Podcast Observator360. Mihai Filip, CEO. România produce tehnologie antidronă, dar numai pentru export

• Apărare cu tehnologie nouă dublată de armamentul tradiţional
• Drone made in Ro
• Comunicare constantă cu NATO, însă deficitară local
• De ce are nevoie România pentru a se apăra 
• Racheta de croazieră făcută la imprimantă
• Cât de sigură e folosirea Inteligenţei Artificiale în domeniul militar
• Războiul viitorului
• Apărare antidronă trimisă la export. Fără comenzi de la noi

Teodora Tompea:

Bine v-am găsit la un nou episod Observator 360! Sunt Teodora Tompea și astăzi vorbim despre tot ceea ce se întâmplă în zona de Apărare. Vedem săptămânal că sunt fragmente din drone sau drone care cad, din păcate, în țara noastră sau intră în spațiul aerian al țării noastre. Războiul din Ucraina, deși poate că pentru percepția publicului din România a intrat într-o notă de rutină, lucrurile nu sunt neapărat așa, pentru că amenințarea nu a trecut pentru nicio țară europeană și se discută foarte mult în ultimele luni, în ultimul an, se discută mult despre acest program SAFE, despre cum poate și România să contribuie la tot ceea ce înseamnă zona de Apărare și faptul că în țara noastră ar putea să fie, de altfel, mai multe fabrici de armament. Ar putea să fie o oportunitate pentru țara noastră, astfel încât l-am invitat în episodul de astăzi pe Mihai Filip. Este CEO-ul unei companii de defense tech, chiar din România. Bună ziua, mulțumesc tare mult că sunteți cu noi.

Mihai Filip:

Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație!

Apărare cu tehnologie nouă dublată de armamentul tradiţional

Teodora Tompea:

România, și vă întreb așa abrupt, poate să producă armament, poate să producă tehnologie pentru tot ceea ce înseamnă industria de apărare? Însă, foarte important, și este o întrebare pe care și-o adresează multă lume, am văzut și pe rețelele sociale și când apar știri: dacă există interes să fie cumpărată toată această tehnologie din țara noastră?

Mihai Filip:

Cred că, într-un război modern, nu te poți baza doar pe tehnologia nouă dezvoltată în țară și, cumva, ai nevoie de armament tradițional. Adică, dacă este o amenințare, cu siguranță ai nevoie de sisteme Patriot și alte sisteme legacy, dacă vreți. Ei, acum putem produce armament și putem produce sisteme cum ar fi drone sau contradrone. Eu cred că este necesar, pentru că, în cazul unui război, s-a dovedit și în Ucraina, nu te poți baza doar pe aliați și pe țări partenere, ci ai nevoie să te bazezi pe ceea ce produci în propria ta țară. Eu cred că este un mesaj pe care trebuie să-l dăm de fiecare dată când avem ocazia: să producem local, să ne bazăm pe ceea ce producem local în primul rând. Putem produce, avem locații în care putem produce. În plus, tehnologia nouă nu mai este nevoie să fie produsă în fabrici, uzine mari. Noi, de exemplu, în fabrică avem multe printere 3D, avem tehnologie modernă, este totul curat, nu mai e nevoie de mașini foarte mari din care curge ulei. Tehnologia nouă se face diferit față de armamentul tradițional, dacă vreți. Plus, ne-am învățat lecția din Ucraina. Suntem acolo prezenți de la începutul războiului. O fabrică nu înseamnă o fabrică mare, albă pe hartă. O fabrică înseamnă locații mai mici unde ai tehnologie și poți dezvolta aceste tipuri de armament. De multe ori am văzut în Ucraina făcute în subsolurile blocurilor sau în alte locații sigure.

Teodora Tompea:

Din punct de vedere al securității împotriva dronelor, cu ce ați fost prezenți de la bun început și cu ce sunteți prezenți în continuare în războiul din Ucraina?

Mihai Filip:

Pe partea de tehnologie, practic, sistemele noastre de inteligență artificială îmbunătățesc abilitățile dronelor și altor sisteme de apărare. Pe lângă drone, am reușit să-i susținem cu toată partea de inteligență, dacă vreți, în Ucraina, lucru pe care-l facem de la începutul războiului. Mai exact, o dronă care este tradițională, clasică, poate deveni foarte inteligentă și poate găsi ținte, securiza ținte, lovi ținte fără intervenție umană sau doar cu o confirmare umană. Mai mult decât atât, putem face altă parte de apărare aeriană împotriva dronelor și a rachetelor, ceea ce tot așa facem cu inteligenţa artificială, cu produsul nostru făcut de către noi. Cred că e foarte important să înțelegem că este un război software defines warfare. Nu mai este război tradiţional unde tu ai doar armament greu, metal și ciocan.

