Interviu Podcast Observator360. Prezentul pe care îl trăim. G. Diaconu: "Piaţa de senzaţii e într-o perpetuă explozie"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Propaganda şi manipularea înfloresc în epoca reţelelor sociale, iar fiecare om îşi trăieşte "micropsihoza", odată ce a fost microtargetat de algoritmii reţelelor. Pe scurt, ne sunt scoase în faţă numai lucrurile care ne plac foarte mult sau, dimpotrivă, de care ne e teamă. Totul pentru a stârni reacţii, pentru a rămâne captivi. Sunt concluzii pe care le tragem din discursul psihiatrului Gabriel Diaconu. Invitat la podcastul Observator360, realizat de Teodora Tompea, acesta a spus că trăim într-o epocă de război cognitiv. Cu efecte pentru însăşi fibra societăţii aşa cum o cunoşteam. Podcastul complet, în galerie. Transcriptul discuţiei, mai jos, în articol.
Teodora Tompea:
Bine v-am găsit la un nou episod Observator360 sunt Teodora Tompea și vorbim despre mai multe teme pe care le-am abordat de-a lungul ultimelor săptămâni la Observator 16, pornind de la tensiunile... și foarte multă lume ne-a spus că resimte o tensiune foarte mare în societate... bun, desigur, am discutat despre criza economică, această criză energetică pe care am avut-o săptămâna asta, însă lucruri care se întâmplă și pe care oamenii simt că nu le pot controla și astăzi am relatat despre o dronă și un fragment dintr-o dronă din fericire de această dată nu a fost cu incidente este și frica pe care o resimțim în urma războiului din Ucraina, am avut accidente care au rămas fără prea multe răspunsuri, ambulanța neagră care "fură copii", desigur sunt multe lucruri pe care aș vrea să le dezbatem și să înțelegem poate mai bine ce se întâmplă în prezent și cum ar fi de fapt normal să le privim în societatea noastră cu invitatul meu Gabriel Diaconu. Este medic psihiatru. Gabi, mulțumesc tare mult că ești cu noi!
Gabriel Diaconu:
Săru'mâna, mulțumesc de invitație!
Când dorinţa de a merge la plajă bate instinctul de autoconservare
Teodora Tompea:
Subiectul de astăzi, care nu este neapărat doar o știre de astăzi, dronele pe care le tot vedem că sunt o ameninţare. Partea de Dobrogea, Tulcea este într-o continuă presiune, oamenii de acolo spun că s-au obișnuit pe de o parte cu RO-ALERT-ul. Ieri însă mi-a atras atenția într-una dintre știri faptul că oamenii care se aflau pe litoral în momentul în care a fost descoperit acel fragment de dronă au spus că nu nu neapărat că nu ne interesează pericolul ci își doresc să își continue vacanța și că s-au săturat de toate aceste lucruri pe care le văd și din partea autorităților zona fiind împrejmuită și oamenii fiind duși într-o zonă de izolare unde se instalează de fapt psihoza,, unde este - nu știu - este o psihoză, este o problemă de comunicare, este o problemă de înțelegere, cum e? Pentru că oamenii folosesc aceste cuvinte și mi-e teamă că folosirea acestor cuvinte nu se întâmplă într-un mod corect, astfel încât să reușim să gestionăm și o potențială criză mai bine.
