La 8 ani i-a trimis un bileţel: "Vrei să fii iubita mea?". Ce s-a întâmplat 20 de ani mai târziu

• Iubiţi din copilărie
• Reîntâlnirea din adolescenţă
• 10 ani mai târziu
• Kris a fost diagnosticat cu tumoarea în 2020.

Amelie Malmfalt a deschis mesajul de pe telefon în timp ce se afla la serviciu. Când a văzut numele lui Kris Brock, pe faţă i-a apărut instant un zâmbet larg. Nu-i venea să creadă. Era un mesaj simplu, îi spunea că se întâlnise întâmplător cu părinţii ei la aeroport. Voia doar să ştie ce mai face. Trecuse ceva timp. Zâmbind în continuare, Amelie a început imediat să îşi compună răspunsul în minte.

"Colega mea care stătea în faţa mea mi-a spus: «Ai primit o veste bună sau ceva?»", îşi aminteşte Amelie. "I-am zis: «Oh, da... într-un fel»".

Colega ei a devenit curioasă, aşa că Amelie a continuat.

"Băiatul acesta, pe care îl ştiam de când aveam opt ani... şi cu care am fost împreună când aveam 18 ani... tocmai mi-a scris să-mi spună că s-a întâlnit cu părinţii mei la aeroport", i-a povestit ea.

"Stai, cine este tipul acesta?", a întrebat colega, nedumerită.

"Este omul cu care mă voi căsători într-o zi", a răspuns Amelie, încă zâmbind.

Colega ei a ridicat o sprânceană. Era surprinsă. Ştia că Amelie avea deja o relaţie cu altcineva. Chiar şi Amelie a fost surprinsă de propriile cuvinte. Dar apoi şi-a întărit convingerea.

"Nu, el este cel cu care sigur mă voi căsători", a spus ea, în timp ce gândurile i-au fugit înapoi la locul de unde începuse totul.

Iubiţi din copilărie

Povestea lui Amelie şi Kris a început în 1987. Părinţii lui Amelie erau suedezi, iar când era copil ea mergea la o şcoală primară suedeză din Londra. Era o instituţie foarte mică, cu doar 10 copii în clasă.

"Aşa că trebuia cumva să te înţelegi cu toată lumea, ceea ce era frumos", povesteşte astăzi Amelie pentru CNN Travel. "Eram aproape la egalitate băieţi şi fete, iar noi, cei 10 copii, stăteam tot timpul împreună şi ne distram foarte mult".

Kris a ajuns la acea şcoală în anul în care Amelie avea opt ani. Din clipa în care el a intrat pentru prima dată în clasă, Amelie a fost fascinată de el.

"Îmi amintesc pur şi simplu momentul în care acest băiat suedez foarte exotic, care locuise în Australia, a apărut într-o zi purtând un pulover galben aprins pe care scria «Sydney»", spune ea. "A devenit rapid parte din grupul nostru de prieteni."

Pentru Kris, venirea la o şcoală nouă a fost puţin intimidantă, chiar dacă era obişnuit cu schimbările.

"Mă mutasem foarte mult: în Asia, Hong Kong şi Sydney, iar apoi am ajuns în Marea Britanie, la şcoala suedeză", povesteşte el pentru CNN Travel. "Eram puţin emoţionat, să începi o şcoală nouă când ai opt ani nu e uşor".

Dar când Kris a cunoscut-o pe Amelie, emoţiile s-au transformat rapid în entuziasm. A fost dragoste la prima vedere, într-un fel, cel puţin.

"Aveam doar opt ani, dar îmi amintesc că Amelie a fost prima persoană despre care am gândit: «Wow». Ştiţi, orice înseamnă sentimentul acela când ai opt ani. Era ceva foarte inocent".