Drone made in Ro

Teodora Tompea:

Despre dronă, pentru că ați menționat cuvântul dronă, este o dronă pe care o produceți la Cluj, adică o dronă românească. Aș vrea să ne explicați un pic ce va face această dronă. Adică, este o dronă folosită exclusiv în zona de apărare? Este folosită pe post de armament sau, concret, care este scopul ei?

Mihai Filip:

Dronele produse în România vor fi mai multe modele. La început vom face 3 modele de drone care au utilități diferite: drona de supraveghere, drona de atac și contradronă. Este drona care este o contradronă, da. Aceste sisteme vor fi produse la Cluj, vor fi destinate Ucrainei, României și Europei în general. Aceste drone, da, sunt utilizate, încă o dată, tehnologia este validată, este battle proof din Ucraina, dar, da, ele au utilităţi multiple, de la atac, la apărare, la supraveghere.

Teodora Tompea:

Când ar urma să fie puse pe piață? Știu că ați vorbit în repetate rânduri că aţi putea avea o capacitate de producție de 1000 de drone pe lună și când ar putea să intre ele concret în uz?

Mihai Filip:

Primele modele pe care acum noi stăm în partea legislativă, pentru că acest proces de a colabora cu companii din Ucraina și a produce drone în România, în sine, procesul se numeşte Build with Ukraine, unde sunt anumite reguli. O parte din aceste drone pe care noi le facem în România trebuie să le dăm neapărat înapoi Ucrainei. Efectiv, acuma suntem în procesul de negociere, dacă vreți, cu statul ucrainean, să vedem exact cum putem împărți aceste produse. Primele produse pe care le vom arăta și le vom testa în România împreună cu autoritățile vor fi în septembrie, chiar acum, luna, luna viitoare.

Teodora Tompea:

Bun, deci Ucraina și mai apoi unde vor ajunge? Statele Unite? De unde aveți solicitări, de fapt comenzi?

Mihai Filip:

Avem solicitări din Europa și în Statele Unite, cam peste tot. Orice țară din această lume vrea drone battle proved, îmbunătățite cu inteligenţă artificială. Și nu doar inteligența artificială este ceea ce face drona specială, din punctul nostru de vedere, toată partea de tehnologie pe care o instalăm pe această dronă. Deci drona devine mult mai performantă. Compania mea este o companie de tehnologie. Știm să îmbunătățim orice produs. Dacă aveți o mașină, o putem face mai bună. Cam așa funcționează. Nu e efectiv în a face drona în sine.

Teodora Tompea:

Care este costul unui astfel de echipament? Ați spus de 3 modele. Care vor fi? Ce costuri sunt?

Mihai Filip:

Păi, cele strike, de atac, vor costa undeva la 400 de euro, adică este prețul unei drone din Ucraina, basic. Atât a fost de la început.

Teodora Tompea:

Atât este, atât, atât de puțin?

Mihai Filip:

Da, da, da, da, da. Trebuie să vă imaginez că aceasta este o dronă care doar știe să lovească ținte. Este folosită pe post de muniție de artilerie în Ucraina, în acest moment, pentru oprirea avansării trupelor rusești. Drona de supraveghere poate ajunge și până la 50-60.000 de euro, iar contradronele, un sistem poate ajunge undeva la, nu știu, 50.000 de euro. Când zic sistem, zic dronele cu tot ce înseamnă ground station și tot sistemul operațional, dacă vreți. Nu vorbim doar de drone. E puțin greșit înțeles tot procesul ăsta de ce înseamnă o dronă. Nu poți vinde doar o dronă, ci trebuie să vinzi un sistem. Sistemul în sine este puțin mai complex, și cel de coordonare, și cel de funcţionare. Plus că, în Europa, tu trebuie să te legi la sistemul european sau național de apărare ca să poți să folosești o armă în România sau în Europa, ceea ce este mai complicat, pentru că ai nevoie de tot felul de protocoale de comunicare, standard militar NATO.

Teodora Tompea:

În contextul războiului pe care îl avem noi aici, în Ucraina, dar și războiului care s-a desfășurat și se desfășoară în Orientul Mijlociu, comenzile, în acest moment, pentru drone, și vă întreb și pentru dumneavoastră, dar mă refer și la comenzile care sunt la nivel global, aveți comenzi de cât? Mii, zeci de mii, sute de mii? Vă întreb și pentru că e partea de început.