Gabriel Diaconu:
Bine, mi-ar fi ușor să spun că oamenii de la mare de care vorbeai spre exemplu sunt aceiași oameni care nu respectă indicatoarele salvamarilor sau nu respectă steagurile roșii de pe plajă. Adică psihologia omului când este în sezonul estival este oricum modificată, este modificată de faptul că sunt veniți la recreație, este modificată de faptul că sunt veniți să fie un pic copii pentru o perioadă de timp, este modificată de faptul că multă lume consumă alcool pe plajă și atunci deja temperatură soare căldură alcool reprezintă o rețetă nefastă, dar acum dacă e să ne uităm strict la felul în care oamenii reacționează la toată această poveste cu drone din ultima vreme trebuie spus că pe de o parte autoritățile au comunicat și comunică alarmist, nu au dat informații oamenilor practice despre cum să se prepoziționeze în momentul în care văd un astfel de obiect, nu le-au spus ce au practic de făcut sau dacă în tot ceea ce înseamnă momentul la care primesc un mesaj ar trebui să urmeze anumiți pași. România se joacă cu chibriturile în depozitul cu armament - trebuie s-o spunem pe șleau - și ne jucăm până la urmă cu destinul unor potențiale victime, pentru că folosim când un limbaj prea tare, când un limbaj prea moale, când dăm ordine pe care oricum nimeni nu pare că le respectă, când suntem indulgenți și ne facem o cruce mare și spunem că suntem o țară binecuvântată și pe noi ne apără Dumnezeu. Drept urmare, trebuie să ne uităm un pic mai atent la întreg fenomenul, pentru că sunt obiecte care intră în spațiul nostru aerian și care nu sunt civile, sunt militare.
Pagubele pot să fie materiale sau pot să fie omenești în ceea ce privește oamenii de pe graniță. Da, într-adevăr, ei nu de ieri, de astăzi, de aproape 4 ani trăiesc într-o realitate modificată. Noi de la București nu cunoaștem realitatea lor. Asta aduce în timp o formă de apatie, o formă de inerție, o formă de indiferență. Eu am fost acolo pe graniță în 2022 și am ținut legătura cu oamenii de acolo, lucrând pe tot ce a însemnat operațiunea de salvare a refugiaților. Într-o primă fază, oamenii au avut acest search capacity, o capacitate de reacție fantastică în zona Tulcea-Galați, în zona Constanța a fost un mare hub de asistență pentru refugiați. Ce s-a întâmplat în timp a fost uzura: uzură, probleme care au venit peste oameni, probleme suplimentare și griji care au venit că nu sunt neapărat cele mai bogate județe din România și un gen de resentiment, un resentiment vizavi de ajutorul dat care cumva nu a fost reciprocat, iar în zilele noastre, mai ales după prima dronă căzută la Galați, oamenii sunt într-o expectativă în care în anumite momente pare că sunt apatici, dar de fapt doar ei știu ce e în sufletul lor. După care devin hiperreactivi, dar nu sunt neapărat practici, drept urmare vor fi momente în care se panichează, deși n-ar trebui, și vor fi momente în care sunt apatici, deși ar trebui să facă ceva autoritatea centrală când comunică. Şi e tradițional, din păcate, în România o face greoi și o face rigid și o face în limbaj tehnic și nu comunică pe lanțul de comandă până la nivelul autorității locale. Aduceți-vă aminte când a fost drona de la Galați. Primarul din Galați a avut o prezență fluvială și o prezență mai mult sau mai puțin plină de sentiment. Nu tot timpul sentimentele fac diferența, procedurile sunt iarăși foarte importante pe partea de protecție civilă.
Războiul cognitiv, parte a războiului hibrid
Teodora Tompea:
Dar de unde aceste reacții?
Gabriel Diaconu: E un motiv foarte simplu, România este câmp tactic pentru războiul cognitiv rusesc. E un lucru pe care îl știm, războiul cognitiv schimbă și smintește mințile oamenilor, inclusiv partea aceasta când o spui cu subiect și predicat a început să fie exploatată și este tratată tocmai de partea respectivă ca o formă de nevroză rusofobă sau e văzută ca o formă de reacție de teoria conspirației la centru, cum că dacă spunem lucrurilor pe nume, că există dezinformare, că există minciună ridicată la rang de adevăr, că există în fiecare zi pe rețelele noastre de socializare mijloace toxice prin care oamenii sunt mai mult sau mai puțin îndoctrinați, oamenii o să spună nu asta e teoria conspirației. Şi apoi sunt idioții utili, să nu uităm de ei sunt idioții utili, unii dintre ei foarte la centru, unii dintre ei foarte sus, și care propun o suspendare a drepturilor și a libertăților - culmea! - ca să ne apere de război cognitiv ca și cum asta ar fi soluția.