Într-o pauză de prânz, copiii se jucau "de-a prinselea" în curtea şcolii. Kris era cel care trebuia să îi prindă şi alerga după ceilalţi copii, încercând să îi atingă pe umăr pentru a-i scoate din joc. "Am crezut că sunt foarte isteaţă dacă fug în clasă, aşa că am intrat şi am închis uşa. Era o uşă mare din sticlă, dar am şi încuiat-o, lucru pe care Kris nu şi-a dat seama că l-am făcut", îşi aminteşte Amelie. Kris a alergat după Amelie ca să o prindă şi a încercat să împingă uşa.

"Dar uşa era încuiată, aşa că a trecut direct prin geamul acela mare, a spart toată uşa de sticlă şi a zburat prin ea", povesteşte Amelie. În afară de câteva zgârieturi, Kris nu a păţit nimic. Însă Amelie a fost impresionată de cât de hotărât fusese să câştige jocul. "Iar a doua zi, pe banca mea era un bileţel pe care scria: «Vrei să fii iubita mea? Bifează da sau nu». Iar eu mi-am zis: «A trecut printr-o uşă de sticlă. Cred că ar trebui să spun da»".

La prima lor întâlnire, cei doi copii de opt ani au mers la film. "Tatăl meu stătea câteva rânduri mai în spate, aşa că nu eram singuri la cinema", spune Kris. El îşi aminteşte că i-a plăcut foarte mult filmul şi că i-a plăcut să o vadă pe Amelie râzând la glume. Şi Amelie s-a simţit minunat.

"Mama mea conducea un Beetle roz. Cred că de aceea Kris a ales filmul, ştia că o să-mi placă, pentru că îmi plăceau maşinile Beetle", îşi aminteşte ea. "Ţin minte doar că a fost extrem de distractiv. Era ceva atât de inocent, aşa cum este când ai opt ani. Dar ştiam sigur că îmi plăcea de el". După film, tatăl lui Kris i-a dus pe cei doi la McDonald’s. A fost ziua perfectă pentru nişte copii.

La scurt timp după aceea, Amelie a participat la aniversarea de nouă ani a lui Kris, împreună cu toţi ceilalţi copii din clasă. Una dintre activităţi presupunea ca invitaţii să deseneze pe un cearşaf cu markere permanente. Şi-au scris numele, au făcut desene şi diverse schiţe. Mama lui Kris s-a gândit că acel cearşaf va fi o amintire frumoasă pentru fiul ei, pentru că, între timp, familia Brock se pregătea să plece din Londra şi să se mute în Elveţia. Era ceva obişnuit ca elevii şcolilor internaţionale să vină şi să plece, însă Kris şi Amelie au fost amândoi devastaţi de ideea despărţirii.

"Îmi amintesc că am fost foarte tristă când Kris a plecat", spune Amelie. "Este un lucru important când ai nouă ani şi persoana de care îţi place se mută departe. La vârsta aceea nici nu eşti neapărat în etapa în care scrii multe scrisori sau păstrezi foarte mult legătura. Iar părinţii noştri nu făceau parte din acelaşi cerc social, aşa că nu era ca şi cum urmau să ţină ei legătura".

Totuşi, chiar şi copil fiind, Amelie era convinsă că acesta nu era sfârşitul. Îşi imagina că, în ciuda obstacolelor, probabil se vor căsători într-o zi. Îşi exersa semnătura, imaginându-şi că o va chema "Amelie Brock".

În noua lui casă din Elveţia, Kris, căruia îi era dor de vechea viaţă, dormea pe cearşaful pe care îl decorase alături de prietenii lui la aniversarea de nouă ani.

"Întotdeauna voiam ca desenul făcut de Amelie să fie în dreptul capului meu", spune el.

Reîntâlnirea din adolescenţă

Timpul a trecut, iar Amelie şi Kris au crescut. Au devenit adolescenţi, ocupaţi cu noi prieteni şi noi pasiuni, dar continuau să se gândească uneori cu drag unul la celălalt. Amelie a rămas apropiată de cea mai bună prietenă din copilărie, care fusese şi ea îndrăgostită de unul dintre băieţii din clasa lor de la Şcoala Suedeză.