Mihai Filip:

Acum, pentru proiectul ăsta, în general, comenzile sunt mari. Sunt zeci de mii, sute de mii, pentru că, încă o dată, sunt folosite zilnic într-un război, da. Încă o chestie foarte importantă este că dronele de atac, de exemplu, trebuie să înțelegeți că nu le poți cumpăra. Lumea crede că le cumperi, le pui pe raft și le ții acolo ani de zile, 20 de ani, ele sunt ok. Nu! După 6 luni trebuie să le înlocuiești.

Teodora Tompea:

Mhm...

Mihai Filip:

Şi atunci, cumva, poți cumpăra multe bucăți dacă le folosești. Nu poți cumpăra foarte multe dacă te gândești să le ții pe raft. Trebuie să le înlocuiești, pentru că apar alte sisteme care sunt mai performante sau expiră, de fapt, sistemul care este instalat, expiră sistemul și expiră, nu știu, ai avea probleme cu bateria, cu alte sisteme instalate pe acea dronă. Deci, practic, ele au o valabilitate de 6 luni, cele de atac. Cea de supraveghere rezistă și mai mult, bineînțeles, sunt și mai scumpe. Dar, da, dacă vorbim de războiul modern, adică vorbim de zeci de mii de drone folosite lunar în Ucraina, ceea ce să sperăm că nu vom avea nevoie niciodată.

Comunicare constantă cu NATO, însă deficitară local

Teodora Tompea:

Apropo de comenzile sau de cum se desfășoară războiul din Ucraina, sunteți cooptați, sunteți consultat de cei de la NATO pentru toată zona de apărare?

Mihai Filip:

Da, mergem destul de des. Eu personal merg destul de des.

Teodora Tompea: Cam cât de des mergeți?

Mihai Filip:

Cred că o dată pe lună. Depinde de perioade. A fost o perioadă când am mers, cred că, de 2 ori pe săptămână. Discutăm despre ce înseamnă protejarea flancului nostru, despre cum ar trebui să îmbunătățim sistemele din țara noastră, despre ce lecții am învățat din Ucraina și o lecție foarte importantă, zic eu, despre care este viitorul în acest război. Pentru că toată lumea face drone care zboară o distanță scurtă. Ei ne-au învățat încă de acum de câțiva ani că războiul va însemna long range, adică trebuie sisteme care să zboare minim 60-80 de kilometri, să lovești ținte importante. De aceea am început să dezvoltăm propria noastră rachetă de croazieră, care zboară undeva până la 200 de kilometri în acest moment.

Teodora Tompea:

Sunt curioasă, apropo, revin la racheta asta, dar apropo de consultările pe care le aveți la NATO. Știu că ați spus recent, acum câteva luni, într-un interviu, că consultările sunt mai degrabă din partea NATO și mai puțin din partea României. S-a schimbat ceva între timp? E o mai mare deschidere din partea oficialilor, autorităților de la noi? Știu, ar spune multă lume, e criză economică, criză socială, criză energetică, poate că sunt alte priorități acum, dar lucrurile, cumva, merg în paralel, pentru că și războaiele se desfășoară în paralel și cu problemele noastre interne.

Mihai Filip:

Iniţial, erau reticenți și nu considerau necesar să discute cu startup-uri sau scale-up-uri sau cu companii de tehnologie. La noi, acest termen de parteneriat privat și public nu prea există. În general, tot timpul am spus și am discutat și cu ce de la MApN: dacă vrei să ai un produs eficient, trebuie să faci o echipă mixtă între compania privată și end user, adică, în cazul nostru, soldații. Eu nu pot să dezvolt un produs la cheie care să fie perfect pe nevoia Ministerului Apărării din România fără ajutorul lor. Și, cumva, așa funcționează. Erau reticenți inițial, acum am văzut o deschidere, oarecare deschidere. Cred că s-a și înființat un nou departament de cercetare, experimental, nu mai știu cum se numește, de la MApN. Ei fac tot felul de teste și de zile de demo. Cred că este o deschidere. Acum, ce sper eu este să înțelegem că trebuie să cumpărăm românește și, încă o dată, toată lumea vrea să cumpere un produs gata, perfect pe nevoia lor. Le-am spus: dacă vrei să ai un astfel de produs, va trebui să investești în 10-20 de companii mici, startup-uri, și în 5 ani de zile vei avea un ecosistem de companii de defense. Să aștepți doar de la o companie privată să vină cu produsul perfect pentru apărarea ta aeriană este, practic, imposibil.