Cuie pe autostradă. Cu ce scop?
Teodora Tompea: Despre război cognitiv s-a discutat și, apropo, de tot ceea ce circulă și pe rețelele sociale acele capcane care din nou au apărut pe autostradă este o problemă care nu este doar la noi în România, Uniunea Europeană se confruntă cu ea, autoritățile nu au dat de urma celor care fac asta... Acuma nu știm dacă e vorba de vreo mână criminală sau nu, însă au fost capcane inclusiv pe șinele de tren adică lucrurile astea sunt la un pas să se producă o tragedie. Putem merge în aceeași logică sau vorbim de lucruri diferite așa?
Gabriel Diaconu:
Dacă rămânem în zona războiului cognitiv, tot timpul va exista un "ruse", va exista o șmecherie, o scamatorie și ne putem agăța de asta la orice, ne putem agăța, de exemplu, de pui contaminați cu salmonella, ne putem agăța de cine ne-a furat apa Dunării, ne putem agăța de faptul că exportăm energie bulgarilor care ne-o vând scump și asta putem să facem ce vrem în războiul cognitiv, câtă vreme rezultatul este același, adică în tot ceea ce înseamnă evaluarea unei operațiuni hibride de tipul ăsta care la nivel statal pleci de la consecință înapoi în amonte către cauze și începi să vezi rețeta. Ne ducem automat, ne ducem înapoi, povestea asta cu capcanele... eu ca psihiatru deja un pic mai în etate și care circulă destul de des cu mașina în Balcani o știu pentru că nu-i tradițional românească, nu e deloc tradițional românească și este în primul și în primul rând un mijloc dacă vrei de hai să zicem "ecoterorism light". Ecoterorism light înseamnă că dacă tu de exemplu vrei să direcționezi oamenii încât să meargă pe un litoral dar nu pe altul, dacă tu vrei să meargă într-o anumită zonă, dar nu într-alta, o să lansezi genul ăsta de hai să le zicem fumigene, petarde: nu umblați noaptea prin Bulgaria, aveți grijă când treceți pe drumul ăla sau pe autostrăzi, un fel de urma scapă turma. Şi chiar dacă incidentul este real, snoava din spatele lui, mitologia din spatele lui, este în așa fel gândită croită și deploaiată și apoi amplificată încât pentru o perioadă de timp oamenii chiar să creadă că există tâlhari la drumul mare și să creadă că există nu știu ce cuie care nu știu ce îți fac și după aia ies nu știu ce tâlhari din boscheți care o să-ți fure și o să-ți dea și o să-ți facă. Nimeni nu se uită la statistici și nimeni nu testează realitatea, nimeni nu cere detalii: "băi, dar câte astfel de incidente s-au întâmplat bunăoară pe drumul către mare în Grecia, în Bulgaria, către Croația, către Muntenegru, către Albania, câte ziceţi-ne şi nouă care este rezoluția". Vezi tu, sănătatea mintală și testarea realității începe de la niște întrebări bune, dar se termină la niște răspunsuri corecte fără aceste două lucruri care sunt obligatoriu legate unele de celelalte, suntem la mila sorții, suntem un pic spic în bătaia vântului. Ori punem întrebări proaste și nu știm răspunsurile că sunt bune, ori le punem pe cele bune și ori nu primim ori, și mai rău, primim răspunsuri care sunt proaste.