"Noi două vorbeam tot timpul despre băiatul de care îmi plăcea mie şi despre cel de care îi plăcea ei, din aceeaşi clasă", îşi aminteşte Amelie. "De-a lungul anilor glumeam mereu şi ne întrebam ce mai fac şi ce s-a ales de ei". Era deja mijlocul anilor ’90. E-mailul începea să devină tot mai folosit, dar nu existau reţele sociale care să îi permită lui Amelie să urmărească de la distanţă ce făcea Kris.

Uneori visa cu ochii deschişi la el şi îşi imagina cum era Kris adolescent, dar nu avea nicio modalitate să afle.

"Evident, viaţa merge mai departe şi faci tot felul de lucruri în adolescenţă, dar exista cu siguranţă ceva rămas acolo care mă făcea să mă gândesc: «Hai să vedem dacă putem reaprinde ceva la o reuniune»", spune ea.

Ideea reuniunii de 10 ani a Şcolii Suedeze a venit de la Amelie şi cea mai bună prietenă a ei în 1997, anul în care au împlinit 18 ani. Amândouă erau în Suedia în acea vară şi lucrau înainte de a începe facultatea.

"Am decis: «Hai să organizăm reuniunea asta. Trebuie să reuşim să îi aducem din nou pe cei 10 oameni în acelaşi loc»", îşi aminteşte ea.

Au început să îşi întrebe părinţii după numere de telefon şi cele mai recente adrese. Multe familii se mutaseră în cei zece ani care trecuseră, dar multe încă aveau legături în Suedia. Amelie a găsit numărul de telefon fix al casei de vacanţă din Suedia a familiei Brock şi, plină de emoţii, a format cifrele. Spre uşurarea ei, Kris şi familia lui erau acasă.

"Telefonul a sunat, iar mama mea a răspuns şi mi-a spus: «Cred că ar fi bine să preiei tu apelul acesta»", îşi aminteşte Kris. "Aşa că am luat telefonul şi era Amelie, care mă suna pe un vechi telefon fix pentru a organiza reuniunea. Eu eram pe coasta de vest a Suediei, iar întâlnirea urma să aibă loc la Stockholm peste câteva zile. Şi am spus: «Da»".

La fel ca Amelie, Kris îşi petrecuse ultimul deceniu întrebându-se din când în când ce se întâmplase cu prima lui iubire. Era curios să o revadă şi şi-a făcut planuri să rămână câteva zile în Stockholm. Amelie i-a spus numele magazinului în care lucra şi i-a sugerat să treacă pe acolo să o salute când ajunge în oraş.

"Nu era perioada Facebook sau Instagram, când poţi urmări pe ascuns pe cineva şi poţi vedea ce se întâmplă în viaţa lui", spune Amelie. "Nu aveam nicio idee cum avea să arate, dar imediat ce a intrat în magazin, am ştiut pe loc că era Kris". Şi Kris a recunoscut-o imediat pe Amelie, care stătea în spatele tejghelei. Cei doi au rămas pentru câteva clipe nemişcaţi, zâmbindu-şi unul altuia.

"A fost un moment cu adevărat special", spune Amelie. "Am ştiut pur şi simplu. Imediat mi-am zis: «Doamne, acum arată chiar foarte bine»".

Kris a aşteptat ca Amelie să termine programul, apoi au mers la cină. În timp ce vorbeau şi îşi povesteau ce făcuseră în toţi aceşti ani şi ce planuri aveau pentru facultate, Kris s-a aplecat peste masă şi i-a pus o întrebare: "Pot să te ţin de mână?"

Ea a zâmbit şi a dat fericită din cap. "Aşa că ne-am ţinut de mână la cină", spune Amelie. "Aveam fluturi în stomac. A fost extrem, extrem de frumos. Ne-am îndrăgostit din nou instantaneu", spune Kris.

După cină, cei doi au mers din nou la film. "Am văzut «Scream» — primul «Scream», ceea ce acum pare destul de amuzant, pentru că este un film ciudat, dar când a apărut a fost un fenomen", spune Kris.