De ce are nevoie România pentru a se apăra 

Teodora Tompea:

Da, totuși, pentru că sunteți în domeniul ăsta privat, ce credeți că îi lipsește țării noastre pentru a produce la scară mare? Vorbim despre apărarea asta pe flancul nostru, care este, cumva, și cel mai expus. Regiunea în care se află România este și cea mai expusă și mereu avem tendința să facem, și este firească cumva și tendința, să facem comparația cu ce se întâmplă în Polonia, investițiile pe care Polonia le-a făcut nu doar în industria de apărare, dar acum, odată cu amenințarea rusească, au întețit, au întărit această apărare. Ce ne lipsește nouă, tocmai pentru a dezvolta zona aceasta de apărare? Pentru că, nu știu, vă întreb, avem potențial să avem mai multe fabrici de armament? Avem potențial să întărim toată zona asta? Se vorbește despre reconstrucția Ucrainei, când va fi. Unde nu reușim, cumva, să ne coordonăm?

Mihai Filip:

Cred că curajul și lipsa de asumare este o problemă. Cred că, dacă autoritățile, per total, per total, dar cred că avem nevoie noi, ca și companii private, doar de puțin sprijin, indiferent că vindem în România sau în afară României. Primul lucru, știți ce ne întreabă când vindem în Statele Unite? Păi, România cât a cumpărat? Și, din păcate, de fiecare dată răspunsul este 0.

Teodora Tompea:

Cred că ne întoarcem la povestea cu bugetul.

Mihai Filip:

Exact, şi atunci cred că avem nevoie de sprijin în care, da, noi folosim acest produs, îl testăm, mergem de mână împreună să-l testăm, după care, cu siguranță, putem crește capabilitățile în țara noastră. Dar, pentru asta, tu ai nevoie de scrisori de suport, ai nevoie de investiție din partea... Pentru că să faci defense nu este ieftin și orice companie are nevoie de sprijin și financiar. În majoritatea țărilor, guvernul, prin licitațiile pe care le face și prin programele pe care le dezvoltă, susține aceste companii să crească. Și cred că este un mix, dacă vreți, de de lucruri care ar putea ajuta industria de apărare. Dar, în primul rând, cred că asumare și sprijin. Adică, da, să zică autoritățile: da, mergem pe varianta românească, susținem companiile românești de apărare, nu doar dă-ne un produs gata la cheie, să vedem cum funcționează.

Racheta de croazieră făcută la imprimantă

Teodora Tompea:

Pentru că ați menționat de acea rachetă de croazieră, aș vrea să vorbim un pic și despre ea, să atingem cât mai multe subiecte. Explicați-ne puțin care este funcționalitatea ei.

Mihai Filip:

Deci, se numește Sahara.

Teodora Tompea:

Da, despre, despre această rachetă de croazieră este vorba. Concret, ce face ea?

Mihai Filip:

Noi am vrut să facem un container, un vas în care să punem toată tehnologia pe care am dezvoltat-o de-a lungul anilor pentru toți clienții și partenerii noștri, pentru că avem companii cu care am lucrat în diferite domenii, de la rachete, la drone, la vehicule blindate și așa mai departe. Ei, am pus toată această tehnologie într-o rachetă de croazieră care poate zbura singură, da, poate zbura în medii contestate, poate să facă o misiune, să opereze singură, fără intervenție umană.

Teodora Tompea:

Ce înseamnă medii contestate?

Mihai Filip:

Unde este electronic warfare, unde nu este disponibil semnalul GPS sau alte semnale de la sateliți sau interferențe.

Teodora Tompea:

Sau interferențe.

Mihai Filip:

Da, ceea ce este în Ucraina de la începutul războiului. Adică, cred că rușii sunt cei mai buni pe partea asta de bruiaj. Poate să facă o misiune singură și, în principal, este destinată să lovească clădiri sau locuri securizate sau baze militare. Pentru asta este varianta inițială. Zboară doar 200 de kilometri, ceea ce este suficient. Varianta pe care o vom dezvolta în viitor va zbura 1000 de kilometri. Este un proces, dar, încă o dată, nu vrem doar s-o facem să zboare, vrem să facem super tehnologizată și, mai mult decât atât, este printată 3D toată racheta, ceea ce înseamnă că, dacă vine o nenorocire peste România, putem pune 1000 de printere la graniță și să printăm o rachetă în 24 de ore.