Adevăr şi postadevăr
Teodora Tompea:
Dar de ce am ajuns totuși ca societate așa și te-aș mai întreba dacă mereu ne punem această întrebare dacă România este în situația aceasta sau vorbim de mai multe țări sau vorbim de un trend global care să se afle într-un punct din acesta apropo de reacție cognitivă a unei societăți?
Gabriel Diaconu:
Se zice despre adevăr că este victima veritabilă în primele 24 de ore ale oricărui război, dar nu doar asta s-a întâmplat. Mediile de informare s-au schimbat foarte mult accesul la informație a trecut printr-o mutație ireversibilă. În zilele noastre, poți să fii un idiot care nu știe să treacă strada, dar dacă ai un telefon în mână poți să răspunzi la ce știu eu întrebări despre Einstein sau despre Galileo Galilei. Este o realitate care vine de ieri și merge către mâine și care este încărcată de diverse pompozități și termeni cum ar fi inteligență artificială și care cumva lansează boabe fermecate și tot felul de soluții extravagante care - vezi Doamne - ar netezi, ar egaliza lumile. Credulitatea oamenilor face alt fel de victime în această nouă eră a dezinformării, credulitatea spune că dacă ei au acum la îndemâna mâinilor un oracol autentic, un zeu autentic, un dătător de mir autentic digital, acești oameni sunt în stare cu faptul că acesta e adevărul lor să te contrazică flagrant în momentul în care le arăți știința, le arăți datele, le arăți matematica, ei nu știu matematică, dar ei știu telefoane. Sunt aceiași oameni care bunăoară pe vremuri au fost prinși în fenomenul "balena albastră" dacă îți aduci aminte, despre care astăzi nimeni nu mai scrie, nimeni nu mai vorbește pentru că nu mai există memorie. Vezi tu, noi ne-am delegat memoria unor până la urmă device-uri, unor instrumente pe care îi întrebăm ce am mâncat alaltăieri şi ce făceam acum 10 ani.
Teodora Tompea:
Telefonul în sine spui tu că este problema nu neapărat rețelele sociale nu neapărat ChatGPT-ul, inteligența artificială?
Gabriel Diaconu:
Exemplu: când făceam altfel de cercetări și lucram cu altfel de instrumente observam că e o suprapunere fidelă peste harta sărăciei: 95% da harta sărăciei în România și harta acoperirii cu internet mobil în România sunt gemene. Cele 2 hărți nu s-au schimbat foarte mult. Hai să-ți spun câteva lucruri interesante despre dezinformare în zilele noastre.
Marea concentrare de dezinformare în zilele noastre continuă să fie pe brâul sărăciei dar și mai interesant este concentrată în zonele care sunt antisistem și nu este random nu este cum te aștepta la nivel de șansă oamenii care consumă cel mai mult teoria conspirației de rit nou sunt din ce în ce mai înveterați, din ce în ce mai înveninați, din ce în ce mai instrumentalizați și militarizați față de tot ceea ce înseamnă instituție. Or ăsta este un pericol teribil, Pericolul este că în cele din urmă este suficient în genul acesta de hambar să apară un profet și oamenii se încolonează în spatele profetului pentru că au deferit gândirea individuală unei camere ecou. Aceea se numește group think. Pe vremuri erau oameni care, de exemplu, și noi observam genul acesta de mișcări că erau pe primele rețele sociale, și mai mult sau mai puțin formau grupuri, așa a apărut termenul de sferă, de blogosferă, de bulă în rețelele sociale și există inclusiv studii psihologice sociologice, matematice cum agregă oamenii în rețele