S-au ţinut de mână în toate momentele înfricoşătoare. A doua zi, Kris şi Amelie au mers la reuniunea şcolii ţinându-se de braţ. Au petrecut împreună tot timpul cât Kris a rămas în Stockholm.

"A fost o mică poveste de dragoste de vară", spune Amelie. "A fost minunat să îl revăd, dar nu cred că vreunul dintre noi şi-a dat seama atunci că se va transforma într-o relaţie serioasă."

"Cu câteva zile înainte să plec, stăteam întinşi în parc şi vorbeam", îşi aminteşte Kris. "Eu urma efectiv să plec să călătoresc prin lume, aveam un an liber, o slujbă pregătită în Mexic, totul era aranjat. Amelie urma să meargă la Kingston University, în Marea Britanie, ca să studieze arta. Şi mi-am zis: «Asta nu o să funcţioneze». Aşa că am spus: «La naiba cu Mexicul. Mă mut la Londra»".

În luna septembrie, Amelie a început facultatea, iar Kris a început să lucreze timp de un an ca bucătar într-un pub din Earl’s Court, Londra. Îşi petreceau tot timpul liber împreună.

"Totul a devenit foarte repede foarte serios şi părea atât de firesc, ca şi cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna, ceea ce era adevărat, pentru că ne cunoscuserăm când eram mici", spune Amelie. "Erau atât de multe lucruri care păreau familiare şi reconfortante"

«L-am iubit dintotdeauna», se gândea Amelie în timp ce mergea pe străzile Londrei ţinându-l pe Kris de mână. Dar iubirea de la 18 ani era "un tip complet diferit de dragoste". În anul următor, Amelie i-a cunoscut mai bine pe părinţii lui Kris, pe fratele şi sora lui. La rândul lor, ea şi Kris au petrecut timp cu părinţii ei, care îl îndrăgeau foarte mult. Părea că aşa trebuia să fie. Dar după un an, Kris a trebuit să plece din Marea Britanie pentru a se întoarce în Elveţia şi a începe facultatea. Amelie şi Kris şi-au promis că vor rămâne împreună, însă distanţa s-a dovedit dificilă.

"Este greu când eşti la vârsta aceea şi ai o relaţie la distanţă", spune Amelie. "Dar amândoi chiar am încercat din toate puterile".

Timp de aproximativ şase luni, cei doi au călătorit între Elveţia şi Londra. Însă, treptat, lucrurile au devenit mai grele, nu mai uşoare, iar în faţa lor mai erau încă trei ani de facultate.

"Era greu pentru că nu puteam să mă acomodez complet la universitate, fiindcă mă gândeam mereu: «Când o să ne mai vedem?»", spune Amelie. "Kris a fost cel care a luat decizia finală să ne despărţim. Am fost devastată, deşi mi-am dat seama că pur şi simplu nu mai funcţiona şi nu era deloc plăcut să continuăm la distanţă".

Despărţirea a fost cu atât mai dureroasă pentru că nu încetaseră să se iubească. Circumstanţele şi viaţa îi îndepărtaseră."Am avut inima frântă, pentru că atunci chiar credeam că va fi pentru totdeauna, aşa cum cred că se întâmplă cu orice mare iubire", spune Amelie.

Ea a vorbit despre sentimentele ei cu cea mai bună prietenă din şcoală, cea care o ajutase să organizeze reuniunea.

"Nu ştii niciodată ce se poate întâmpla", i-a spus prietena ei. Iar Amelie a păstrat mereu acest gând.

"Am continuat să am această atitudine: «Nu se ştie niciodată. Poate pur şi simplu nu este momentul nostru acum»", spune ea. "Dar în acelaşi timp încerci să mergi mai departe. Anii de facultate sunt ani frumoşi." Şi Kris a rămas cu aceeaşi idee: "dacă este menit să fie, se va întâmpla". Dar ştia că el şi Amelie trebuiau să rupă legătura pentru o perioadă dacă voiau să aibă o şansă să fie fericiţi în timpul facultăţii.