Teodora Tompea:

A fost testată complet vreodată, folosită în teren vreodată?

Mihai Filip:

În teren încă nu. Este doar în poligon, testată de 6 luni. Am stricat multe până acum.

Teodora Tompea:

Cam câte?

Mihai Filip:

Nu știu, cred că vreo 250 de bucăți.

Teodora Tompea:

Dar aveți solicitări să fie folosită în teren?

Mihai Filip:

Da, da, am avut încă din a 2-a zi de când a început războiul din Iran, am avut comandă efectiv pentru câteva mii de bucăți. Din păcate, trebuie să refuzăm, pentru că nu am putut să să spunem: da, este... mai este de lucru până să ajungem în punctul în care putem vinde un sistem complet. Dar acest sistem...

Teodora Tompea:

Credeți că există posibilitatea, mă rog, la cum știți că merg lucrurile acum, să fie solicitat, folosit mai corect spus, de către un alt stat înainte să fie folosit de către Armata Română?

Mihai Filip:

Cu siguranță va fi folosită de un alt stat.

Cât de sigură e folosirea Inteligenţei Artificiale în domeniul militar

Teodora Tompea:

Mai aveți un sistem și știu că vorbiți foarte mult și puneți accent foarte mult și pe tot ce înseamnă inteligența artificială sau războiul modern. Războiul pe care îl vedem în desfășurare acum nu mai este cel convențional, nu mai este cel clasic, desfășurat doar tactic, ci vorbim și despre acest război hibrid, războiul hibrid care cuprinde mult mai mult decât inteligența artificială sau parte tehnică. Intră în parte de război hibrid și partea de de fake news sau tot ce înseamnă dezinformarea. Însă, pentru că dumneavoastră sunteți mult mai aproape de inteligența artificială, oamenii se tem foarte mult de toate procesele care pot să apară de aici. Și acum am să vă pun o întrebare, așa, ca un telespectator, nu ca un jurnalist. Inteligența artificială, care am auzit în ultima vreme că a scăpat din laborator, că nu a mai putut să fie controlată de partea umană, că s-ar putea să aibă independență, spun acum pe scurt, oamenii se tem ca nu cumva, tocmai în industria de apărare, să se întoarcă inteligența artificială împotriva noastră. Cum este, de fapt? Care e adevărul?

Mihai Filip:

Da, adevărul este că nu prea are cum să scape inteligenţa artificială de sub control. Cred că este doar PR, dacă mă întrebați pe mine. De multe ori, când punem pe sistemele noastre inteligenţă artificială și avem un partener solid, tu trebuie să explici matematica din spatele acelei decizii. Da, ca s-o iau, ca să înțeleagă toată lumea. Ei, de multe ori ar trebui să facem 2 pași în spate pentru a putea explica matematica, pentru că, de multe ori, da, într-adevăr, este atât de avansat AI-ul încât ia niște decizii și face niște calcule pe care nu le înțelegem, ceea ce se numește un black box. Ok, funcționează, nu este nicio surpriză, nu va face ceva neașteptat, va face rezultatul pe care noi vrem să să-l obținem, doar că, pentru a putea, doar că, pentru a putea demonstra acel rezultat, ar trebui să facem câțiva pași în spate pentru a putea explica matematica. La urma urmei, este vorba despre o funcție liniară, nu este nimic atât de spectaculos, da. Sunt sisteme foarte avansate care cresc, dar filmele cu Terminator și inteligenţa artificială care pune stăpânire pe omenire nu cred că se vor întâmpla. Eu nu sunt atât de... sunt mai pragmatic și, cumva, încă o dată, e vorba de matematică, e o știință.

Războiul viitorului

Teodora Tompea:

Cum va putea să fie folosită inteligența artificială concret în război, pe viitor? Unde credeți că vor evolua lucrurile? 

Mihai Filip:

Vă pot zice ce am făcut noi, de exemplu, partea de contradrone. Am îmbunătățit sistemele contra drone, adică, adică este un vehicul care are senzori și camere, care era folosit de către 5 militari, da, și și așa le era destul de greu să poată intercepta o dronă Shahed, mai ales modelele noi, da, da, da. Ei, cu sistemul nostru Nemesis AI, practic, inteligenţa artificială găsește drona, îndreaptă armamentul, trage singură dacă, dacă este nevoie și interceptează drona fără intervenție umană sau cu un operator. Practic, câștigi acele secunde sau milisecunde care te ajută în a câștiga războiul sau în a apăra.