digitale. Toate lucrurile astea au hrănit leviatanul care astăzi crește uluitor. Bunăoară, România a adoptat în doar 3 ani până la 30% inteligență artificială pe terminale mobile. Rata de dublare este odată la câteva luni dacă stai să te uiți pe anumite comunități oamenii pleacă de pe rețelele sociale tradiționale se duc în zona fringe se duc în zona care-i controversată nu mai vor normalitate și asta pentru că pe undeva inerția de la centru a statului, a autorității a noastră a intelectualilor, vezi Doamne, a academicienilor, a profesorilor, inerția noastră n-a ținut pasul cu demonul digital. N-are cum, nu are cum pentru că este partea care îți dă identitate socială, mai nou. Așa cum pe vremuri dacă îți luai o pereche de blugi erai popular în curtea școlii dacă pe vremuri purtai un T-shirt cu numele unei mărci populare erai mai frumos decât vecinul tău, în zilele noastre, dacă folosești genul ăsta de infrastructură, te revendici. Problema este că ajung să vorbească 2 tâmpenii artificiale și care sunt foarte bine disimulate în așa-zise inteligențe... există un imbecil care folosește un telefon cu un motor AI și care discută cu un alt imbecil care folosește un alt motor AI, dar din combinația asta nimeni nu mai ascultă n-are cum să asculte și fiecare este sigur de adevărul lor așa obții tribalism, așa obții dezbinare, așa obții un nou gen de mesianism care nu mai trece prin diverse biserici nu-ți mai spun câți preoți folosesc inteligența artificială că plecăm toți acasă. Atenție, și nu pentru a demoniza sau pentru a idolatriza sau nu pur și simplu vorbim de tehnologie și asta pentru că în utilizarea tehnologiei, pentru moment, marea păcăleală este că ne face viața mai bună. Doar că ăștia care am mai trecut prin astfel de revoluții mai ușoară, mai bună, mai ușoară, mai simplă... simplifică. Toți vrem o viață mai ușoară nu? Da, dar calea scurtă nu există Viața mai ușoară înseamnă că nu mai citești, viață ușoară înseamnă că nu mai scrii, viață ușoară înseamnă că nu-ți mai bați capul să rezolvi singur problema cu echerul și cu raportorul și cu creionul pe hârtie. Dacă tu nu faci lucrurile astea, treptat devii un handicapat digital, un dizabilitat digital. Unde este sănătatea mintală, câtă vreme noi propunem că realitatea e construită din întrebări bune și răspunsuri bune, nu din întrebări proaste și răspunsuri digitale?
Mitul ambulanţei negre, menit să dezbine şi mai mult societatea
Teodora Tompea:
De asta și ambulanța neagră care fură copii revine, nici nu știu, după 20 de ani aproape?
Gabriel Diaconu:
Ambulanța neagră este un construct sovietic făcut în laboratoarele NKVD acum aproape 80 de ani.
Teodora Tompea:
Mă refer la noi în România.
Gabriel Diaconu:
Da, ea a fost transplantată la noi în România şi a apărut on and off, erau, de obicei, puncte GRU care lansau chestia asta în perioada dinainte de 89 atunci spun da ultima dată. După revoluție, în anii 90, a fost de largă răspândire și de obicei reacția comunităților nu că era să dea cu bolovani în ambulanțe, cât să întrețină credințe de obicei despre minorități că le fură copiii, da, și prin chestiunea asta îți dai seama dacă tu ești un stat care vrea să instrumentalizeze o operațiune hibridă de dezbinare, de tensiune socială interetnică, tot ce are de făcut e să zică uită-te la ăla că o să vină noaptea să-ţi fure copilul și s-a terminat, asta era atunci.
