Video Cum poate scăpa România de crizele energetice. Visul unui inginer care s-a întors acasă să proiecteze viitorul

Cătălin avea 4 ani când a urcat prima oară pe un baraj. În anii care au urmat, tot pe șantiere și-a petrecut vacanțele. Era singura soluție pentru a putea petrece timp cu tatăl său, un specialist căutat pe mai multe continente.

"Cumva mi-a imprimat această iubire pentru mine în domeniul barajelor. Și în domeniul construcțiilor hidrotehnice.

O perioadă, în anii '90, a fost detașat în Irak și iarăși vacanțele mi le petreceam acolo, plus câteva săptămâni pe care le mai comprimam", îşi aminteşte Cătălin Popescu, președintele Comitetului Național Român al Marilor Baraje.

Barajul Saveh din Iran, înalt de 128 de metri, a fost gândit și proiectat în întregime de români. Minunăția arhitectonică asigură apă pentru milioane de oameni. Iar Cătălin a văzut planșele, a fost martor la împletirea fierului și la turnarea betonului. Nu știa, pe-atunci, că și-a ales deja drumul în viață.

"România a construit, prin corpul său de ingineri, niște baraje impresionante. Era o forfotă extraordinară, pentru că erau chinezi, pentru că erau localnici, pentru că erau și din alte țări europene. Ei importau, încercau să învețe, deși corpul de ingineri iranian e unul din cele mai bune din lume. Mi se părea că pun atât de multă pasiune în ceea ce fac, încât trebuie să fie interesant", ne-a povestit Cătălin Popescu.

Proaspăt absolvent de Politehnică, a urmat studii postdoctorale la una dintre cele mai prestigioase universități olandeze înainte să pună în aplicare ce a învățat, alături de specialiști din toată lumea, proiectând baraje în Vietnam, Iran sau Irak.

"Inclusiv la facultate mi-au propus să rămân, la facultatea primului ministru de acolo", a mărturisit Cătălin Popescu.

În urmă cu mai bine de 10 ani, însă, a ales să pună umărul la construcția celei mai mari baterii naturale a României, cum a fost supranumită hidrocentrala de la Tarnița-Lăpuștești.

"Nu regret, dar atunci am înțeles cât de greu se mișcă lucrurile și că visul meu nu era poate unul realist la momentul respectiv", spune Cătălin Popescu.

Un deceniu și 6 studii de fezabilitate mai târziu, proiectul de la Tarnița pare că prinde în sfârșit contur.

"Cel mai mare vis al meu este să văd Tarnița-Lăpuștești funcțională în timpul vieții. Îmi doresc foarte mult și cred că ușor-ușor devine realizabil. Asta ne lipsește foarte mult, încredere în zona tehnică. Atâta timp cât ai datele necesare și poți să vii cu un proiect ingineresc coerent, ăla trebuie să fie biblic. Vorbim de construcții hidrotehnice care sunt cele mai mari construcții din lume. Nu sunt nici măcar comparabile cu autostrăzile. Și care sunt durabile... Și care au o inerție uriașă", a explicat Cătălin Popescu.

Până când își va vedea visul împlinit, e mândru că după planurile lui s-a ridicat Barajul Leșu, inaugurat săptămâna trecută.

"E unul dintre proiectele mele de suflet și cu care ne putem mândri în toată lumea. Am reușit aproape cu 4 lei pe metru cub. Adică un metru cub de apă acumulat a costat 4 lei", a mai spus președintele Comitetului Național Român al Marilor Baraje.

Cătălin Popescu e profesor la Universitatea Politehnica și președinte al Comitetului Național al Marilor Baraje. Încearcă să ne învețe cum să profităm, turistic, economic și energetic, de apa care ne înconjoară și cum să ne ferim de efectele catastrofale pe care le poate avea nepăsarea în lupta cu natura.

"În general, cu apa nu ne luptăm. Cu apa încercăm să lucrăm împreună", spune inginerul. 

Inclusiv Barajul Ciurel, cel construit pentru a apăra Capitala de inundații, ar putea fi exploatat.

"În primul rând, la ora asta am putea vedea multe caiace, multe kite-uri, multe windsurf-uri, am vedea oameni care vin să vâslească. E o cultură generală în jurul apei, oamenii vor să fie aproape de apă, unde ieși din cotidian. Ai câteva sute de hectare care pot genera de la energie electrică, și aici mă refer la panouri fotovoltaice, până la zone de agrement", susţine Cătălin Popescu.

Cele mai multe dintre barajele din țara noastră au peste jumătate de secol. Adică ar trebui să intre în ample procese de reabilitare. Iar dacă vrem ca măcar copiii noștri să fie la adăpost din punct de vedere al energiei, ar trebui să ne apucăm grabnic de construit unele noi, nu să uităm criza imediat ce ea e gata.

"Avem memoria asta groaznică, tipic românească... care, clipind, dispare. Lucrurile care erau într-adevăr importante, am uitat de ele", a concluzionat președintele Comitetului Național Român al Marilor Baraje.