Video Cum se formează prețul de pe factura de energie electrică. Care sunt componentele și cine face banii

Când plătești factura, ce-i în spatele prețului la energie, care sunt componentele și cine face banii?

Prețul la energie plătit are o componentă de producție, deci ceea ce furnizorul plătește de la producător, a avut costuri de achiziție mult mai mari decât prețul plafonat și diferența, furnizorii și-au recuperat-o de la stat, dar cu decalaj foarte, foarte mare. Spuneam și în emisiunile trecute, sunt peste un an și jumătate scadențe depășite, statul plătește foarte greu. Toate celelalte componente sunt reglementate de stat. Transportul, distribuția până ajunge în casă la consumator, certificate verzi, contribuții și taxele sunt de fapt prețuri sau componente fixe pe care furnizorul doar le integrează în factura finală și le redistribuie mai departe.

Singura componentă de venit pe care furnizorul o folosește ca să-și acopere costul de achiziție a energiei și cheltuielile operaționale și să facă un profit mic, este acea componentă de producție energie activă. Marjele de profit în furnizare sunt foarte mici, piața este foarte concurențială pe furnizare și profiturile nete sunt undeva la 2-3%. Și nu vreau să vorbesc de anumite companii punctuale, ci să fac o analiză la nivelul întregului sector.

Guda: Suntem singura țară care a plafonat prețul la furnizori

O altă problemă este că aceste companii de furnizare își colectează creanțele, banii, din ce în ce mai lent, nu de la dumneavoastră, de la consumatori, ci de la statul român. DSO este indicatorul de durată medie de încasare a facturilor, care a tot crescut de la 60 de zile, 111, 146 în 2023, iar în 2024 depășește 360 de zile, pentru că statul decontează mult mai lent, are peste 18 luni întârziere aceste facturi. Furnizorii finanțează pe banii lor această diferență la dobânzi foarte mari, la un 6%, dobândă de politică monetară la un sold de 8 miliarde, vorbind de probabil peste 500 de milioane de lei, doar dobânzi plătite de furnizori în această perioadă. Și este o problemă, pentru că aceste costuri nu se decontează și de aceea schema a fost gândită prost în România. Suntem singura țară care a plafonat prețul la furnizori. Toate celelalte s-au dus la producători sau alte modalități de reducere de taxe, cum a fost normal și mai eficient. Dacă ne uităm la profitabilitatea medie pe tot sectorul de comercializare energie electrică între 2019 și 2023, vorbim de 1,4%.

Piața este foarte concurențială pe furnizare, este o piață de seller, de producător, acolo se fac profiturile cele mai mari. Dovadă că Hidroelectrica, Nuclearelectrica, au făcut profituri enorme și componentele în prețurile de energie acolo s-au văzut. Ziceam că, pe lângă prețul la energie plătit la producător, care este singurul din care furnizorul face profit, toate celelalte sunt reglementate.

Și vreau să vorbesc puțin despre certificatele verzi și contribuții, pe care poate nu toată lumea le înțelege, dar sunt în factură și le plătiți. Avem certificatele verzi, care sunt cumpărate de furnizori de la producătorii de energie, corespunzător unei cote de achiziție stabilită de ANRE, și apoi avem contribuția pe cogenerare, care, practic, este contravaloarea care ajunge la producătorii de înaltă eficiență, și mai avem contribuția la schema contractelor pentru diferență, care, practic, sprijină noi capacități de producție cu emisii reduse de carbon. Dacă vă uitați la factura de energie, o să vedeți toate aceste componente: prețul la energie activă, transport, distribuție, contribuțiile, certificatele verzi, taxele, deci acciza și TVA. Esența este să înțelegeți că furnizorul face o marjă foarte mică de profit. De fapt, grosul este la producător. Se și dovedește: Hidroelectrica, Nuclearelectrica - profituri de miliarde de lei. Acestea fiind spuse, vă invit în această săptămână mai departe să concluzionăm tot ceea ce am vorbit și ce este de făcut, ce ne așteaptă în lunile viitoare pe sectorul de energie.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