Ce s-a întâmplat acum într-o comunitate altfel izolată este pentru mine o tragedie a acelor oameni. Am tot respectul și am văzut mesajele de suport pentru ambulanțieri. Problema este alta, problema este că, treptat, în anumite zone care sunt sărace sau foarte sărace, mărginaşe sau foarte mărginaşe, statul nu mai intră. Noi în zilele noastre - și o spun de ceva vreme - construim o Românie care treptat devine exclusivistă. În România de mâine sunt din ce în ce mai mulți români care nu intră, fie că mor, fie că pleacă, fie că sunt din comunități de genul acesta care sunt uitate. Or atitudinea față de o dramă, până la urmă, a unei comunități, momentan, a fost de bășcălie, de ridiculizare, de demonizare a comunității, cum că în ce hal au ajuns. Oamenii respectivi n-aveau niciun interes să agreseze o ambulanță, oamenii respectivi au acționat atâta cât e nivelul comunității lor. Pentru mine, durerea este că este aparent jos sau foarte jos, sunt vulnerabili la dezinformare, sunt TikTok-ărizați, dacă e să facem un neologism cacofonic și singurii pe care se pot baza sunt ei înșiși. Asta ar trebui să ne frisoneze că ei nu mai speră că vine cineva să-i salveze ei nu mai au așteptări că cineva le vrea binele. Ei nu mai au încredere că cineva vorbește pe limba lor și atunci dă-ți seama că s-au enclavizat. Ei nu mai trăiesc în România. Nouă ni se pare că ei vorbesc despre România, dar ei nu mai trăiesc în România.
Teodora Tompea:
Pare că sar abrupt la un subiect care poate nu este neapărat din sfera asta tragică, dar fac o paralelă apropo de ce ai spus de toate trendurile astea care există pe rețelele sociale sau mă rog tot ce ne oferă acest gadget, telefonul, și observație făcută foarte interesantă de un telespectator că avem în România foarte multe lucruri importante și ai spus-o apropo de blugii care erau la modă în anii 90 aduşi din Turcia acum vorbim despre trenduri care sunt aduse poate de cei care au venit să lucreze la noi în țară sau nu. Apropo de blamare, și pe ăștia am reușit cumva să îi ducem tot într-o sferă de marginalizare: și acolo am avut parte și de violență fizică, și de violență verbală, dar trendurile astea, care este totuși explicația pentru care ne ducem într-o direcție sau alta, acuma apropo de Turcia care a fost în anii 90 acuma vorbim de trendul coreean... de ce are tendința omul să meargă înspre astfel de de direcții?
Conţinut "croit" pentru fiecare în parte
Gabriel Diaconu:
E de fapt ceva natural. Noi căutăm asta pentru că vrem să ne inspirăm, vrem să ne îmbunătățim viața sau nu știu suntem mereu în căutare de ceva și nu cred că știm de multe ori ce. Sunt deja cred că aproape 80 de ani de când un psihiatru - pe numele lui Ernest Dichter - a scris o carte care a schimbat lumea și care se numește Psihologia Dorinței. Cartea respectivă a fost ulterior citită în absolut toate board-urile companiilor care vindeau de la chiloți, ciorapi de damă, armament, mașini de lux, tehnologie, you name it. Au fost 2 cărți care au definit secolul 20 o carte a fost cartea lui Dichter, cealaltă carte a fost cartea lui Campbell, Eroul cu 1000 de fețe. Psihomitologie și psihologia dorinței. Pentru că înainte dacă cineva voia să vândă... îți dau un exemplu: dacă cineva voia să vândă vax... știi că vax este un nume de cremă de ghete, punea un anunț în ziar în care spunea cumpărați crema vax, este ieftină și bună și era suficient. Când a început primul război cognitiv cu adevărat se terminase marele război. Tot ceea ce însemna propagandă, tot ceea ce însemna dezinformare, tot ceea ce însemna PsyOps în al doilea război mondial a trecut în capitalism și următoarele războaie au fost războaie economice între giganți mai mici sau mai mari. Noi am prins din urmă, ieșind din comunism, un tren la care noi nu am fost expuși. În perioada dinainte de 89 nu existau concepte ca marketing, publicitate. Era mica