"Aşa că a fost o ruptură bruscă şi nu am mai făcut parte unul din viaţa celuilalt mult timp", spune el. "Aproape 10 ani."

Amelie a terminat facultatea şi a început să lucreze în Londra. Kris şi-a încheiat studiile şi a lucrat în Elveţia. Amândoi şi-au construit propriul drum. "Amelie şi-a construit propria viaţă, s-a mutat cu cineva. Eu mi-am construit propria viaţă", spune Kris. "Dar gândul a fost mereu acolo. Fără lipsă de respect faţă de celelalte persoane, însă mereu m-am gândit: «Dacă în ziua în care voi muri nu voi fi ajuns cu Amelie, voi simţi că ceva nu a fost complet»".

10 ani mai târziu

Tocmai acest sentiment l-a determinat pe Kris să îi scrie lui Amelie pe Facebook, după ce se întâlnise întâmplător cu părinţii ei la aeroport. Era anul 2007. Amelie şi Kris aveau aproape 30 de ani.

"Imediat ce am primit acel mesaj de la Kris, am ştiut pur şi simplu că, dacă avea să se întâmple vreodată, acesta era momentul", spune Amelie. "În adâncul meu ştiam deja că relaţia în care eram trebuia să se încheie şi că nu ducea nicăieri".

Amelie s-a despărţit de partenerul ei. Şi Kris era din nou singur. Cei doi au început să îşi trimită mesaje. Erau mesaje prietenoase, dar nu chiar de flirt. Niciunul dintre ei nu era sigur ce îşi dorea celălalt. Miza părea mult mai mare decât atunci când aveau 18 ani. Amândoi aveau deja vieţi aşezate, fiecare în ţara lui şi pe propriul drum.

"Eram fericită cu cariera mea. Aveam un cerc social fantastic, ne distram foarte mult. Şi Londra, în sine, a fost o parte extraordinară a acelor ani", povesteşte Amelie. "Dar nu eram fericită în relaţia mea. Iar când noi doi am reluat legătura, mi-am dat seama că acesta ar putea fi viitorul nostru".

A început să îşi imagineze o viaţă alături de Kris, chiar dacă nu îl mai văzuse faţă în faţă de zece ani. "Începi să te gândeşti: «Îmi doresc ceva pentru totdeauna. Îmi doresc asta cu o persoană cu adevărat specială, alături de care să îmi împart viaţa». Iar să poţi face asta cu cineva pe care îl cunoşti de atât de mult timp, chiar dacă în etape complet diferite ale vieţii, părea pur şi simplu că aşa a fost menit să fie..."

Când Kris şi-a planificat o călătorie la Londra pentru a o vedea pe Amelie, ideea că totul "era menit să fie" le revenea amândurora constant în minte.

"A fost emoţionant, plin de nerăbdare, cu fluturi în stomac...", îşi aminteşte Kris.

Dar când s-au revăzut, spune el, totul s-a simţit "ca o întoarcere acasă". Câţiva ani mai târziu, în timpul unei călătorii în Australia, Kris a cerut-o în căsătorie într-un hotel aflat pe marginea unei stânci.

"Nu vorbisem foarte mult despre căsătorie şi logodnă, dar cred că amândoi înţelegeam, cumva, că asta era pentru totdeauna", spune Amelie. "Aşa că atunci când s-a întâmplat am fost complet surprinsă, nu mă aşteptam deloc, deşi ştiam deja că acesta era bărbatul cu care îmi doream să fiu pentru totdeauna".

Nu după mult timp au devenit părinţi pentru prima dată, iar apoi au început să organizeze nunta în Ibiza, Spania, pe o terasă superbă cu vedere la ocean. Prietenii şi familia lor din întreaga lume s-au adunat pentru a sărbători alături de ei.

"Nunţile suedeze au întotdeauna foarte multe discursuri", spune Kris. "Aşa că am avut multe discursuri, iar multe dintre ele au făcut referire, aşa cum am făcut şi eu în discursul meu, la întreaga noastră poveste".

