Olivia Păunescu: Exact, și de unde apare această diferență, spre exemplu, între ortodocşi și catolici?

Damian Anfile: Noi, după cum vedem, avem Crăciunul și sărbătoarele cu dată fixă, o dată cu Biserica Romano-Catolică, nu numai noi, toate bisericile ortodoxe pe calendarul nou, față de cei de rit vechi. În timp ce în privința Pașterului și a sărbătorilor cu date schimbătoare, suntem deodată cu restul ortodoxiei. Asta rămâne din anul 1923, când majoritatea bisericilor ortodoxe au primit și ele calendarul îndreptat, calendarul gregorian, pe care îl folosa deja apusul, însă câteva biserici ortodoxe, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica ortodoxă Sârbă, Patriarhia Ierusalimului sau Muntele Atos, de exemplu, s-au opus trecerii la calendarul nou. Și atunci s-a hotărât, pentru a păstra unitatea de cult a ortodoxiei, ca și bisericile care au luat calendarul nou să prăznoiască totuși Paștele, făcând calculul pe vechi. Așadar, echinoxiu de primăvară nu se socotește după calendarul de astăzi, se socoteşte dupăn calendarul vechi, așadar cu o diferenţă de 13 zile. Şi de aceea, noi prăznuim în continuare Paştele pe vechi, deşi ţinem calendarul îndreptat.

Olivia Păunescu: Da. Cine confirma această sărbătoare? Uite, e o întrebare pe care am discutat-o puţin mai devreme.

Damian Anfile: Da, este în Evanghelie confirmarea Paștelui, tocmai pentru că aici vorbim de mărturie și primii martori ai învierii lui Iisus sunt femeile mironosițe. Maria Magdalena, fica lui Ioan, cred, dacă mi-aduc bine aminte în Evanghielie. Sunt trei femei care văd lucrul acesta și ele merg și le spun apostolilor. Ei bine, e un fapt interesant în Evanghelie că este dat așa, pentru că în perioada respectivă mărturia unei femei era considerată cea mai puțin importantă. Dacă aveai un proces, dacă cineva trebuia să susțină anumite fapte, cea mai putină bază se punea pe mărturia unei femei. De ce este important lucrul ăsta? Pentru că arată dorința evangheliștilor de a relata faptele așa cum s-au petrecut ele. Dacă ar fi vrut să fie mai convingători, n-ar fi afirmat în scris că primele care au fost martori ale învierii au fost niște femei.

Olivia Păunescu: Foarte bun argumentul tău. Sunt foarte curioasă așa, aici e o prespunere pe care o putem face și noi. Crezi că se vor mai schimba tradițiile de acum înainte? Crezi că lucrurile se vor mai pierde din aceste tradiții frumoase?

Damian Anfile: Cu siguranță or să se schimbe, pentru că se schimbă contextul. Tradițiile frumoase pe care ni le-amintim noi din copilărie s-au născut în lumea satului, într-o lume care se conducea după niște reguli care acum dispar din păcate din structura societății. Nu înseamnă însă că nu putem să facem un efort ca societate să păstrăm ceea ce a fost frumos. Nu trebuie să ții orice lucru doar pentru că s-a făcut în trecut. Unele, cum spuneam, sunt izvorite din necesitate. Dar anumite simboluri ale trecutului au și darul ăsta să unifice comunitățile și atunci aia e logica. Totul trebuie să aibă o logică în spate. Nici învierea lui Iisus nu este o manifestare doar așa a puterii lui Dumnezeu. E făcută, în context teologic, cu dorința de a apropia umanitatea de El. Asta trebuie să ținem minte, să ne aducem unul pe altul aproape.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