publicitate, unde erau anunțuri despre dacă vrei să-ți vinzi un cal cam câți bani ar trebui să-ți dea vecinul tău sau o chestie de genul ăsta. După anii 90 și către zilele noastre, România a ajuns una dintre cele mai competitive și sălbatice piețe de publicitate și noi am ajuns să fim respectați bunăoară în lumea europeană pentru rezultate incredibile. Aveam creativitate, aveam poftă, aveam pizzazz, cum zic americanii. Aveam un fel de a face publicitate care nu se mai întâmpla în Vest, că erau deja plafonați în anumite rețete. Ce n-am avut noi și ce nu avem noi în continuare este o audiență educată. Neavând o audiență educată, am mințit poporul cu televizorul. Mai știi sloganul respectiv? Şi, pentru o perioadă, românii, bunăoară, la nivel de trenduri, se duceau pentru că vedeau la televizor. După care a existat o perioadă în care mulți oameni au făcut bani din rețele sociale, pentru că foloseau advertoriale pe rețele sociale. A apărut micro targeting-ul care-i folosit și în zilele noastre deși este o rețetă deja rezolută. Micro targeting înseamnă că datele tale de pe internet sunt vândute, externalizate și tu de la 3 click-uri ești cunoscut de compania X pentru ce culoare îți place ție să porți pe sub pantaloni. Niciodată nu nu-i la vedere, dar compania poate să-ți spună în ce demografică ești, poate să spună la ce filme te uiți, poate să-ți propună ce fel de mâncare o să mănânci diseară la cină. Trăim în această baie informațională, uneori efectele sunt paradoxale pentru că atunci când ai mulți concurenți pe o piață demografică, apare apatia mimetică. Oamenii nu mai reacționează cum te așteptai la chestia asta. Oamenii dacă văd 15 culori care seamănă unele cu celelalte la un moment dat nu mai apreciază niciuna. Discută cu oamenii tineri, o să constați că unii dintre ei sunt complet indiferenți, că nu pun preț pe lucru, sunt cumva detașați. La limită, chiar zicem, noi, psihiatrii, schizoizi față de obiect. Poartă lucruri, dar nu contează foarte mult pentru ei, nu au investiție emotică, afectivă. Că astăzi e litera S și poimâine este litera V și peste încă o săptămână o să fie la modă ce știu eu ce alt lucru, conceptul de trend este un concept care a apărut în perioada de care îți spuneam eu pre micro targeting pentru că oamenii plotau vânzări și astea dădeau curbe, și dădeau direcție. Asta înseamnă trend, o direcție. Direcția respectivă era plotată pe psihologia dorinței a lui Dichter. În zilele noastre, este o chestie care este automatizată, este o chestie care este instrumentalizată, că tot vorbim de AI și care face ca oamenii să devină un fel de sclav digital. Nu mai e cum erau glumele pe vremuri că dacă de exemplu eu spun porc, peste 30 de minute când îmi deschid telefonul o să văd o reclamă la cârnați. Nu mai e lumea de atunci, lumea de mâine este o lume care hipercustomizează realitatea până la punctul la care omul trăiește micropsihoza lui o hipercustomizează. Vorbeai de Coreea, de China și așa mai departe, trendurile astea vin prin rețelele de streaming. În mare parte, vin prin rețelele de streaming, da. Dacă te uiți ce face în zilele noastre o rețea de streaming, banii însângerați, este că la început produsul, acum 10 ani, îl tăiau încât să facă binge watching, adică să te uiți într-un weekend, să abuzezi de consumul respectiv, era o adicție legitimă. În zilele noastre, de la conținutul respectiv se duc pe rețele și fac Reels, fac Shorts, fac chestii care sunt super scurte, super de impact și care să ajungă - la cine - la următorul buyer. Este o luptă care este incredibilă, piața de capital este relativ stabilă, dar piața de senzații este într-o perpetuă explozie.
Teodora Tompea:
Mulțumesc tare mult, Gabi Diaconu, că ai fost cu noi, mulțumesc că am discutat cât am reușit câteva dintre subiectele care ne-au preocupat în această săptămână! Vă mulțumim și dumneavoastră că ne-ați urmărit!