Poate cel mai emoţionant moment a fost surpriza pregătită de mama lui Kris: cearşaful pe care îl decoraseră la aniversarea lui de nouă ani.

"Când ne-am întors în cameră după nuntă, ea rugase hotelul să refacă patul folosind acel cearşaf, pentru că îl păstrase. Noi nu aveam nicio idee", spune Kris.

Nu mai văzuse acel cearşaf de când era copil.

"Poate a avut ea o presimţire", spune Amelie, care după nuntă a luat numele lui Kris şi a devenit Amelie Brock. "L-a păstrat în toţi acei ani". Câţiva ani mai târziu, Kris şi Amelie au devenit părinţi pentru a doua oară, având o fiică.

"Apoi, în 2016, ne-am ascultat din nou inimile şi ne-am mutat la Sydney", spune Kris.

A fost o decizie importantă, dar amândoi erau încântaţi. Au simţit că era alegerea potrivită pentru familia lor tânără. "Amândoi ne-am mutat mult când eram copii şi probabil este ceva ce avem în sânge... Amândoi credem că a vedea lumea este cea mai bună educaţie pentru copii şi, pur şi simplu, este o aventură", spune Kris.

Cei doi s-au întrebat totuşi dacă istoria nu cumva se repetă atunci când fiul lor le-a spus că momentul ales pentru mutare nu era tocmai potrivit, pentru că tocmai îi ceruse unei fete din clasa lui din Suedia să se căsătorească cu el.

"Iar fiica noastră, cel mai, cel mai, cel mai bun prieten al ei era atunci un băiat şi ne întorceam mereu să îl vedem. Încă ţin legătura, aşa că cine ştie", spune Amelie râzând.

În ultimul deceniu, Amelie şi Kris au trecut împreună prin momentele bune şi dificile ale vieţii, având casa în Sydney.

"Am devenit cetăţeni australieni, ne-am construit o viaţă de care suntem mândri şi am crescut doi copii minunaţi", spune Kris. "Iar pe parcurs am învins şi o tumoare pe creier"

Kris a fost diagnosticat cu tumoarea în 2020.

"Era o tumoare benignă care a fost îndepărtată", spune el. "Dar, evident, a fost ceva important şi un moment greu pentru întreaga familie".

"Au fost cu siguranţă câţiva ani dificili când Kris a avut tumoarea pe creier şi în perioada recuperării, mai ales fără să avem familia aproape", spune Amelie. "Pentru că era perioada Covid, familia lui nu a putut veni deloc să ne viziteze atunci. Dar am avut un grup fantastic de prieteni. În momentele grele, prietenii devin familia ta extinsă".

"Spune-i destin. Spune-i cum vrei, dar pare că aşa trebuia să fie", spune Amelie Brock.

Kris spune că acea perioadă le-a reamintit amândurora "ce este cu adevărat important în viaţă".

Pentru moment, Kris şi Amelie se văd rămânând în Australia, cel puţin până când copiii lor termină liceul. După aceea, însă, s-ar putea să îşi urmeze din nou dorinţa comună de a descoperi lumea şi să se mute într-un alt loc. Oriunde vor ajunge, un lucru rămâne sigur: vor fi împreună. Amândoi sunt hotărâţi să îşi petreacă viaţa unul alături de celălalt.

"Când ai trecut prin atât de multe întâlniri întâmplătoare şi prin atât de multe etape diferite împreună, îţi doreşti să lupţi mai mult pentru relaţie", spune Amelie. "Pentru că totul putea să nu se întâmple. Reuniunea putea să nu existe. El putea să nu îmi scrie pe Facebook. Sunt atât de multe lucruri care s-au întâmplat cu un motiv. Spune-i destin. Spune-i cum vrei, dar pare că aşa trebuia să fie".

"Iar rezultatul sunt doi copii extraordinari şi faptul că suntem împreună", spune Kris. "Astăzi ne trăim povestea ca într-un basm, alături de acelaşi partener de basm pe care l-am cunoscut prima dată când aveam opt ani".