Apărare antidronă trimisă la export. Fără comenzi de la noi

Teodora Tompea:

Dar pentru dronele care ajung în spațiul aerian al României sau chiar și bucățile care au căzut în țara noastră, sistemul dumneavoastră le poate intercepta? Adică poate interveni?

Mihai Filip:

Dacă ar fi în România, da.

Teodora Tompea:

Și nu există solicitări tocmai ca sistemul dezvoltat de o companie de la noi din țară să fie folosit, ca dronele să nu mai ajungă în țara noastră acum?

Mihai Filip:

Sunt solicitări, vor să testeze, doar că, da, e vorba de noi, din punct de vedere business, trebuie să înțelegem dacă face sens sau nu pentru noi să arătăm acest sistem, pentru că este costisitor, este, este nevoie de timp și nu știm neapărat dacă vor fi achiziționate. Nu este, în acest moment, niciun program concret care să zică: da, vrem să cumpărăm contradrone. Noi avem mai multe variante, de la interceptoarele mici, electrice, care sunt ieftine, la interceptoarele mari cu turbojet, care pot intercepta Shahed-urile noi care zboară cu 600 la oră, inclusiv vehiculele care au sisteme de contradronă. Avem mai multe sisteme, nu doar un sistem, toate bazându-se pe inteligenţa artificială. Practic, noi ce facem? Facem matematica pentru a ieși să interceptăm în timp foarte, foarte scurt, adică vorbim de câteva milisecunde, o dronă care va ataca România.

Teodora Tompea:

Păi, bun, da, în acest moment ce sistem de interceptare avem noi? Adică de unde este luat sistemul pe care îl folosește România?

Mihai Filip:

Păi, nu cred că avem. Adică, ce avem noi și vedem la televizor zilnic sunt avioanele F-16 care se ridică și folosesc rachete de 1.500.000 de dolari pentru a intercepta. Nu e vorba neapărat de bani, pentru că, da, când vine o dronă cu 50 de kilograme de explozibil trebuie s-o interceptezi. Problema este că este foarte greu pentru un pilot să intercepteze acea dronă. Nu este ușor deloc. Adică, nu vă gândiți că pilotul zboară și o vede. Plus că nu știu exact ce sistem avem pe F-16, dar radarele de pe avion nu cred că văd aceste drone care intră în România. Deci este greu să vezi vizual, efectiv, din avion o dronă şi să poți să tragi în ea. Mai mult decât atât, am înţeles că, da, s-au comandat sisteme moderne de la unele companii nemțești, doar că nu știu când vor ajunge. Practic, este o mașină blindată care are o turelă și poate să să tragă de la sol pentru acest... pentru a intercepta aceste drone.

Teodora Tompea:

Și nu ar fi mai eficient să fie folosit un astfel de sistem cu inteligență artificială sau să fie o coordonare, de fapt, între ce faceți dumneavoastră, între armată, astfel încât, clar, o eficientizare și o rapiditate în acțiune?

Mihai Filip:

Păi, asta încercăm și noi și le explicăm o dată la câteva săptămâni, că este nevoie de sistem modern. Nu trebuie să aștepți 5 ani de zile până se livrează primele sisteme sau 3 ani de zile, pentru că este prea târziu și trebuie să răspunzi amenințărilor. Da, mesajul cu avionul care a interceptat o dronă este unul super bun. Intră o dronă ostilă în spațiul românesc, trebuie s-o dai jos. Nu există s-o lași să să meargă să lovească o clădire. Dar, pe de altă parte, cred că, dacă este o problemă... Închipuiți-vă altceva: noi, în Ucraina, când am testat cu parteneri din Ucraina, vorbeam de 600 de drone pe noapte. Noi ne chinuim să prindem una, 2 sau 3. Dacă, într-adevăr, va fi un război, ce credeți că putem face cu sistemele pe care le avem dacă vin 600 de drone spre România?

Teodora Tompea:

Mulțumesc mult de tot că ați fost cu noi. Mulțumim pentru explicațiile oferite, pentru că ați făcut, cât de cât, cât am reușit, lumină în zona aceasta de apărare. Vă mulțumesc.

Mihai Filip:

Și dumneavoastră.

Teodora Tompea:

Celor care ne-ați urmărit și de această dată, până data viitoare, la revedere.